Pe credincioșii care o cercetau pe Sfânta Haritina îi învăța povățuindu-i cu cuvinte folositoare, spre mântuire, iar pe cei necredincioși îi aducea la credință, propovăduindu-L pe Hristos. Tuturor le-a fost pildă de credință și de viață plăcută lui Dumnezeu.
Un om de neam bun și bogat, anume Claudie, cu obiceiuri bune și cu milostivire spre săraci, văzând o copiliță foarte mică al cărei nume era Haritina - care rămăsăse orfană de părinți din pruncia ei - s-a milostivit de dânsa și, luând-o acasă, a crescut-o ca pe fiica sa și a iubit-o ca pe fireasca lui copilă, căci cu adevărat avea de ce să o iubească. Ajungând în vârstă, s-a arătat nu numai de o frumusețe deosebită a chipului, ci și cu podoaba obiceiurilor bune, fiind blândă, smerită, ascultătoare, tăcută, curată la suflet și înțeleaptă. Însă cel mai important lucru era credința ei în Hristos, a cărui roabă și mireasă a devenit; crezând în El, s-a aprins cu multă dragoste și s-a făcut mireasa Lui, păzindu-și fecioria și petrecând la un loc deosebit în singurătate. Stăpânul ei care a crescut-o n-o oprea de la un gând bun ca acesta, ci se bucura de viața ei cea curată și sfânta și de aceea i-a zidit o casă liniștită în care viețuia învățând ziua și noaptea Legea Domnului. Pe credincioșii care o cercetau îi învăța povățuindu-i cu cuvinte folositoare, spre mântuire, iar pe cei necredincioși îi aducea la credință, propovăduindu-L pe Hristos. Tuturor le-a fost pildă de credință și de viață plăcută lui Dumnezeu.
În vremea aceea Dioclețian, necredinciosul împărat, a început prigoană mare împotriva creștinilor de pretutindeni spre a-i chinui și mai ales pe aceia care aveau o viață îmbunătățită. În acea vreme Sfântă Haritina a fost clevetită către Domițian comitele că este creștină și pe mulți elini îi întorcea la credința creștină. Iar comitele, auzind de acestea, a scris îndată stăpânului ei, poruncindu-i să trimită la dânsul pe Haritina. Stăpânul ei, citind scrisoarea, s-a mâhnit foarte mult și, îmbrăcându-se în haină aspră, plângea pentru dânsa, văzând că nu poate să se împotrivească puterii comitelui. Pe cât putea se împotrivea ostașilor care erau trimiși după dânsa și plângând și, ținând-o cu mâinile sale, se împotrivea celor ce voiau s-o răpească, iar ostașii o târau spre dânșii. Claudie, care îi era ca un tată, nelăsând-o din mâinile sale, îi gonea pe ostași, iar sfânta, ținută de amândouă picioarele, zicea către stăpânul ei: „Dă-mi drumul, stăpânul meu, și nu te mâhni, ci bucură-te, căci pentru păcatele mele și ale tale voi fi jertfă primită de Dumnezeu”. Iar ostașii, mâniindu-se foarte tare, au răpit-o cu sila din mâinile stăpânului ei precum lupii o oaie, și au dus-o la comite, iar Claudie o petrecea cu plângere și zicea: „Pomenește-mă la Cerescul Împărat, când vei sta înaintea Lui, în ceata sfintelor mucenițe”.
Fiind dusă Sfânta Haritina la comite, a stat înaintea lui, chemând cu inima sa pe Dumnezeu în ajutor. Iar comitele a întrebat-o: „Oare sunt adevărate cele ce am auzit despre tine, fecioară: că ești creștină și înșeli pe mulți, aducându-i la credința necurată?”. Iar Sfânta Haritina a răspuns cu îndrăzneală, zicând: „Adevărat este că sunt creștină, iar ceea ce zici că înșel pe oameni nu este adevărat, pentru că de la înșelăciune îi întorc pe cei rătăciți și îi povățuiesc la calea cea adevărată, ducându-i la Hristosul meu, întru care credința nu este necurată, precum spui tu, ci este sfânta și dreaptă. Toată credința voastră este plină de necurăție, pentru că credeți în necurații și viclenii diavoli și faceți voia lor”. Auzind acestea comitele s-a mâniat foarte tare și a poruncit să fie bătută fără cruțare și apoi să fie pus un lanț de fier pe grumazul ei și a trimis-o să fie judecată de consul, judecătorul cel nedrept.
Judecătorul i-a pus mai întâi în față toate uneltele de schingiuire, apoi a grăit către dânsa: „Miluiește-te pe tine singură, mai înainte de a nu fi pierdută cu munci cumplite. Primește sfatul cel bun și adu jertfă zeilor nemuritori, pentru că în felul acesta vei afla trei mari lucruri folositoare ție: pe zei îi vei îmblânzi, de la împărat vei dobândi daruri și ție îți vei păzi frumusețea cea înflorită a tinereților tale, întreagă și neveștejită de muncile cele cumplite”. Auzind acestea, mucenița și-a ridicat ochii spre cer, căutând ajutor de acolo, apoi făcându-și semnul crucii a grăit către judecător: „Iscusit ești judecătorule viclean și nedrept, dar nimic nu va spori uneltirea ta, căci nu mă vei prinde prin vicleșug, nici nu mă vei înfricoșa, îngrozindu-mă cu muncile, nici sfătuindu-mă nu mă vei putea duce la păgânătatea ta și nu vei schimba în mine hotărârea mea de a pătimi pentru Hristos. Sfătuiește-te pe tine cele ce îți sunt de folos și nu te mai închina neînsuflețiților idoli, ca să nu pieri vândut diavolilor pe care îi cinstești ca pe niște dumnezei”.
Judecătorul, auzind aceste cuvinte, a început s-o batjocorească și a porunci ca să-i fie tuns capul. Iar ea, ca un mielușel fără glas, tăcea înaintea celui ce o tundea, vorbind numai în sine cu iubitul său Mire, rugându-L pe El să-i dea putere să suporte cu tărie nevoința muceniciei. Apoi, după ce au tuns-o, i-a crescut îndată părul pe cap, mai lung și mai frumos decât cel dinainte. Văzând acest lucru, judecătorul s-a umplut de mânie și a poruncit să i se aducă cărbuni aprinși, pe care, turnându-i pe sfântul ei cap, a ars-o foarte tare. Apoi a turnat oțet peste trupul ars, înmulțindu-i cumplitele dureri. Iar sfânta răbda și se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, ajutorule cel tare al celor ce nădăjduiesc spre Tine, Acela care pe cei trei tineri i-ai păzit nearși în mijlocul văpăii celei arzătoare, ajută-mi să suport chinurile care pentru Tine le îndur, întărește-mă, că nu cumva să-mi zică și mie vrășmașul: „Unde este Dumnezeul tău?””. După rugăciune, a simțit o ușurare în dureri și mulțumea lui Dumnezeu. Însă schingiuitorul n-a încetat a abate asupra ei chinuri și mai mari, căci, înfierbântând în foc țepușe de fier, i-a înfipt în pieptul ei, apoi i-a ars coastele cu lumânări aprinse. Iar ea, neluând în seamă focul cel material, se aprindea mai mult cu văpaia dragostei dumnezeiești și nu înceta a mărturisi cu inima și cu gura numele lui Iisus Hristos. După acestea chinuitorul a osândit-o să fie înecată în mare.
Luând-o slujitorii au dus-o la mare, iar sfânta, mergând, striga către Dumnezeu așa: „Mulțumesc Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că pentru numele Tău cel sfânt, după ce am fost arsă de foc, voi trece prin apa mării. Binevoiește să mă arăți curată în ziua Învierii. Arată acum, ca și de-a pururea, minunile Tale în mine, prin care mai mult se va putea proslăvi numele Tău cel prea mare, în veci”. Și, ducând-o la mare, îi legară o piatră grea de grumaz și o aruncară în adâncul mării. Făcându-se aceasta, îndată piatra s-a dezlegat și s-a afundat în mare, iar sfânta, întărindu-se cu puterea Celui Preaînalt, în chip nevăzut, stătea deasupra mării mergând în picioare pe apă, ca și cum marea ar fi fost un drum de piatră și ieșind la mal s-a dus înaintea judecătorului și i-a zis: „Uitați-vă și vedeți puterea Hristosului meu și credeți în El”. Iar judecătorul, văzând-o că a ieșit vie din mare, s-a mirat și tăcea umilit. Apoi, venindu-și în fire, judecătorul zicea că este vrăjitoare și cu ajutorul vrăjilor a ieșit vie din mare și a poruncit celor care erau de față s-o apuce și s-o lege goală de o roată, iar sub roată au înfipt unelte de fier ascuțite, cuțite și săbii și au turnat mulțime de cărbuni aprinși, apoi a poruncit muncitorilor să întoarcă roată pe care era legată sfânta, ca în felul acesta trupul ei să fie zdrobit de uneltele ascuțite de sub roată și să fie ars de cărbunii cei aprinși și astfel durerea să fie îndoită.
Începând slujitorii a chinui pe sfânta, îndată roata a stat nemișcată și mâinile slujitorilor au slăbit, iar cărbunii aprinși s-au stins și sfântă a rămas nevătămată, pentru că îngerul Domnului apăra și păzea pe mireasă lui Hristos. Judecătorul s-a umplut de mai mare mânie și a poruncit să-i scoată unghiile mâinilor și picioarelor, apoi să-i zdrobească toți dinții, iar ea a răbdat toate acestea cu multă bărbăție. După toate acestea s-a gândit nelegiuitul să-i necinstească fecioria și a poruncit să fie chemată mulțime de oameni nerușinați și să fie dată lor spre necinstire. Iar ea, auzind ce plănuia nelegiuitul judecător, a zis: „Cu mine este Hristosul meu, care tot planul vostru viclean îl va risipi și acum va lua la Sine sufletul meu fără de prihană”.
Zicând acestea și-a înălțat mâinile și și-a ridicat ochii în sus, rugându-se din toată inima lui Dumnezeu ca s-o izbăvească din mâinile necuraților. Și, fiind acolo desfrânații aceia, pe când voiau s-o ia, îndată ea și-a dat curatul și nevinovatul său suflet în mâinile Dumnezeului ei și trupul ei cel fecioresc a rămas mort în mijlocul acelor nelegiuiți plini de poftă necurată. Judecătorul, văzând pe sfânta moartă, a poruncit ca trupul ei să fie pus într-un sac și, umplându-l cu nisip, să-l arunce în mare. Astfel, au înecat-o în adâncul mării pe sfânta moartă, pe ea care, când era vie, umbla pe deasupra apelor. Iar după trei zile, ridicându-se valurile mării, au scos-o la mal, neavând nici o stricăciune din pricina apei.
Claudie, care o crescuse pe sfânta ca pe fiica sa, luând cinstitul și prea chinuitul ei trup, cu plângere și cu bucurie, l-a dat cuvincioasei îngropări, slăvind pe Mântuitorul Hristos, Care S-a născut din Preacurata Fecioară, Căruia și de la noi să-I fie cinste și slavă, în veci. Amin
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Haritina
Troparul Sfintei Muceniţe Haritina
Glasul al 4-lea
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Haritina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu harurile tale, o, Sfântă Haritina, umple de har gândul meu, ceea ce eşti dăruită cu sfinţitele nevoinţe; ca să te măresc pe tine cu sfinţenie, ca pe o muceniţă biruitoare şi strălucită cu fecioria.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Harul Preasfântului Duh te-a umplut de har şi te-a înfrumuseţat cu împletituri săltătoare de bucurie şi te-a întărit să moşteneşti Bucuria Cea Veşnică, ca pe ceea ce ai pătimit bărbăteşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înţelegând lăudata muceniţă că ai fost spânzurat pe Cruce, Stăpâne, a răbdat chinurile cele cu durere, întărindu-se cu puterea Ta, a Celui Ce ai întărit firea noastră.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Loc de încăpere te-ai făcut Firii Celei Dumnezeieşti, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; pentru aceea dorind de tine, Sfânta Haritina, după tine ca o fecioară s-a adus Fiului tău.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase cântând: Tu eşti Puterea mea Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Aprinzându-ţi sufletul Dumnezeiasca dorire, a stins poftele trupului şi înfierbântările cele cumplite ale chinurilor.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Văzând că vrăjmaşul se surpă înaintea picioarelor celor muceniceşti, cu harul lui Hristos, să-i aducem laudă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu Puterea cea lucrătoare a toate, ai sfărâmat capul vrăjmaşului, suferind cu tărie arderea capului tău, muceniţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pe tine, Curată, Ceea ce eşti Singură Binecuvântată între femei, iubindu-te Sfânta Muceniţă Haritina, s-a mărit cu harurile tale cele bune.
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase cântând: Tu eşti Puterea mea Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Mărire Puterii Tale, Doamne!
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ca pe o jertfa fără de prihană, te-au răpit tiranii din braţele cele părinteşti şi către junghiere te duceau pe tine, muceniţa pătimitoare; că foarte tare ai iubit pe Părintele Cel Ceresc.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Urmând fecioarelor celor înţelepte, din destul ţi-ai umplut cu sânge candela ta cea sufletească, prealăudată şi te-ai sălăşluit în Dumnezeiasca cămară, muceniţă ceea ce eşti cu numele harului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Inima ta arzându-se de dragostea Mirelui tău, a stins jăratecul rătăcirii cu vărsarea de sânge şi a uscat marea mulţimii zeilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Născut-ai pe Cel Ce S-a Întrupat, pe Dumnezeu Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; pe Care iubindu-L, Sfânta Muceniţă Haritina cu înfocare, s-a pus împotriva focului şi a chinurilor celor de multe feluri.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Sfărâmându-ţi capul cu raderea şi cu fierbinţeala jăratecului, gânditoare de Dumnezeu, nicidecum n-au mişcat tăria cugetului tău.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Închipuind piroanele şi junghierea Ta, Doamne, rabd durerea frigărilor celor iuţi şi fierbinţi, striga muceniţa.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu biruinţă ţi s-a încununat capul, Sfântă Haritina, biruind cu chinurile tale, frumoasă fecioară, pe şarpele care a biruit pe Eva.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Mintea omenească nu poate să priceapă zămislirea ta cea mai presus de gând, Maică Fecioară; că pe Dumnezeu ai născut.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu haruri şi cu semne a încununat cinstitul tău creştet Hristos, pentru Care ai şi dorit să pătimeşti, purtătoare de chinuri; ceea ce eşti cu numele Bucuriei Dumnezeieşti.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cel Ce a izbăvit pe Iona din adâncime, Acela te-a mântuit şi pe tine, de Dumnezeu gânditoare, fiind aruncată în luciul mării; şi în adâncimea sângiuirilor tale a înecat pe vrăjmaşul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu sabia răbdării ai omorât pe vrăjmaşul şi suferind dezrădăcinarea tuturor dinţilor, purtătoare de chinuri, ai sfărâmat fălcile leilor celor fără de trupuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Aflându-te pe tine, Fecioară, Putere şi Întărire, răbdătoarea de patimi Sfânta Haritina chinuri tari suferă şi bucurându-se, se aduce Stăpânului tuturor în urma ta.
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Pentru dragostea Domnului, Sfântă Preamărită Haritina, suferind toate cele îngrozitoare ale chinurilor, ai câştigat cununa muceniciei cea nestricăcioasă.
Condac
Glasul al 2-lea
Podobie: Cele de sus căutând...
Întărindu-te la minte, Sfântă Muceniţă Haritina, ţi-ai întărit sufletul cu credinţa; biruind pe vrăjmaşi aievea i-ai ruşinat, stând înaintea lui Hristos întru tot fericită; şi acum, purtând haină din sângele tău şi cu îngerii bucurându-te, roagă-te pentru noi, purtătoare de chinuri.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul persienesc, tinerii lui Avraam, de dorirea dreptei credinţe, mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cel Ce a izbăvit pe tineri din cuptor te-a mântuit, Muceniţă Haritina, din roata cea de multe feluri pe tine care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica SlaveiTale, Doamne!
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Dimpreună cu fecioarele purtând făclie, mergi în Cămara cea Cerească şi răbdând vitejeşte focul făcliilor, cânţi: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Fiind înfruntat cel fărădelege de răbdarea ta, ţi-a legat mâinile şi picioarele şi te-a aruncat în adâncimea apei, pe tine, care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin cuvântul tău cel Dumnezeiesc ai batjocorit nebunia şi prin patima patimilor celor făcătoare de viaţă, muceniţă, ai plinit lipsa, cântând: Binecuvântat eşti, în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Numai pe tine, Fecioară Curată şi Nestricată, te-a iubit Cuvântul Cel Curat şi din tine S-a zămislit Întrupându-Se Om deplin Cel Ce a mărit pe Sfânta Haritina cu minunile.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel în groapă, gurile leilor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului au stins-o tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu fapta bună încingându-se şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Frumoasă te-ai făcut prin frumuseţea rănilor tale şi rămânând fecioară nestricată, te-ai logodit, preacinstită, cu Cuvântul Cel Preafrumos, cu Hristos, Carele S-a Întrupat din Fecioară pentru noi; Căruia cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Luptându-te cu toate năpădirile celor ce te chinuiau pe tine, cu vitejie ai suferit iuţimea roţii celei arzătoare, înfierbântarea frigărilor, aruncarea în adâncime şi dezrădăcinarea dinţilor şi a unghiilor, cinstită, mărind pe Hristos în veci.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Picioarele tale s-au înfrumuseţat cu podoabele ostenelilor tale, Sfântă Muceniţă Haritina; pentru aceea intrând în ape nu s-au udat, fecioară muceniţă, fiind cu tine îngerii lui Dumnezeu; cu care împreună cântai: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Minune de care se înspăimântează tot gândul, cum după sfârşitul tău adâncimea care primise moaştele tale, le-a dat părintelui tău; pe care acesta le-a îngropat părinteşte, câştigând harul de la tine, Sfântă Muceniţă Haritina, primind Împărăţia cea Cerească.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Arătatu-te-ai mai Înaltă decât cerurile, că ai născut pe Dumnezeul Cel Ceresc, Preacurată, Care a făcut cer toată frămantătura pământenilor şi Carele a luminat cinstita pomenirea Sfintei Haritina; Căruia cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului a stins, cu virtutea încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ca să dobândeşti mărirea cununilor, ca o fecioară nestricată, muceniţă, ai suferit tot felul de chinuri veselindu-te cu duhul şi cu înălţarea cugetului.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ca o frumoasă, ca o aleasă şi cuvioasă fecioară, ca o muceniţă nebiruită, ca o mireasă a Stăpânului cu totul fără prihană, cu aripi în chipul aurului ai zburat către cele cereşti.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tu aprinzi raze cu chip de lumină, Sfântă Haritina, gonind totdeauna negura viclenirii demonilor şi a patimilor, cu facerile de minuni cele date ţie de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ziua ta cea de bucurie, cu veselie, adună poporul să laude vitejiile tale, luptele şi nevoinţele cele bărbăteşti, mare muceniţă, ceea ce eşti cu numele de har.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Lumină ne-a răsărit nouă din pântecele tău, Neispitită de bărbat, Fecioară, cu ale cărei străluciri, luminându-se Dumnezeieşte ceea ce este cu numele de bucurie, s-a făcut lumină, Născătoare de Dumnezeu, Neispitită de nuntă.
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
De veselia celor înţelegătoare dorind şi curgerea celor văzute părăsind-o, ţi-ai întărit gândul cu Dumnezeieştile nădejdi; pentru aceea, bucurându-te, ai alergat către stadiul nevoinţei, muceniţă şi ai surpat pe şarpe şi ţi-ai împletit, fecioară, frumoasă cunună de biruinţă, podoaba muceniţelor.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Mulţimile gândurilor mele celor necurate şi picăturile cugetelor celor necuvioase, cine va putea să le spună, Ceea ceeşti cu totul fără de prihană? Încă şi pornirile şi răutatea vrăjmaşilor mei celor fără de trupuri, cine le va povesti? Dar cu rugăciunea ta, Ceea ce eşti Bună, dăruieşte-mi scăpare de toate acestea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Pe Tine, Hristoase, Cel Ce Te-ai născut din Părintele Cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce, Ceea ce Te-a născut trupeşte în vremurile cele de pe urmă, striga: vai mie, Preadorite Iisuse, cum voind Te Răstigneşti acum de oamenii cei fărădelege, Fiule? Cel Ce eşti Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu! Te laud Îndelung Răbdătorule.
Troparul Sfintei Muceniţe Haritina
Glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Haritina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul Sfintei Muceniţe Haritina
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi...
Pentru dragostea Domnului, Sfântă Preamărită Haritina, suferind toate cele îngrozitoare ale chinurilor, ai câştigat cununa muceniciei cea nestricăcioasă.Condacul Sfintei Muceniţe Haritina
Glasul 2
Cele de sus căutând...
Întărindu-te la minte, Sfântă Muceniţă Haritina, ţi-ai întărit sufletul cu credinţa; biruind pe vrăjmaşi aievea i-ai ruşinat, stând înaintea lui Hristos întru tot fericită; şi acum, purtând haină din sângele tău şi cu îngerii bucurându-te, roagă-te pentru noi, purtătoare de chinuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.