Fără ea, nimeni nu înaintează către mântuirea sufletului din stricăciunea păcatului.
Educarea prin suferința purtării Crucii, duce la lepădarea plăcerilor trupului (de duhul lumesc).
Suferința duce la lepădarea de sine.
Suferința șlefuiește sufletul și îl face stăpân peste trup.
Suferirea umilințelor, aduce treptat smerenia.
Suferința este cel mai bun profesor, către învățarea căii înguste și strâmte, care duce la viața veșnică.
Suferința ar trebui să ne fie cel mai bun prieten, în viața în trupul acesta stricăcios.
Suferirea nedreptăților cu bucurie, duce la scoaterea rădăcinilor răutăților inimii și curățirea ei.
Suferința nedreptăților, pregătește cununi pentru veșnicie.
Suferințele sunt fertilizatorul pământului inimii, spre iubirea necondiționată a aproapelui."
„Vai, tată, ce o să facem noi la Judecată? Acolo toate faptele noastre ne vor ieşi înainte! De aceea avem nevoie de rugăciune, de smerenie, de lacrimi şi metanii. Să te rogi, tată, să te închini lui Dumnezeu, să îndemni, să faci milostenie. Dacă nu ai ce da, măcar un cuvânt bun să dai săracului, să nu plece nemiluit, că Dumnezeu îl trimite spre mântuirea noastră.”
Arhimandrit Ioanichie Balan
,,Alta este Viata, decat aceea pe care obisnuit si-o inchipuie oamenii.
Altul este Omul Insusi, decat acela ce se inchipuie el.
Altul este Adevarul, decat acela pe care si-l inchipuie mintea omeneasca."
Valeriu Gafencu - Sfantul inchisorilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.