Lupta cu trupul

 

Staretul unei manastiri l-a intrebat intr-o seara pe un calugar:

- Ce ai lucrat astazi?

Calugarul i-a raspuns:

- Am lucrat multe, dar mai am de imblanzit doi soimi, de condus doi cerbi, de infranat doi ulii, de rapus un vierme, de luptat cu un urs si de ingrijit un bolnav.

Staretul i-a spus:

- In manastire nu avem astfel de animale, despre ce vorbesti?

Calugarul i-a grait:

- Soimii sunt ochii mei. Mult ma chinui sa-i imblanzesc, pentru a nu privi in toate partile, ca nu cumva sa ma duca in ispita. Cerbii sunt picioarele mele: trebuie sa am buna grija de ele, sa le conduc pentru a nu ma duce la pacat. Ulii sunt mainile mele, pe care caut sa le infranez si sa le pun la lucru; altcumva m-ar face sa pacatuiesc. Viermele e limba mea, cu care ma lupt sa nu barfeasca pe altii. Ursul este inima mea cu care ma bat mereu, pentru a nu ma lasa ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grija sa nu slujeasca pacatului.