În timpurile vechi, vedem, prin Pateric și prin Viețile sfinților, că, mulți dintre oameni, primeau foarte ușor pe HRISTOS și viața evanghelică.
Pentru că, pe de o parte, erau oameni simpli, nelegați de nădejdea acestei lumi, și dependenți în mod firesc de Divinitate; iar, pe de altă parte, erau oameni care aveau, ca preocupare de viață, căutarea Înțelepciunii.
Astăzi, și de secole, omul a devenit, prin tehnologizare, supratehnologizare, abundență și confort, legat în lanțurile grele ale nădejdii în această lume. Pas cu pas, din ce în ce mai mult, generație după generație.
Omul a reușit să poată el!! Să nu mai depindă, prin conștiință, de DUMNEZEU!!
DUMNEZEU a rămas doar religie, doar concepție, doar teologie scolastică, doar morală..
Deasemenea, omul, generație după generație, a pierdut gustul și interesul pentru Înțelepciune.
A devenit profund superficial. Superficial până în măduva oaselor. Incapabil și dezinteresat de profunzime. Dar se crede profund și înțelept!
Pentru că crede, că înțelepciunea înseamnă idei! Idei preluate de-a gata, de la oameni la fel de incapabili și străini de înțelepciune! Idei nemuncite, fără osteneală, gratuite.
Omului capturat de beneficiile și posibilitățile acestei lumi, capturat de propriile posibilități, nu-i trebuie înțelepciune!
De înțelepciune are nevoie doar omul care vede deșertăciunea acestei lumi, care vede finalitatea acestei lumi!
Nu mai poate vedea acestea omul legat al lumii, prin beneficii și posibilități.
Adică poate!
Dar, doar teoretic!
Fără a trăi prin Conștiința deșertăciunii și finalității acestei lumi!
Adică, poate, superficial, aparent!
Superficialitatea este moartea omului ca Persoană, ca Conștiință! Și transformarea omului în individ apartenent unui grup! Gol de Conșțiință, gol de Chip de Om! Gol de Valori!
Care este astăzi valoarea? Posibilitățile de viață! Beneficiile obținute! Nivelul de trai! Nivelul de confort! Nivelul veniturilor! Nivelul de apreciere din partea semenilor!
Am putea spune, foarte adevărat, că, astăzi, cumva, indirect, camuflat, valoarea este banul! Și la cel mai sărac, și la cel mai bogat.
Unde și-ar mai avea loc, Înțelepciunea?
Astăzi, trăim, tragic, inconștient, timpul dezumanizării în masă.
Aceste generații de azi, pregătesc generațiile de zombi oficiali, de mâine.
Și mâine, însă, se va vorbi, cu vorbe mari, goale, de DUMNEZEU, de Har, de creștini, de monahi, etc..
Chiar și lumea de zombi se va pricepe să folosească vorbe mari, importante, întocmai ca astăzi. Dar, sinistru, demonic de goale!
Superficialitatea, în fapt, înseamnează golul demonic!
Unde nu este Plinul de DUMNEZEU, se instaurează golul demonic.
Unde se instaurează golul demonic, împărățește, trufaș, superficialitatea!
Sau, unde împărățește, trufaș, superficialitatea, se instaurează vidul demonic!
Sau e totuna??..
***
În mod sinistru, tragi-comic, icoană a superficialității, astăzi, omul care are tot, tot ce îi trebuie, și chiar surplus, și chiar mult confort, se apreciază pe sine ca neiubitor de bani și neiubitor de lume, și iubitor de DUMNEZEU!! Dar, cu săracii, nu împarte bunăstarea lui!!
Tot la fel, astăzi, omul cu venitul cel mai de jos, dar care modul lui de viață ar fi un lux de nevisat pentru săracul de acum 100 de ani, se socotește pe sine lipsit și nevoiaș!!
***
Deci, care este salvarea omului de azi?
Nu mai poate fi alta, decât suferința, durerea, boala, sărăcia adevărată!
Dar, numai dacă le primește omul pentru HRISTOS și cu nădejdea Împărăției Cerurilor!
Amin.În timpurile vechi, vedem, prin Pateric și prin Viețile sfinților, că, mulți dintre oameni, primeau foarte ușor pe HRISTOS și viața evanghelică.
Pentru că, pe de o parte, erau oameni simpli, nelegați de nădejdea acestei lumi, și dependenți în mod firesc de Divinitate; iar, pe de altă parte, erau oameni care aveau, ca preocupare de viață, căutarea Înțelepciunii.
Astăzi, și de secole, omul a devenit, prin tehnologizare, supratehnologizare, abundență și confort, legat în lanțurile grele ale nădejdii în această lume. Pas cu pas, din ce în ce mai mult, generație după generație.
Omul a reușit să poată el!! Să nu mai depindă, prin conștiință, de DUMNEZEU!!
DUMNEZEU a rămas doar religie, doar concepție, doar teologie scolastică, doar morală..
Deasemenea, omul, generație după generație, a pierdut gustul și interesul pentru Înțelepciune.
A devenit profund superficial. Superficial până în măduva oaselor. Incapabil și dezinteresat de profunzime. Dar se crede profund și înțelept!
Pentru că crede, că înțelepciunea înseamnă idei! Idei preluate de-a gata, de la oameni la fel de incapabili și străini de înțelepciune! Idei nemuncite, fără osteneală, gratuite.
Omului capturat de beneficiile și posibilitățile acestei lumi, capturat de propriile posibilități, nu-i trebuie înțelepciune!
De înțelepciune are nevoie doar omul care vede deșertăciunea acestei lumi, care vede finalitatea acestei lumi!
Nu mai poate vedea acestea omul legat al lumii, prin beneficii și posibilități.
Adică poate!
Dar, doar teoretic!
Fără a trăi prin Conștiința deșertăciunii și finalității acestei lumi!
Adică, poate, superficial, aparent!
Superficialitatea este moartea omului ca Persoană, ca Conștiință! Și transformarea omului în individ apartenent unui grup! Gol de Conșțiință, gol de Chip de Om! Gol de Valori!
Care este astăzi valoarea? Posibilitățile de viață! Beneficiile obținute! Nivelul de trai! Nivelul de confort! Nivelul veniturilor! Nivelul de apreciere din partea semenilor!
Am putea spune, foarte adevărat, că, astăzi, cumva, indirect, camuflat, valoarea este banul! Și la cel mai sărac, și la cel mai bogat.
Unde și-ar mai avea loc, Înțelepciunea?
Astăzi, trăim, tragic, inconștient, timpul dezumanizării în masă.
Aceste generații de azi, pregătesc generațiile de zombi oficiali, de mâine.
Și mâine, însă, se va vorbi, cu vorbe mari, goale, de DUMNEZEU, de Har, de creștini, de monahi, etc..
Chiar și lumea de zombi se va pricepe să folosească vorbe mari, importante, întocmai ca astăzi. Dar, sinistru, demonic de goale!
Superficialitatea, în fapt, înseamnează golul demonic!
Unde nu este Plinul de DUMNEZEU, se instaurează golul demonic.
Unde se instaurează golul demonic, împărățește, trufaș, superficialitatea!
Sau, unde împărățește, trufaș, superficialitatea, se instaurează vidul demonic!
Sau e totuna??..
***
În mod sinistru, tragi-comic, icoană a superficialității, astăzi, omul care are tot, tot ce îi trebuie, și chiar surplus, și chiar mult confort, se apreciază pe sine ca neiubitor de bani și neiubitor de lume, și iubitor de DUMNEZEU!! Dar, cu săracii, nu împarte bunăstarea lui!!
Tot la fel, astăzi, omul cu venitul cel mai de jos, dar care modul lui de viață ar fi un lux de nevisat pentru săracul de acum 100 de ani, se socotește pe sine lipsit și nevoiaș!!
***
Deci, care este salvarea omului de azi?
Nu mai poate fi alta, decât suferința, durerea, boala, sărăcia adevărată!
Dar, numai dacă le primește omul pentru HRISTOS și cu nădejdea Împărăției Cerurilor!
Amin.O observație obiectivă asupra "săracilor" din ziua de azi:
1) Cei mai mulți (chiar și țigani cu căruța cu coviltir) au telefon mobil. Telefonul mobil se cere alimentat cu un anume credit.
2) Cei mai mulți bea bere ieftină de la supermarket sau de la magazinele sătești "la doi pași".
3) Cei mai mulți mănâncă mâncare "sărăcăcioasă": pâine cu salam..
4) Cei mai mulți săraci plătesc factură de curent electric.
5) Foarte mulți săraci au câte o boxă ieftină la care ascultă muzică popularo - manelizată - deșănțată.
6) O mare parte, hrănesc câinii cu mâncare de câini cumpărată. Aproximativ, 40 de lei sacul..
7) Unii dintre săraci au o mașină "ieftină" de 1000 de euro. Mașină funcționabilă pe bază de benzină, care nu e gratis.
8) Toți săracii mănâncă pâine bună, proaspătă. Dimpreună cu alte produse ieftine, cumpărate cu bani, de la magazin.
9) Toți săracii bea cafea sau ceai sau lapte ieftin de la magazin.
10) Unii dintre săraci fumează.
Notă:
Nu am întâlnit și nu am aflat de nici un sărac care să lucreze cu mâinile o bucățică de pământ și să pună ceva cartofi și ceapă, din care să se hrănească.
Problemă:
Se pot numi oamenii de astăzi, săraci?
Mă duc cu mintea la avva Pavel cel Simplu din Pateric, care fusese plugar sărac. Mă duc cu mintea la sfântul Filaret care fusese bogat, și, atâta sărăcise, că ara singur o bucată de pământ, iar, apoi, când și boul la dat unui alt sărac (!!), mânca milostenie și culegea buruieni. Mă duc cu mintea, apoi, la strămoșii noștri plugari, sau care munceau la boieri, care mâncau, și ei și copiii, mămăligă, și nu știau de pâine, dar știau de frica de DUMNEZEU. Mă duc cu mintea la săracii care, în timpurile mai bune, mâncau pâine neagră și fiertură de cartofi. Cunosc personal pe cineva, care, acum mai puțin de 100 de ani, copil fiind, mergea la calea ferată, cu alți copii, ca să găsească coji de lubeniță aruncate din tren, să mănânce resturile de miez rămase.. Acel copil, când a ajuns matur, cu familie, nu a conceput niciodată să mănânce pâine albă! Iar intermediară, doar când se punea masa la Paști și la Crăciun. În rest, numai pâine neagră, din care dădea și la găini. Acum 40-45 de ani erau trei feluri de pâine: albă, intermediară și neagră.
Mă duc cu mintea la săracii de la 1907. Mă duc cu mintea la țăranii lui Marin Preda din Moromeții. Mă duc cu mintea la săracii din "Suflete moarte" a lui Gogol, și la săracii din "Copilăria" și celelalte ale lui Gorki.
Și mă întreb:
Cum, aceștia de azi, se numesc săraci?
Cum? Cum?
Sărăcia este un concept ontologic, o stare determinată prin realitate concretă, obiectivă, de viață!
Sărăcia nu poate fi, nicidecum, apreciată aberant, subiectiv, vis-a-vis de bogăție, de surplus, de opulență, de lux!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.