vineri, 31 martie 2023

PENTRU MULTE FELURI DE NĂLUCIRI ŞI ÎNŞELĂCIUNI DIAVOLICEŞTI, CU CARE AMĂGEŞTE ŞI ÎNŞEALĂ VRĂJMAŞUL PE MULŢI, VRÂND CA SĂ-I SMINTEASCĂ DIN CALEA MÂNTUIRII, SĂ-I DEPĂRTEZE DE DUMNEZEU ŞI SĂ LE FIE ÎN ZĂDAR OSTENEALA LOR

 

3) Era un sihastrii iscusit, ce traia in pustie si care se inchisese intr-o pestera si cu multa lui infranare, cu postul, cu privegherea intru rugaciuni, cu alte nevointe, osteneli si fapte bune, intrecea si ii covarsea pe altii. Dar nepazindu-se si nesocotind inselaciunea vicleanului diavol, fu batjocorit de vrajmasul si a cazut in cumplita ispita. Caci amagandu-l pe el vrajmasul, ii arata lui in vis feluri si feluri de vedenii, si cele ce vedea el in vis se izbandeau aievea, pana s-a increzut bine visurilor. Dupa ce s-a increzut bine visurilor intr-o noapte i-a aratat lui diavolul neamul si soborul crestinesc cu apostolii si cu mucenicii, fiind la un loc intunecat, ponegrit si pedepsit, de tot binele lipsit, plin de toata rusinea si necuratia si erau toti mahniti si scarbiti. Iar in dreptul lor era neamul jidovesc, cu Moise si cu toti proorocii, intr-un loc luminat, linistit, plin de lumina, de toata mangaierea, bucuria si veselia. Si il sfatula inselatorul, zicand : iata, acum vezi si neamul vostru crestinesc la ce loc si in ce chip se afla si neamul jidovesc. Deci, de vei vrea sa fii insotit si impartasit fericirii si bucuriei neamului jidovesc, te sfatuiesc sa mergi si sa primesti taierea imprejur, legea si credinta jidoveasca. Iar el, dupa cum am zis, fiind foarte incredintat visurilor, a facut asa precum l-a sfatuit vrajmasul. Iesind din pestera lui si lasand pustia si viata pustniceasca, a venit in lume, desi erau saizeci de ani de cand nu iesise din pustie si mergand la scoala si soborul jidovilor, le-a spus lor cum a vazut in vis neamul crestinesc in loc intunecat si pedepsit, iar neamul jidovesc la loc luminat, plin de bucurie si de veselie. Iar jidovii auzind aceasta, s-au bucurat si l-au indemnat sa primeasca legea lor. Iar el cu mare bucurie a primit taierea imprejur pe trupul sau si toata legea lor si asa a pierit. Aceasta i s-a intamplat lui, pentru ca n-a castigat dreapta socoteala, si s-a deprins din tineretile sale numai voii si sfaturilor gandurilor sale a se supune, iar sfatul cel bun si folositor al parintilor si al fratilor, niciodata nu l-a incercat.

4) La un frate oarecare, intr-o noapte citindu-si pravila si rugandu-se lui Dumnezeu, pe la miezul noptii, dupa obiceiul sau, vicleanul diavol prefacandu-se in chip de inger luminat, a intrat in chilie si a inceput a-l ferici, zicand : fericit esti, robule si ostasule cel bun al lui Dumnezeu, ca nu te lenevesti sa te scoli din somnul tau la rugaciunea si slujba lui Dumnezeu. Si l-a intrebat fratele, zicand : dar cine esti tu, de ai venit la mine sa ma fericesti si sa ma lauzi asa ? Raspuns-a acela, zicand : eu sunt ingerul lui Dumnezeu si am venit la tine sa te pazesc si sa te izbavesc de toate cursele si inselaciunile vrajmasului, sa te povatuiesc spre faptele cele bune si placute lui Dumnezeu. Zis-a lui fratele : de ai fi tu cum zici, ingerul lui Dumnezeu, n-ai veni la mine noaptea, sa-mi smintesti pravila si rugaciunea, ci ai veni ziua. Deci, eu nu te socotesc a fi ingerul lui Dumnezeu, desi esti asa de stralucitor, ci mi se pare ca esti ingerul intunericului, caci pentru aceea te arati tu noaptea, nu ziua. Vicleanul vrajmas auzind aceasta, n-a mai putut suferi nici nu a putut sa mai zica ceva, decat atat : o, calugar rau fii blestemat, si aceasta zicand, s-a facut nevazut.

5) Unui frate oarecare i s-a aratat diavolul intr-o noapte, in chip de inger luminat si i-a zis lui : eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine sa-ti aduc o veste buna. Iar fratele i-a raspuns : cred ca vei fi fost trimis la altii, caci eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad inger. Aceasta zicand el, indata a pierit vicleanui dinaintea lui si a fost nevazut.

Pilda zilei

Convertirea unui soldat printr-o minune

Unul dintre părinţi îmi zicea că un soldat i-a povestit, spunându-i: „Purtam război în părţile Africii cu mauritanii. Fiind biruiţi de barbari, am fost alungaţi. Barbarii ne urmăreau, aşa că mulţi dintre noi au fost ucişi. M-a ajuns şi pe mine un barbar, şi a întins suliţa să mă împungă. Când am văzut acestea am început să mă rog lui Dumnezeu şi să spun:

- Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla şi ai izbăvit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-mă şi pe mine din primejdia aceasta şi mântuieşte-mă de moartea asta amară şi voi merge în pustie şi voi duce o viaţă de sihastru!

Când m-am întors, povesteşte el, n-am mai văzut nici un barbar. Şi îndată am venit la lavra Coprata. Şi iată sunt, cu harul lui Dumnezeu, de 33 de ani în peştera aceasta“.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Să fii creștin înseamnă, în istorie, să asumi anumite riscuri, să poți înfrunta pericole de pe poziții de tărie sufletească.

 

Să nu uităm, să nu uităm niciodată că Hristos iubește curajul, că S-a ridicat în picioare spre a-l cinsti pe viteazul martir Ștefan; că ne cere să fim netemători, îndrăzneți, neînfricați și nestăviliți de necazuri, suferințe, ba și de moarte.

De nu, va fi vai și amar de noi: vom fi înrobiți și batjocoriți în lumea aceasta, ne vom pierde libertatea pe pământ prin lașitatea noastră dată pe față și ne vom pierde și mântuirea, dându-ne nouă înșine cea mai grea și mai jalnică lovitură ce poate fi, osândindu-ne singuri la ocară și obidă în viața aceasta și la osândă în viața de dincolo.

Să fii creștin înseamnă, în istorie, să asumi anumite riscuri, să poți înfrunta pericole de pe poziții de tărie sufletească. Curajul, frați creștini, se dovedește până la urmă a fi și calea cea mai înțeleaptă, și e nu numai o virtute, ci și o datorie creștinească.

Din Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2006, p. 285


Pocăința înseamnă să avem pace, liniște, să fim buni și blânzi

Îți mulțumesc, Doamne!
Toți cei pricepuți în a mulțumi sunt vrednici de mântuire și bucurie veșnică.
 
Îți mulțumim, Doamne, că ai primit această Euharistie, pe care am oferit-o Sfintei Treimi, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, și care ne-a umplut inimile de bucuria, pacea și dreptatea Duhului Sfânt.
 
Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai descoperit și ne-ai dat pregustarea Împărăției Tale.
 
Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai descoperit și ne-ai dat pregustarea Împărăției Tale.
 
Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai unit unii cu alții în a Te sluji pe Tine și pe Sfânta Ta Biserică.
 
Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai ajutat să depășim toate greutățile, tensiunile, patimile, ispitele și ai restabilit pacea, iubirea reciprocă și bucuria în împărtășirea cu Duhul Sfânt.
 
Îți mulțumim, Doamne, pentru suferințele pe care le-ai revărsat asupra noastră, pentru că ele ne ajută să ne curățăm de egoism și ne amintesc de „unicul lucru necesar”; Împărăția Ta veșnică.
 
Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat această țară în care suntem liberi să ne închinăm Ție.
 
Îți mulțumesc, Doamne, pentru această școală, unde este vestit numele lui Dumnezeu.
 
Îți mulțumim, Doamne, pentru familiile noastre: soți, soții și, mai ales, copiii care ne învață cum să sărbătorim Sfântul Tău Nume în bucurie, mișcare și zgomot sfânt.
 
Îți mulțumesc, Doamne, pentru toți și pentru toate.
 
„Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”.*
 
Doamne, este bine să fii aici! Amin.
 
Părintele Protopop Alexander Schmemann(13 mai 1921 - 13 decembrie 1983)
 

40 de zile

 • Potopul a durat 40 de zile ...
• Exodul a durat 40 de ani ...
• 40 de zile de post în deșert, unde Iisus a fost ispitit ...
• 40 de zile au durat aparițiile lui Iisus după crucificarea și învierea sa ...


40 de zile se pare că izolarea numită „carantină” la care suntem supuși va dura.
Numărul 40 specific în Biblie atrage multă atenție, chiar și până astăzi, 40 de zile sunt cele pe care i se recomand femeii să se odihnească după naștere. 40 sunt săptămânile de gestație.
Un grup de teologi consideră că numărul 40 reprezintă „schimbarea”, este momentul pregătirii unei persoane sau a unui popor pentru a da o schimbare fundamentală, ceva se va întâmpla după aceste 40 de zile.
Râurile se curăță, vegetația crește, aerul este curat din cauza unei poluări mai mici, seara cerul înstelat este vizibil și acolo unde a fost acoperit de pături de poluare, mai puține furturi, mai puține crime, pământul este în repaus pentru prima dată în mulți ani.
Profitati de aceste 40 de zile.
În Biblie, de fiecare dată când apare numărul 40, există o „schimbare”, deci dacă suntem în carantină „forțată”, să ne bucurăm de ea cu familia, va fi de mare binecuvântare și vom vedea schimbările pe care Dumnezeu le va face în viața noastră.
Dacă adăugăm că suntem în 2020, care este egal cu 20 + 20 = 40, fie voia lui Dumnezeu. Amin 🙏

joi, 30 martie 2023

In Arena – Peste 6.500 de vizitatori au ajuns la evenimentul Totul Pentru Casa Ta 2023 de la Romexpo

În perioada 23-26 martie, Romexpo a organizat Totul Pentru Casa Ta 2023 – conceptul care a prezentat soluții home & deco potrivite pentru orice tip de locuință. Manifestarea a avut loc în pavilionul B2 al Centrului Expozițional și s-a bucurat de prezența a peste 6.500 de vizitatori.

La eveniment au participat 150 de companii, din 14 țări (Austria, Bulgaria, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Moldova, Polonia, România, Spania, Turcia și Ungaria). Evenimentul a înregistrat un grad de internaționalizare de 24%, fiind prezente 104 firme din România și 46 din străinătate

Timp de patru zile, vizitatorii au avut ocazia să descopere proiecte de construcții, arhitectură, design interior și exterior și să se bucure de reduceri considerabile la produsele și accesoriile home & deco.

Totul Pentru Casa Ta 2023 a adus în prim plan creativitatea și originalitatea companiilor prezente la târg. Reprezentanții acestora au oferit vizitatorilor consultanță gratuită pentru planurile de construcție și decorare a spațiilor de lucru sau de locuit.

Mai mult decât atât, manifestarea a promovat ideea de locuință eco-friendly, casa independentă energetic, mijloacele de producere a energiei, precum și soluțiile de reducere a consumului energetic.

Totul Pentru Casa Ta a reunit târgurile cu tematică home & deco din programul expozițional al Romexpo: Construct Ambient Expo, Romtherm, Expo Flowers & Garden și Mobila Expo.

Romexpo invită companiile interesate să profite de o nouă ocazie de promovare a produselor și serviciilor din sectorul home & deco și să se înscrie ca expozanți la Bife Sim 2023 – Târgul internațional de mobilă, echipamente și accesorii, organizat în parteneriat strategic cu Asociația Producătorilor de Mobilă din România și Camerele de Comerț și Industrie din România. Evenimentul are loc în perioada 21-24 septembrie 2023. Detalii pe www.bife-sim.ro.

Printre partenerii media ai evenimentului se număra şi www.accmediachannel.ro și revista online www.daciccool.ro.

https://accmediachannel.ro/emisiuni/in-arena-peste-6-500-de-vizitatori-au-ajuns-la-evenimentul-totul-pentru-casa-ta-2023-de-la-romexpo/


 

Din învățăturile starețului Ambrozie de la Optina

 1. A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţi să fii respectuos.

2. Pentru mireni, rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine.

3. Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.

4. Omul e ca un gândac: când e cald ziua şi e soare el zboară, se mândreşte şi bâzâie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!“. Iar când soarele dispare, când vine frigul şi bate vântul, gândacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: „Nu mă împinge jos!“.

5. Neliniştea sufletească este simptomul mândriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului.

6. Dacă cineva este neputincios cu trupul, dar a făcut multe păcate, acela să pornească pe drumul smereniei.

7. Înţelepciunea duhovnicească se câştigă prin smerenie, frică de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şi a răbdării în necazuri.

8. Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Când în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi – prin boli şi gânduri.

9. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii (Matei 10,16). Şarpele, când trebuie să-şi schimbe vechea piele cu cea nouă, caută un loc îngust şi ferit de ochii lumii, care i se pare potrivit şi astfel îşi lasă pielea dinainte. Aşa şi omul, care doreşte să-şi scoată şubrezeala (omul vechi) trebuie să meargă pe calea îngustă a împlinirii poruncilor evangheliei.

10. Domnul, în Grădina Ghetsimani, a plâns pentru că ştia că nu mulţi se vor folosi de suferinţele Lui de pe cruce, ci mulţi prin rea voinţă se abat de la mântuire. Dacă cineva nădăjduieşte să ajungă acolo unde e Sfânta Treime, acela să se străduiască să nu piardă din vedere pe Hristos întrupat. Cei care ating despătimirea vor fi acolo unde e Sfânta Treime, iar cei care obţin iertarea păcatelor se învrednicesc să locuiască înlăuntrul grădinii raiului şi contemplă chipul lui Hristos.

Patericul de la Optina


Suferința - medicamentul de Aur!

 Fără ea, nimeni nu înaintează către mântuirea sufletului din stricăciunea păcatului.
Educarea prin suferința purtării Crucii, duce la lepădarea plăcerilor trupului (de duhul lumesc).

Suferința duce la lepădarea de sine.
Suferința șlefuiește sufletul și îl face stăpân peste trup.

Suferirea umilințelor, aduce treptat smerenia.
Suferința este cel mai bun profesor, către învățarea căii înguste și strâmte, care duce la viața veșnică.

Suferința ar trebui să ne fie cel mai bun prieten, în viața în trupul acesta stricăcios.
Suferirea nedreptăților cu bucurie, duce la scoaterea rădăcinilor răutăților inimii și curățirea ei.

Suferința nedreptăților, pregătește cununi pentru veșnicie.
Suferințele sunt fertilizatorul pământului inimii, spre iubirea necondiționată a aproapelui."


„Vai, tată, ce o să facem noi la Judecată? Acolo toate faptele noastre ne vor ieşi înainte! De aceea avem nevoie de rugăciune, de smerenie, de lacrimi şi metanii. Să te rogi, tată, să te închini lui Dumnezeu, să îndemni, să faci milostenie. Dacă nu ai ce da, măcar un cuvânt bun să dai săracului, să nu plece nemiluit, că Dumnezeu îl trimite spre mântuirea noastră.”

Arhimandrit Ioanichie Balan



,,Alta este Viata, decat aceea pe care obisnuit si-o inchipuie oamenii.
 Altul este Omul Insusi, decat acela ce se inchipuie el.
 Altul este Adevarul, decat acela pe care si-l inchipuie mintea omeneasca."

Valeriu Gafencu - Sfantul inchisorilor





miercuri, 29 martie 2023

Un dialog sanatos, cu un medic care stie sa fie aproape de pacienti!

 

De vorba cu doamna 𝐝𝐫. 𝐅𝐞𝐥𝐢𝐜𝐢𝐚 𝐎𝐩𝐫𝐞𝐚, fondatoarea Clinicii Floare de Lotus (www.floare-de-lotus.com), despre imbinarea armonioasa intre tratamentele medicinei alopate si terapiile adjuvante, despre colaborarea dintre medicii cu diferite specializari pentru tratamentele de succes ale pacientilor, despre recomandarile absolut necesare in privinta stilului de viata.

Un dialog sanatos, cu un medic care stie sa fie aproape de pacienti!
Clinica Floare de Lotus se gaseste pe strada Iordache Golescu, nr. 17, Bucuresti, Sector 1. (Langa Parcul Regina Maria, foarte aproape de Podul Grant.)
𝐂𝐥𝐢𝐧𝐢𝐜𝐚 𝐅𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐋𝐨𝐭𝐮𝐬, 𝟎𝟕𝟒𝟒 𝟒𝟕𝟎 𝟏𝟑𝟖, 𝐟𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞𝐝𝐞𝐥𝐨𝐭𝐮𝐬𝟑𝟏𝟓@𝐠𝐦𝐚𝐢𝐥.𝐜𝐨𝐦
Pentru mai multe emisiuni de sanatatee, va invit sa va abonati la canalul meu de youtube www.youtube.com/CeciliaCaragea Multumesc!

Iartã-ne nouã greșelile


 „Iartã-ne nouã greșelile”
                                                                                                                                                     „Iartã-ne nouã greșelile”, cãci Tu ne-ai sortit nouã, tuturor oamenilor, sã-Ți devenim fii în Fiul Tãu, în Iisus Hristos. „Iartã-ne pãcatele”, numai acest strigãt ne poate elibera, atât de narcisism cât și de descurajare, aceastã obosealã de a exista, care constituie fãrã îndoialã, în zilele noastre, o formã majorã a pãcatului.Dar existã o condiție fundamentalã pentru ca sã putem trãi liberi și senini, în harul Dumnezeului nostru, aceea ca și noi sã-i iertãm pe cei care ne-au greșit nouã.[...]Dumnezeu nu-mi iartã greșelile pentru cã, la rândul meu, le iert celor care-mi greșesc mie. Nu condiționez eu iertarea lui Dumnezeu. Ci pentru cã Dumnezeu mã iartã, mã readuce la El, mã lasã sã exist liber, în harul Sãu, și pentru cã sunt copleșit de recunoștințã, de aceea îi eliberez pe ceilalți de egocentrismul meu și-i las și pe ei sã trãiascã în libertatea harului.
Tot timpul așteptãm ceva de la ceilalți. Ei ne datoreazã dragostea, atenția, admirația lor. Nu celãlalt mã intereseazã, ci satisfacția pe care el mi-o aduce. Materia din care sunt fãcut e vanitate și susceptibilitate. Și cum ceilalți mã dezamãgesc fãrã încetare și nu-și pot plãti datoriile, îi urmãresc cu ranchiuna mea, îmi hrãnesc pasiuni negative la adresa lor, mã pierd într-un hãțis de rãzbunãri greu de definit. Sau, dimpotrivã, cu aerul demnitãții ofensate, mã retrag în colțul meu, sub masca unei indiferențe trufașe și îmi plãtesc eu însumi ceea ce alții îmi datoreazã, îmi plãtesc cu monezi false, e cazul s-o spunem.Vom înțelege cã ceilalți nu ne datoreazã nimic. Ceilalți nu îmi aparțin. Fiecare dintre ei, ca și Dumnezeu, a cãrui imagine este, rãmâne o persoanã liberã, inaccesibilã, pe care nu aș putea s-o stãpânesc decât rãpindu-i libertatea, adicã negând-o, la limitã, ucigând-o. Dar așa cum Dumnezeu cel de nepãtruns mi se reveleazã mie prin harul Sãu, și celãlalt, tot de nepãtruns mi se poate revela tot prin har. Și atunci înţeleg cã totul e har, cum scria Bernanos în Jurnalul unui preot de țarã.Desigur, oamenii au relații de drept, legea îndepãrteazã de la ei, cel puțin la modul superficial, instinctele ucigașe, regleazã raporturile exterioare dintre oameni și îi pãzește de arbitrar. Dar dincolo de asta este numai iertarea, primirea și câteodatã uimirea.Sfântul, spunea Simeon Noul Teolog, este „sãracul care își iubește frații”. Sãrac, pentru cã nici el nu-și aparține, ci se naște fãrã încetare din Dumnezeu. De aceea este în stare sã fie aproapele tuturor… Noi nu suntem deloc sfinți. Totuși, în viața de zi cu zi, trebuie sã încercãm, fãrã pizmã, nici masochism, sã respectãm taina celuilalt, singurãtatea lui, relația lui cu misterul.
Privind din aceastã perspectivã, cu cât îi cunosc pe ceilalți, cu atât îmi sunt mai necunoscuți. Merg cu ei „din început în început, prin începuturi fãrã de sfârșit”. Atunci când promiscuitatea, cenzura, voința medicalã, pedagogicã sau pur și simplu dornicã sã înțeleagã totul, atenueazã alteritatea, e de ajuns sã fii puțin atent pentru cã apare un amãnunt incomod, care scapã schematizãrilor crude și atunci distanța se restabilește între mine și celãlalt, dureroasã și beneficã, distanța revelației.Trebuie sã știu uneori, în rugãciunea tãcutã, sã ajung în acel „punct zero” unde nu îmi mai aparțin, unde nu mai exist prin mine însumi, ci numai în Dumnezeu, unde primesc harul de a ști cã ceilalți existã în afara mea, ca și mine, într-o interioritate la fel de profundã, unde sunt, cum spunea Evagrie Ponticul, „despãrțit de toți și unit cu toți”.                                                                                                                                                                                  Olivier Clement, Tâlcuire la Tatăl nostru, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia

 Ce aş putea căuta eu de la Tine, care să nu mă despartă de Tine?Sfântul Nicolae Velimirovici
                                                                                                                                                                                                                 
În mijlocul zarvei şi batjocurii oamenilor, rugăciunea mea se înalţă către Tine, o, Împăratul meu şi Împărăţia mea. Rugăciunea este tămâie care neîncetat îmi tămâiază sufletul şi o înalţă spre Tine şi Te atrage pe Tine către el.Apleacă-Te, Împăratul meu, ca să-Ţi pot şopti taina mea cea mai de preţ, rugăciunea mea cea mai de taină, dorirea mea cea mai statornică. Tu eşti ţinta tuturor rugăciunilor mele, a tuturor căutărilor mele. Nu caut nimic în afara Ta, cu adevărat, Te caut doar pe Tine.
Ce aş putea căuta eu de la Tine, care să nu mă despartă de Tine? Să caut eu oare a fi stăpân peste câteva stele, în loc de a stăpâni ca stăpân dimpreună cu Tine peste toate stelele? Să caut eu a fi cel dintâi dintre oameni? Şi atunci cât de ruşinos va fi pentru mine, când mă vei aşeza pe locul cel mai de pe urmă de la masa Ta! Să caut eu milioane de guri omeneşti care să mă laude? Cât de cumplit îmi va fi mie când voi vedea că toate acele guri sunt pline de ţărână.Să caut eu a mă înconjura de obiectele cele mai de preţ din lumea întreagă? Cât de umilitor ar fi pentru mine ca acele obiecte să-mi supravieţuiască şi să strălucească atunci când întunericul ţărânei îmi va umple ochii! Să caut eu oare ca Tu să nu mă desparţi de prietenii mei? Ah, desparte-mă, o, Doamne, desparte-mă de prieteni cât mai degrabă cu putinţă, fiindcă ei reprezintă zidul cel mai gros dintre Tine şi mine.
                                                                                                                                                                                                      
                     Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul II, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, pp. 43-44

LEGENDA OULUI ROȘU

Se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul Iisus Cristos a fost pedepsit la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota. Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Isus l-a vindecat odată pe fiul ei care era bolnav de moarte.
Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele lui curgeau stropi mari de sânge. Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos,lângă crucea Domnului şi a început să se roage plângând de durere. Ea a spus:- Doamne Sfinte, Tu care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm iartă-ne pe noi păcătoşii şi lasă-ne un semn să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile lui Iisus.
După trei zile de la răstignire acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult spunând: Cristos a înviat!
De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşte şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului"
Oul roşu - magie, legendă şi tradiţie 

Este de neconceput ca ouăle roşii să nu se găsească pe masa de Paşti. Fără ele marea sărbătoare creştină aproape că nu are însemnătate, iar simbolul ouălor roşii este strâns legat de Patimile lui Iisus.

Legenda spune că Sfânta Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, avea la ea un coş plin cu ouă, pe care l-a lăsat chiar lângă cruce când a început să-L plângă. Se spune că sângele acestuia a
înroşit ouăle, iar de atunci s-a păstrat obiceiul vopsirii de ouă roşii de Paşte. Ouăle de Paşti se vopsesc în Vinerea Mare (sau Vinerea Seacă), în această zi nu este voie să se lucreze prin casă sau să se gătească, ci se ţine post negru până la amiază, după care se pot vopsi ouăle de Paşti. Acest obicei s-a păstrat mai mult în Ardeal. În Dobrogea şi Moldova, ouăle se vopsesc în Joia Mare (sau Joia Neagră).

În ziua de astăzi, gospodinele au la dispoziţie două posibilităţi de a vopsi ouăle, ori în mod natural, ori cu ajutorul pliculeţelor cu vopsea pentru ouă. În mod natural procedura este mai migăloasă, în schimb sunteţi siguri că nu vă afectează deloc sănătatea. Pentru ouă roşii ai nevoie de coji de ceapă roşie. Se fierb bine până la extragerea totală a pigmentului. Se toarnă soluţia peste ouăle fierte în prealabil împreună cu 100 ml de oţet alb şi se lasă câteva ore. Se verifică periodic culoarea.
• roşu intens - foloseşte sfecla roşie. Cubuleţele de sfeclă se fierb un sfert de oră.
• roz pastelat - ţine ouăle în suc concentrat de zmeură.
• oranjul - se obţine din fiertura de coji de ceapă albă, morcovi sau coji de portocale.
• galben strălucitor - prin fierberea frunzelor de pătrunjel sau a florilor de păpădie.
• tentă aurie - cojile de mere galbene.
• nuanţă albăstruie - varza roşie.

Fierbe-le împreună cu câteva frunze tocate de varză roşie. Scoate frunzele după fierberea ouălor şi aşteaptă aproximativ o oră. Rezultatul va fi uimitor.
• albastru - este dat şi de afine.
• verde - orice frunze sau plante intens pigmentate. Spanacul, urzicile şi frunzele de nuc sunt cele mai utilizate.
• maron - cafea sau ceai negru. Este indicat să foloseşti cafea proaspăt măcinată şi să dai focul cât mai mic pentru a nu colora şi aragazul.

Ouăle se mai pot decora cu frunze de pătrunjel, de mărar sau trifoi. Pe ouăle umede se lipesc frunzuliţe mici, apoi se pune fiecare ou astfel decorat într-un tifon curat şi se leagă fiecare bucată ca într-o punguţă. Operaţia se poate face şi cu un ciorap de nailon. Partea de coajă acoperită cu frunză va rămâne nevopsită. La sfârşit se lustruiesc şi acestea.

Cele mai frumoase ouă de Paşti, care fac şi acum faima Bucovinei, sunt ouăle inchistrite, numite impropriu ouă încondeiate. Pe la noi această tradiţie frumoasă, din păcate, cade în umbră. Tehnica utilizată este aceea a păstrării culorii de fond şi constă în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, şi scufundarea succesivă în băi de culoare (galbenă, roşie şi neagră). Pentru încondeiat, se pregăteşte, într-un ibric, ceara curată de albine, care se topeşte şi se păstrează mereu caldă cât se lucrează. Cu un mic tub metalic, legat pe o pană de lemn, se ia ceara şi se desenează pe fiecare ou flori, cercuri suprapuse, figuri geometrice. Apoi se fierb ouăle direct în baia de vopsit.

Puteţi folosi şi creion cerat pentru a desena pe ouă, desenele rămânând albe după vopsire. Unealta folosită se numeşte chisită şi este un beţişor de lemn ce are fixată la unul din capete o pâlnie minusculă confecţionată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc.

La sfârşit, după “scriere” şi “îmbăiere”, oul se încălzeşte puţin şi, cu ajutorul unei cârpe, de asemenea uşor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară, punându-se în evidenţă desenul.

Cele mai răspândite motive folosite la inchistrirea ouălor sunt crucea Paştelui, floarea Paştelui, cărarea ciobanului sau cărarea rătăcită, brâul şi desagii popii, brăduţul, frunza de stejar, albina, peştele, coarnele berbecului, cârja şi steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, “patruzeci de clinişori”, vârtelniţa, creasta cocoşului, broasca, fierul plugului, uliţa satului, grebla, etc.

Realizarea ouălor inchistrite începe de pe la mijlocul Postului Mare. De regulă, ele nu se mănâncă. După ce se sfinţesc în noaptea de Înviere, sunt dăruite rudelor şi celor dragi şi sunt păstrate în apropierea icoanelor până la Paştele următor.

Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe şi religioase. Iată câteva simboluri şi semnificaţii utilizate:
• linia dreaptă verticală = viaţa;
• linia dreaptă orizontală = moartea;
• linia dublă dreaptă = eternitatea;
• linia cu dreptunghiuri = gândirea şi cunoaşterea;
• linia uşor ondulată = apa, purificarea;
• spirala = timpul, eternitatea;
• dubla spirală = legătura dintre viaţă şi moarte.

Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii primordiale şi se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei, bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de  artener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a înviat!”, la care se răspunde “Adevărat a înviat!”. În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor.

..Orice pă­cat de-al tău înseamnă un cui înfipt în Trupul lui Hristos!


 
..DRUMUL CRUCII –ESTE DRUMUL PRIN CARE HRISTOS NE ARATĂ CALEA SPRE MÂNTUIRE...
...Prea multe cuvinte nu am să spun , ar fi cuvinte spuse în van pe lângă aceste icoane, las imaginile să vorbească de la sine , ...priviti și veți descoperi mai mult decât o mie de cuvinte ...
...Drumul Crucii” sau „Via Dolorosa” sau „Drumul durerii” sau "Drumul spre Golgota"acelasi este...
... este calea urmată de Domnul nostru Iisus Hristos, cu Crucea pe umeri, de la pretoriu unde a fost dată sentinţa de condamnare la moarte și încă ce moarte, moarte, pe cruce, până la Golgota, locul unde a fost răstignit.
... Conform Sfintei Scripturi şi tradiţiei, drumul este împărţit de paisprezece opriri, la fiecare dintre acestea fiiind ridicate mici altare în cintea mântuitoarelor Sale Patimi.
...Pentru a vorbi de fiecare în parte ar însemna să scriu prea mult și totul ar deveni un pic plictisitor dar vă provoc la un altfel de citit...
...LA A CITI CU MINTEA PRIN IMAGINI...
...si la a privi această minunată icoană spre cugetare...
...Luati fiecare fereastră în parte analizați bine și veți descoperi cu mult mai mult decât o mie de cuvinte durerea și adevăratul calvar care reprezentat prin acest" Drum al Durerilor Mântuitorului"...
...Personal, m-a fascinat, emoționat și îndurerat această icoană...cuvintele sunt de prisos...
...Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” ...
(Ioan 3: 16).
...Sa fim cu grija , să nu mai batem și noi încă un cui...
...Orice pă­cat de-al tău înseamnă un cui înfipt în Trupul lui Hristos!
Sf Ioan Gură de Aur


O Isuse, desfătarea tuturor acelora care Te iubesc, Tu Prieten şi Mântuitor al păcătoşilor! Adu-Ţi aminte de adânca tulburare pe care ai suferit-o, atunci când s-a apropiat timpul hotărât încă din veşnicie al Sfintelor Tale Patimi, când ai spălat picioarele Apostolilor Tăi, le-ai oferit Trupul şi Sângele Tău drept hrană, I-ai mângâiat cu blândeţe şi ai mărturisit apoi în plinătatea tristeţii: “Sufletul Meu e cuprins de o întristare de moarte!” Adu-Ţi aminte de tot chinul şi strâmtorarea suferite înainte de moartea Ta pe Cruce, când după ce Te-ai rugat de trei ori în sudoare însângerată de frică, ai fost trădat de apostolul Tău, ai fost prins de poporul Tău, învinuit prin minciună, condamnat pe nedrept de judecătorii Tăi, prigonit deşi erai nevinovat, în oraşul ales aflat în mare sărbătoare, jefuit de hainele Tale, bătut cu pumnii, legat de o coloană şi biciuit, încoronat cu spini şi batjocorit în nenumărate alte feluri. Prin aceste Patimi, dăruieşte-mi o Doamne Dumnezeul meu, căinţă
adevărată, ispăşire vrednică şi iertarea tuturor păcatelor mele.
Tatăl nostru…, Bucură-Te Marie

Sf. Ioan Scărarul

 

Care sunt cele 30 de trepte ale scării virtuților?
1. Lepădarea de viața păcătoasă
2. Hotărârea de a merge pe calea despătimirii
3. Înstrăinarea cea bună de voia proprie
4. Ascultarea
5. Pocăința
6. Cugetarea la moarte
7. Plânsul de bucurie făcător
8. Blândețea și nemânierea
9. Neținerea de minte a răului
10. Neclevetirea
11. Tăcerea și vorbirea cu folos
12. A nu minți
13. A nu lenevi
14. Curăția trupească
15. Neiubirea de arginți, neagoniseala
16. Trezirea din nesimțire
17. Neîngreuierea somnului
18. Privegherea
19. Neînfricarea, curajul
20. Fuga de slavă deșartă
21. Nimicirea mândriei
22. Alungarea gândurilor de hulă
23. Nerăutatea și nevicleșugul
24. Smerita cugetare
25. Discernământul, deosebirea gândurilor
26. Dreapta socoteală
27. Isihia, liniștirea
28. Rugăciunea curată
29. Despătimirea
30. Dragostea

Dr. Gupta spune: Nimeni nu ar trebui să moară de cancer;

 

1). Primul pas este oprirea consumului de zahăr, atunci când nu există zahăr în organism, celulele canceroase mor în mod natural.
(2). Al doilea pas este un pahar de suc de lămâie amestecat cu un pahar de apă caldă și după aproximativ 1 lună celulele canceroase vor scădea, consumul de suc de lămâie fierbinte poate preveni cancerul. Nu adăugați zahăr. Sucul fierbinte de lămâie este mai util decât sucul rece de lămâie. Un studiu de la Universitatea din Maryland a constatat că medicamentele naturale sunt de 1.000 de ori mai bune decât substanțele chimice.
(3). Al treilea pas este reducerea riscului de cancer dacă se utilizează 3 linguri de ulei organic de cocos dimineața și noaptea.
Puteți aplica ambele tratamente pentru a preveni diabetul. Ignoranța nu este o scuză; Împărtășesc aceste informații de mai bine de 5 ani. Spune-le celor din jur.
Cartofii galbeni și mov previn cancerul.
01. Mănâncatul și băutul adesea pot crește riscul de cancer de stomac.
02. Nu mâncați niciodată mai mult de 4 ouă pe săptămână.
03. Consumul de pui înapoi (coapsa etc.) poate provoca cancer de stomac.
04. Nu mâncați niciodată fructe după masă. Trebuie să mâncăm fructe înainte de a mânca.
05. Să nu bem ceai în timpul menstruației.
06. Să consumăm mai puțin lapte de soia ...
07. Pe stomacul gol (stomacul flămând) pentru a consuma roșii.
08. Pentru un pahar de apă în fiecare dimineață înainte de mese pentru a preveni oboseala.
09. Nu mâncați niciodată cu 3 ore înainte de culcare.
10. Evitarea apei poate provoca diabet și hipertensiune. Baza principală a nutriției ar trebui să fie consumul ridicat de apă.
11. Mănâncă pâine prăjită preparată la cuptor sau pâine prăjită.
12. Țineți telefonul departe de dvs. în timpul somnului.
13. Bea 10 pahare de apă pe zi pentru a preveni cancerul vezicii urinare.
14. Bea mai multă apă în timpul zilei, cu excepția nopții
15. Consumul mai mult de 2 căni de cafea pe zi poate provoca insomnie și probleme de stomac.
16. Ar trebui să consumi mai puține grăsimi. Digestia durează între 5 și 7 ore, ceea ce te face să te simți mai obosit.
17. Mănâncă mai puțin după ora 17:00
18. Bananele, grapefruiturile, spanacul, dovleceii, piersicile te fac să te simți mai fericit.
19. A dormi mai puțin de 8 ore pe zi afectează funcția creierului. O pauză de jumătate de oră după-amiază vă permite să arătați mai tânăr.
20. Roșiile fierte au proprietăți curative mai bune decât roșiile crude.
21. Sucul fierbinte de lamaie ucide celulele canceroase. Sucul cald de lămâie ne îmbunătățește calitatea vieții și ne permite să trăim mai mult.
Adăugați 2-3 felii de lămâie în apă caldă pentru a obține băutura noastră zilnică.
Lămâia lasă un miros amar în apa fierbinte, care este cel mai bun ingredient pentru a ucide celulele canceroase.
Sucul rece de lamaie contine doar vitamina C, previne hipertensiunea.
Sucul fierbinte de lamaie previne dezvoltarea tumorilor canceroase.
Testele clinice au arătat că sucul fierbinte de lămâie funcționează.
Tratamentul cu acest tip de lămâie nu numai că distruge celulele diavolului, dar nu afectează celulele sănătoase.
În continuare ... Acidul citric și lămâia, sucul de lămâie, reduc hipertensiunea arterială și previn tromboza venoasă profundă. Reduce cheagurile de sânge prin reglarea circulației sanguine -După ce am citit acest articol, să nu uităm să îl împărtășim cu alții!
-Să împărtășim pentru a vă proteja sănătatea și a informa oamenii din jur !!!
-Am încercat să convertesc cât am putut. Sper că îți place.

Aburul Vaginal


 Terapia cu aburi pentru vagin seamănă foarte mult cu procesul de preparare a ceaiului. Pui niște ierburi speciale în apă fierbinte și apoi – aici se termină asemănările cu ceaiul – îți plimbi fundul deasupra ei și lași aburii să-ți curețe profund vaginul și uterul. Se pare că treaba asta poate trata dezechilibrele hormonale, disconfortul cauzat de menstruație și problemele digestive.Lângă mine există un spa care oferă acest serviciu, dar ăștia cer 50 de dolari pentru o ședință de aburire de 30 de minute.Ce punem ?
Plante și apă fierbinte , un prosop mare de baie este foarte util .
Plante: mușețel, gâlbenele ,rozmarin ,chiar lavandă și petale de trandafir .
Se lasă apa pe aragaz într-un vas 5 -10 litrii ,până o aducem în punctul de fierbere . Adăugăm plantele /ceaiurile și punem un capac - 5 min , apoi râsturnăm totul într-o găleată sau .....găletușă, sunt sufletele ce folosesc chiar și oală de pământ - foarte indicată dealtfel.
Probăm să nu ne frigem , chiar și aburul provoacă arsuri foarte grave.
Punem fundul gol pe vas și ne învelim cu un prosop mare ,o păturică, sau un halat .
Important este să nu iasă aburul repede .
Sub vas pune un covor sau mochetă, pentru a se evita răcirea prea repede.
Timpul unei astfel de curățări este de la minim 30 min spre 1 oră .
Se poate adăuga apă fierbinte ,mișcările făcându-se repede și cu foarte mare atenție .
Cine nu are la dispoziție plante, poate pune în apă sare grunjoasă ( mare de murături) , se stă deasupra aburului tot 30min ,până la 1 oră.
Poți citi o carte,frunzări o revistă ,croșetezi,desenezi,poți să îți pui o măsuță în față și să ai alte activități, asta în cazul în care ești pe genul : " mă plictisesc repede" ..., ..te joci pe tel😁....sau stai pe fb😅, nu încerca să intrii în meditație fiindcă riști să te accidentezi singurică .

Nu pune chiloței la final . Sau pune pe tine ceva moale și pufos ,larg ,fără a te deranja un elastic sau o dantelă .
Fă tot posibilul să rămâi într-o atmosferă caldă ca și veșminte ,sau bagă-te în pat cu o lenjerie ce drag îți este la atingere și miros.

Indicat să se repete procesul de curățare o dată pe săptămână, sau măcar la lună.

Beneficii ?🤔
Experimentează și ai să simți pe pielea ta schimbarea ( sau beneficiile) în trup /minte și chiar suflet !
Să ne spui și nouă ,a doua zi cum îți este !😍
Și ....cum ți-ai redescoperit trupul , zona genitală , cum te-ai relaxat și cât de ușoară te simți !
Să ne spui și nouă cum au dispărut ca prin minune anumite scurgeri vaginale și chiar hemoroizi ! Cum dacă ai avut dureri , acum ele nu mai există , iar de aveai mâncărimi acum nici nu mai știi de existența lor.
Să ne spui și nouă cum ....pofta de a face sex a revenit în viața ta !
Să ne spui și nouă că acum îți iubești feminitatea din nou sau mai mult ca altădată!

Să ne spui și nouă ,fiindcă "noi" ....îți povestim întotdeauna ce anume te interesează !
Iar noi toate ce te citim , îți spunem dinainte că TE IUBIM FEMEIE !

marți, 28 martie 2023

Faptul că inima nu iubeşte rugăciunea se datorează diferitelor păcate

 Rugăciunea îl face pe om să-și biruiască firea căzută
 
Rugăciunea îl face pe om să se lepede încetul cu încetul de lume și de sine însuși. Căci, așa cum arată Sfântul Isaac Sirul, „rugăciunea este omorârea gândurilor voinței după viața trupului. Cel care se roagă este întru totul deopotrivă cu cel ce a murit lumii”. Iar a stărui în rugăciune este una cu „a se făgădui cineva pe sine însuși”.
Rugăciunea îl face pe om să-și biruiască firea căzută și duce la omorârea omului celui vechi; și unindu-se prin ea cu Dumnezeu se îmbracă în omul nou. Prin lucrarea care-i este proprie, adică vorbirea cu Dumnezeu, rugăciunea ne duce la unirea în chip tainic cu Dumnezeu cunoscând din nou starea de apropiere și familiaritate cu El pe care o avea Adam în Rai.
 
Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sofia, p. 313-314Rugăciunea îl face pe om să-și biruiască firea căzută
Cauzele gândurilor rele
                                                                                                                                                        Sfântul Talasie observă că trei sunt căile prin care primim gândurile: „simţirea (lucrarea simţurilor), amintirea şi starea mustului (amestecarea) din trup [provocată de temperamentul omului]. Dar cele mai stăruitoare sunt cele [gândurile] din amintire”.
  
Sfântul Isaac Sirul ne aşază pe calea clarificării cauzelor care nasc gândurile rele: „Mişcarea gândurilor în om se săvârşeşte din patru pricini. Întâi, din voinţa trupului natural. Al doilea, din închipuirea de către simţuri a lucrurilor lumii, pe care le aude şi le vede.
Al treilea, din obişnuinţele pătimaşe şi din înclinările sufletului, pe care le are în minte. Al patrulea, din atacurile (momelile) dracilor ce ne războiesc prin toate patimile, din pricinile pe care le-am arătat mai înainte. De aceea, omul nu poate până la moarte să nu aibă gânduri şi război, cât timp se află în viaţa trupului acesta”.
Cauza principală care provoacă cugetările rele este războirea dracilor cu cei ce se nevoiesc întru virtute. În mare parte, relele cugetări vin de la diavol, al cărui scop este să-l ducă pe om în păcat – fie cu gândul, fie cu lucrul. El a încercat să se războiască chiar şi cu Mântuitorul Hristos, fireşte, fără să reuşească să-şi atingă ţinta. Dracii, care „caută pururea sufletul nostru, îl caută prin cugetări pătimaşe, ca să-l împingă la păcatul cu gândul, sau la cel cu lucrul” (Sf. Maxim Mărturisitorul). Cel ce gândeşte răul păcătuieşte cu gândul, iar cel ce face voia diavolului şi îşi satisface poftele păcătuieşte cu lucrul; a făptui păcatul înseamnă, deci, a păcătui cu lucrul. În timp ce dracii însămânţează în noi necontenit gândul păcatului, pentru a ne subjuga mintea, sfinţii, „cunoscând sămănăturile dracilor”, îi povăţuiesc pe oameni cum să se ferească de unele ca acestea.
Sfântul Grigorie Sinaitul consideră că gândurile păcătoase sunt cuvintele demonilor şi „înainte-mergătoarele patimii”; mai întâi vine gândul cel rău, şi apoi se făptuieşte păcatul. Iar Ilie Ecdicul observă: „Dracii războiesc sufletul mai ales prin gânduri, nu prin lucruri; în timp ce „pricina lucrurilor este auzul şi vederea”, pricina gândurilor este „obişnuinţa şi dracii” (Ilie Ecdicul, Capete morale, cap. 18, p. 304). Dracii pun mereu în noi sămânţa cugetărilor necurate şi neruşinate; fiecărei patimi îi corespunde dracul patimii respective.
                                                                                                                                             Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 248-249

Până la câte cuvinte se socotește vorbire deșartă? Sfântul Vasile cel Mare

 Sfântul Ignatie Briancianinov – Vederea păcatului meu
 
 
Cine va declara război păcatului, smulgând cu sila păcatul din mintea, inima şi trupul lui, aceluia îi dă Dumnezeu un mare dar: „vederea păcatului său”!
 
Fericit este sufletul care şi-a văzut păcatul cuibărit în sânul său!
 
Fericit este sufletul care a văzut în sine căderea strămoşilor, vechimea vechiului Adam!
 
O asemenea vedere a păcatului său este vederea duhovnicească, este vederea minţii, vin­decată de orbire prin darul dumnezeiesc. Sfânta Biserică învaţă să cerem de la Dumnezeu vederea păcatului nostru prin post, rugăciune şi îngenunchere.
 
Fericit este sufletul care neîncetat se învaţă în Legea Domnului! Căci într-însa el poate ve­dea chipul şi frumuseţea Omului Nou, iar prin comparaţie cu el, îşi poate cerceta şi îndrepta neajunsurile sale.
 
Fericit este sufletul care şi-a cumpărat ţarina pocăinţei prin omorârea sa cu privire la înce­puturile păcătoase! În această ţarină el îşi va găsi o nepreţuită comoară de mântuire.
 
Dacă ţi-ai dobândi ţarina pocăinţei, predă-te plânsului de copil faţă de Dumnezeu. Dacă poţi să nu ceri nu cere nimic de la Dumnezeu, lasă-te în voia Lui, cu lepădare de sine.
 
Înţelege şi simte, că tu eşti făptură, iar Dumnezeu este Făcătorul. Predă-te prin urmare fără să mai stai pe gânduri în voia Ziditorului, adu-I numai lacrimile de prunc, adu-I o inimă tăcută, gata să-I urmeze voia şi să-şi sigileze voia Lui.
 
Dacă însă din pricina prunciei tale, nu te poţi cufunda în tăcere deplină, în rugăciune şi în plânsul în faţa lui Dumnezeu, atunci rosteşte înaintea Lui o rugăciune smerită pentru iertarea păcatelor şi pentru vindecarea de patimile cele păcătoase, de aceste groaznice neputinţe morale, care se compun din greşalele săvârşite de bună voie în decursul unei vremi destul de însemnate.
 
Fericit este sufletul care şi-a dat seama că este pe deplin nevrednic de Dumnezeu, care s-a judecat ca unul ce se află ticălos şi păcătos! Un astfel de suflet se află pe calea mântuirii, într-în­sul nu este înşelare de sine.
 
Pravila de rugăciune și vederea păcatului meu, Editura Credința Strămoșească, 2003, pp. 53-55Sfântul Simeon Noul Teolog – Despre împărtășirea conștientă
 
 
Dar să nu te tulburi, iubitule, ascultând adevărul arătat ție de către noi.
 
Căci dacă mărturisești că Trupul Domnului este Pâine a vieții care dă viață și știi că Sângele Său dă viață celor ce se împărtășesc cu el, și se face în cel care-l bea izvor de apă curgătoare spre viață veșnică (In. 4, 14), cum – spune-mi! – împărtășindu-te de acestea nu adaugi nimic mai mult sufletește, ci, chiar dacă vei simți poate puțină bucurie, după scurt timp rămâi iarăși așa cum erai mai înainte, neavând în tine niciun adaos de viață sau izvor țâșnitor, sau văzând vreo lumină oarecare? Căci celor ce n-au ajuns să treacă dincolo de simțire, pâinea aceasta li se arată în chip simțit ca o simplă bucătură, dar în chip spiritual (inteligibil) ea este lumină necuprinsă și neapropiată; tot așa și vinul e și el în chip asemănător lumină, viață, foc și apă vie.
 
Deci, dacă mâncând și bând pâinea dumnezeiască și vinul veseliei, nu vei cunoaște că viețuiești viața cea stricăcioasă, că ai primit înlăuntrul tău pâinea ca o lumină sau ca pe un foc, și că ai băut Sângele Stăpânului ca o apă curgătoare și vorbitoare, dacă n-ai ajuns la vederea și împărtășirea cu nimic din toate acestea, cum socotești că te-ai făcut părtaș al vieții? Cum crezi că te-ai atins de focul cel neaprins sau presupui că te-ai împărtășit de lumina cea veșnică? Negreșit, nicidecum nu s-a făcut aceasta cu tine, care ești nesimțitor față de unele ca acestea. Lumina te luminează, și tu ești orb; focul te încălzește, și nu te aprinzi; viața te-a adumbrit, dar nu s-a unit cu tine; apa cea vie a trecut prin sufletul tău ca printr-o trestie, fiindcă nu te-ai găsit vrednic de primirea ei.
 
Deci, primind și atingându-te astfel de cele neatinse și părându-ți-se că mănânci, de fapt nu primești, nu mănânci, nici nu ai în tine însuți nimic din acestea. Căci Cuvântul cel neapropiat, Pâinea care se coboară din cer (In. 6, 33), nu se cuprinde în chip simțit, ci mai degrabă El Însuși cuprinde și Se atinge și se unește fără amestecare cu cei vrednici și cu cei bine pregătiți pentru primirea ei.
 
Dacă vei prăznui așa, și așa te vei împărtăși de dumnezeieștile Taine, toată viața ta va fi o sărbătoare, și nu numai o sărbătoare, ci și un prilej de sărbătoare și un Paște, trecere și ieșire din cele văzute spre cele spirituale (inteligibile), unde încetează orice umbră, orice închipuire și toate simbolurile de acum și unde ne vom desfăta veșnic curați în chip curat de Jertfa cea preacurată în Dumnezeu Tatăl și în Duhul Cel de-o- ființă, privind pururea pe Hristos și fiind văzuți de către El, fiind împreună cu Hristos, împărățind împreună cu Hristos, decât care nimic nu e mai mare în împărăția cerurilor. Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea împreună cu Tatăl și Preasfântul și de-viață-făcătorul Său Duh acum și pururea și în vecii nesfârșiți. Amin.
 
Sfântul Simeon Noul Teolog, Împărtășirea continuă cu lacrimi și străpungerea inimii (din cartea Împărtășirea Continuă cu Sfintele Taine, p. 424-425)De ce este viaţa atât de chinuitoare? De ce nu ne putem răbda unii pe ceilalţi?
 
 
V-aţi pus vreodată întrebarea de ce este atât de înăbuşitor în lume, de ce este viaţa atât de chinuitoare? De ce nu ne putem răbda unii pe ceilalţi?
 
Răspunsul este următorul: pentru că păcatul a otrăvit atmosfera vieţii. Cu toţii suntem bolnavi de păcat. Şi dacă rănile nevindecate ale trupului răspândesc o duhoare greu de îndurat, cu atât mai grea este miasma păcatului!
 
Aşa cum bolile trupului pot fi în afară (văzute) şi în lăuntru (ascunse), aşa şi păcatele, ca boli ale sufletului, pot fi văzute şi nevăzute. Adesea ne amăgim cu gândul că putem ascunde de ochii celor din preajmă rănile păcatului din sufletul nostru. Trecem drept oameni buni şi cumsecade, însă de Dumnezeu nimic nu putem ţine ascuns.
 
Ochii Săi sunt mai strălucitori decât Soarele şi pătrund pretutindenea. Dacă, cu ajutorul a ceva asemănător razelor Röentgen, am putea cumva vedea tainica stare sufletească a fiecăruia dintre noi sau a întregului neam omenesc – căci Dumnezeu vede acestea –, ne-am îngrozi!
 
Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, București, 2010, p. 81

Trezvia și rugăciunea

 Așadar, războiul nevăzut despre care vorbea Sfântul Nicodim Aghioritul nu mai este astăzi chiar atât de nevăzut. Există un război nevăzut dus în prezent prin mai toate mijlocele media sau prin aproape întregul mediu de existență umană, care ne inculcă cum să trăim necreștinește, fără ca noi să realizăm că, de fapt, suntem în permanență seduși și manipulați. Războiul pe care cel rău îl ducea în trecut, șoptind în mintea omului pentru a-i induce patimile murdare ca dorințe proprii, se duce astăzi oficial prin mai tot ce ni se întâmplă.

Din păcate însă, omul modern nu mai realizează presiunea acestui război. El se crede liber, de pildă, să se vaccineze, din moment ce a auzit de zeci de mii de ori mai peste tot că nu există altă soluție. Nu realizează însă că, în cele mai multe cazuri, în spatele alegerii nu se află o decizie rațională, ci un impuls generat de disonanța cognitivă la care a fost supus de-a lungul timpului. Arhitecții opiniei publice știu că 80% din populație își va schimba punctul de vedere, indiferent de minciuna care se va promova, iar numai 4% va protesta, potrivit legii spiralei. Cu alte cuvinte, victoria este o chestiune de timp, fiind proporțională cu afilierea la conștiința de turmă, zisă astăzi mainstream, sau cu expunerea la mass-media.

Ce putem face? Legile războiului nevăzut sunt descrise cu minuțiozitate de Sfinții Părinți. Apărarea nu poate fi alta decât trezvia și rugăciunea, înfrânarea și lupta cu patimile, răbdarea necazurilor cu smerenie și discernământul cultivat prin toate acestea. Salvarea nu va fi posibilă atât timp cât rămânem cu ochii lipiți de ecrane sau odihnindu-ne în cine știe ce patimă. Legile acestui război, ca ale oricărui război, sunt extrem de dure. Iar biruința nu se poate obține decât cu ajutorul harului dumnezeiesc. Mai sunt încă oameni care mai duc lupta și se mântuiesc. Când ei nu vor mai exista, istoria va înceta și ea.

Acest război bunăoară marchează sfârșitul istoriei, pentru că vrăjmașul s-a făcut stăpân pe toate mijlocele, iar lumea i se supune prin închinarea la realitatea virtuală, prin plăceri și confort, prin părăsirea duhului mărturisirii și prin desfrânare. Prin dictatura orwelliană, fiara își va arăta tot mai mult dinții, și deja a făcut-o prin pandemie și vaccinare. Dumnezeu va îngădui și aceasta încă o vreme, ca să nu se piardă întreaga lume în oferta minciunii și a plăcerilor. Însă dureroasă va fi cearta, iar cei care nu vor dobândi pacea cu greu vor putea trece de aceste încercări.

Totul depinde în primul rând de noi. Să ne lepădăm de mass-media și să ne reîntoarcem la păzirea poruncilor lui Hristos și la pocăință! Dumnezeu este foarte aproape de fiecare dintre noi și așteaptă doar atât, să vadă că-L alegem pe El și nu lumea, pentru a ne dărui biruința asupra patimilor, a tuturor vrăjmașilor Săi și viața veșnică. Cine nu crede aceasta, nu crede că există Dumnezeu!"

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor