Din ultimul volum apărut, „EROII CREDINȚEI”
După serviciul militar (1935-1936), Constantin revine în mănăstire. În 1937 este tuns în monahism, primind numele Cleopa. După zece ani de ascultare, părinții schitului au urcat la stână și i-au zis:
- Părinte Cleopa, iată schitul a ars și
starețul nostru este grav bolnav. Vino devale și primește conducerea schitului.
- Dacă este voia Domnului, fac ascultare!
Dar mai întâi lăsaţi-mă să cer sfatul părintelui meu, pustnicul Paisie de la Cozancea.
Părintele duhovnic i-a spus:
- Părinte Cleopa, dacă obştea te-a ales, fă
ascultare! Dar nu te bucura când te-or pune stareţ şi nu te întrista când te-or scoate din stăreţie! Roagă-te mai mult şi lasă-te în voia Domnului!
La 27 decembrie 1944 a fost hirotonit diacon, iar la 23 ianuarie 1945, a fost hirotonit preot şi duhovnic, fiind numit egumen al Schitului Sihăstria.
La 30 iunie 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, prin decret patriarhal, având pe atunci peste 70 de viețuitori. Cu acest prilej, Protosinghelul Cleopa a fost hirotesit arhimandrit.
În toamna anului 1947, Părintele Cleopa a mers în capitală pentru a cumpăra Sfinte Vase pentru noul paraclis. Aflându-se în București, a fost invitat într-o seară în casa profesorului universitar Alexandru Mironescu. Acolo erau adunați preoți și intelectuali. Fiecare rostea câte un cuvânt de folos.
După câteva minute, după ce Părintele Cleopa a început să vorbească, icoana Maicii Domnului din perete a început a se legăna singură, scoțând un sunet ca de harpă. Toți cei prezenți, s-au ridicat, privind cu frică dar și cu bucurie în același timp, spre icoana Preacuratei.
- Vai, minune!
- Slavă Domnului!
- O minune!
- O minune a Maicii Domnului!
- Mare este puterea Maicii Domnului!
- Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi!
După câteva minute, icoana s-a oprit. Toți, cuprinși de emoție, se rugau la Maica Domnului să aibă milă de țara noastră.
Faima Sihăstriei se răspândea în toată țara. Patriarhul Justinian a dorit să fie preluată rânduiala Sihăstriei în cât mai multe mănăstiri. Astfel, în vara anului 1949, Părintele Cleopa este trimis cu 30 de călugări de la Sihăstria, pentru a reface viața monahală de la mănăstirea Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpușneanu. Mănăstirea era aproape o ruină. Doar șapte călugări bătrâni se mai nevoiau acolo, de dragul vremurilor bune prinse în această vatră monahală. În 1952 Mănăstirea Slatina devenise un adevărat focar duhovnicesc. Părintele Cleopa Ilie avea acum sub supraveghere duhovnicească opt mănăstiri, pe lângă Mănăstirile Slatina și Sihăstria, cu schiturile lor Rarău și Sihla, se adăugaseră Mănăstirile Orata, Cămârzani, Râșca și Moldovița, în care se introdusese de asemenea rânduiala ca la Sihăstria.
Între 1953-1954, s-a nevoit alături de Ieromonahul Arsenie Papacioc, prin Munții Rarăului. Amândoi au fost îndepărtați din mănăstire și prigoniți de autoritățile comuniste. Revine la Sihăstria în 1956, dar este nevoit iar să pustnicească prin Munții Neamțului, după Decretul din 1959. Se reîntoarce în 1964, după cinci ani de pribegie.
De multe ori când cineva îi cânta „Mulţi ani trăiască!”, sfinţia sa îl oprea şi îi zicea: „Nu aşa, ci: «Veşnica pomenire, veşnica pomenire, veşnica lui pomenire!»”. Sau zicea: «La mulţi ani, Moşul Putregai»!”. Chiar dacă se smerea pe sine, numindu-se „putregai”, oamenii au simțit chiar din timpul vieții sale, sfințenia ce emana dintr-însul.
Când mergeai la el în vizită, te bucurai numai să-i vezi chipul cel blând. Binecuvântarea sa o simțeai ca binecuvântare cerească. Dacă auzeai și cuvintele „Mânca-v-ar Raiul!” parcă deja începeai să plutești. Alteori (și de multe ori) le spuneau celor ce veneau la dânsul, mai ales în grupuri: „Măi, n-am o traistă mare, să vă bag în ea şi să vă duc pe toţi la Rai! Să nu rămână unul!”. Parcă simțeai raiul în sufletul tău la auzul acestor minunate cuvinte.
După mărturia ucenicilor, de duminică 29 noiembrie seara până luni dimineața, timp de 11 ore, Părintele Cleopa a fost în răpire duhovnicească la cele cerești. În tot acest timp a stat pe scaun, nemișcat și fără a răspunde la întrebările ucenicilor. Miercuri dimineață, pe 2 decembrie 1998, la ora 2 și 20 de minute, ucenicul său a auzit ca părintele respiră din ce în ce mai rar. Când s-a apropiat de el, părintele a răsuflat adânc și și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.
La înmormântarea sa au slujit opt arhierei şi numeroşi preoţi, participând peste zece mii de credincioşi. La multa sa dragoste pentru oameni i s-a răspuns cu dragoste de către ei.
Mulți au venit și după moartea sa, să viziteze mănăstirea, mormântul și chilia părintelui.
Pereții chiliei stau și astăzi căptușiți de icoane și fotografii ilustrând crâmpeie din viața monahului, iar calendarul ortodox din perete s-a oprit la anul 1998. Candela este mereu aprinsă, iar vocea lui parcă răsună de pretutindeni din chilie și din toată mănăstirea ... „Răbdare, răbdare, răbdare…”.
O credincioasă, a vizitat Sihăstria de Sfintele Paști. Dar pe când se odihnea la arhondaric, înainte de slujba Învierii, a avut un vis. Se afla în fața chiliei Părintelui Cleopa. Deodată, Părintele iese în pragul ușii și îi spuse:
– Hai înăuntru. De ce nu intri?
– Dar nu sunteţi mort, părinte? a întrebat ea.
– Tu nu vezi că sunt viu? a spus părintele.
Sfinții sunt vii. Sunt mai vii decât noi, dacă am putea spune așa, pentru că noi murim zilnic, sufletește, prin săvârșirea păcatului, iar ei viază veșnic în Împărăția Vieții și a nemuririi.
Prăznuirea Sfântului se face anual la data de 2 decembrie.
Sfinte Cuvioase Părinte Cleopa de la Sihăstria, roagă-te pentru noi, păcătoșii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.