Era o vreme când nu aveam ce pune pe brad, doar gândurile frumoase și bucuria de a aduce bradul! Acum îl împodobim de i se rup crengile, da' în suflet, nu mai avem acea căldură și bucurie a sărbătorilor, suntem triști că ne mai trebuie încă ceva, că ne lipsește o beteală! Vrem să fie totul perfect la exterior, dar uităm că bucuria vine din interior. Și am uitat, că atunci, demult, casele erau pline de copiii ce colindau, cu străițile pline de colăcuți. Oamenii râdeau, erau fericiți cu puțin. Astăzi cu mult, cu prea mult suntem triști și reci...

Era o vreme....