Sfânta Împărtășanie se ia cu pregătire, nu din obișnuință Sfântul Părinte Porfirie Kavsokalivitul

 Sfânta Împărtășanie se ia cu pregătire, nu din obișnuință
Sfântul Părinte Porfirie Kavsokalivitul
 
„Când mergi să te împărtăşeşti cu Preacuratele Taine, să fii cu mare băgare de seamă”, i-a spus Părintele Porfirie unui frate. „Să te pregăteşti intens, prin cuminţenie, înfrânare, post şi multă iubire pentru Hristos. Şi să nu treacă mai mult de două săptămâni până la următoarea Împărtăşanie!”
 
Desigur, această din urmă povaţă era valabilă în cazul acelui frate. Fiecărui creştin în parte îi dădea sfatul care i se potrivea mai bine.
 
‒ Ai grijă să nu te împărtăşeşti din obişnuinţă! De fiecare dată să te simţi ca şi cum te-ai împărtăşi pentru prima dată sau pentru ultima dată, înainte de a muri!
 
Discutând cu un preot diferite aspecte legate de Sfânta Împărtăşanie deasă, Părintele Porfirie l-a sfătuit:
 
‒ Fii foarte atent ce îndrumări dai, căci e nevoie de mult discernământ la fiecare caz!
 
Sfântul Părinte Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 227-228

 

„Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară”

– Cu ceva timp în urmă am auzit nişte cuvinte interesante: „Orice sfat ne-cerut, dar dat,  este o acuză”. Un lucru este clar în ziua de astăzi: omul este din ce în ce mai reticient la „dialogul” despre Dumnezeu. Aici este, cred, una din cheile vorbirii despre Dumnezeu: a şti când să îi vorbeşti omului despre El.

„Creştini amatori”

– Când am citit această expersie a părintelui, gândul mi-a zburat la diferenţa dintre un şofer amator şi unul profesionist… însă în acest caz nu vorbim de o simplă maşină condusă pe un oarecare drum…vorbim despre viaţa noastră şi despre felul în care o conducem pe drumul (calea) mântuirii…

„Eu aşa gândesc, dar voi faceţi cum credeţi”

– Cât de importantă este libertatea! A-i oferi celui de lângă tine liberatea este cel mai bun mod de a-l responsabiliza… îl eliberezi şi te simţi şi tu liber în acelaşi timp…

„Măi binecuvântatule…”

– Din aceeaşi gamă, Părintele Cleopa cu:  „Mânca-v-ar Raiul!”

„Prefer să fiu înşelat în Biserică decât să o părăsesc. Nu vreau să mă mântuiesc fără Biserică şi nu voi păăsi niciodată corabia ei.”

– Este plin spaţiul virtual de „instigatori”… mai departe no comment…

„Astăzi oamenii cer să fie iubiţi şi de aceea eşuează. Corect este să nu îţi pese dacă ei te iubesc, atâta timp cât tu iubeşti pe Hristos şi pe ei.” pg. 31

– În consilierea persoanelor dependente şi codependente se foloseşte ideea că este de dorit să faci tot ceea ce ţine de propria persoană fără a avea aşteptări din partea celor din jur.

„Nu poţi să comunici cu Hristos, şi să ai în acelaşi timp relaţii proaste cu ceilalţi oameni.” pg. 33

– Nu ducem lipsă de fraţi de-ai noştrii creştini care dintr-o înţelegere trunchiată a adevărului Ortodoxiei merg prin viaţă cu capul mult prea ridicat spre cer şi nu mai văd nimic în jurul lor…

„Nu câştigi un om cu asprimea, ci cu bunătatea.” pg. 35

„Dacă medicamentele nu au nici un efect, înseamnă  că nu trupul este bolnav, ci sufletul.” pg. 91

– Am şi un exemplu în susţinerea acestor cuvinte: dependenţa de droguri. Nu există vreun medicament care să vindece dependenţa de droguri… există medicamente care creează repulsie faţă de consum, care înlocuiesc dependenţa de droguri cu dependenţa de ele, care aduc persoana la stadiul de legumă, dar, nici unul nu te scoate din capcana drogurilor. De ce? Pentru că orice dependenţă este mai întâi o boală a sufletului şi minţii. De multe ori când stau de vorbă cu tinerii din şcoli şi licee despre problematica consumului de droguri le spun că la dezalcolizare/dezintoxicare în câteva zile până la câteva săptămâni „storc” din tine şi ultimul gram de drog, te „usucă” complet…cu toate acestea fără consiliere psihologică recăderea este iminentă…degeaba este „curăţat” trupul dacă nu este „curăţată” mintea…

„Copiii mei, să vă spovediţi, să vă împărtăşiţi  şi să-i ubiţi  pe oameni.” pg. 157

– Simplu, concis, la obiect…

„Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor” pg. 208

„Răul începe cu gândurile rele” pg. 237

„Să nu devii apărător al eului tău, al orgoliului din tine!” pg. 269

„Nu te lupta să opreşti  sau să îndrepţi greşelile celuilalt. Iubeşte-l aşa cum e, cu toate greşelile lui, iar Domnul se va îngriji de acestea.” pg. 272

Am răsfoit această carte în clipele acelea minunate petrecute la Mănăstirea Agapia.

Am văzut încă o dată, când de frumos poate gândi un om care îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi pe semenii săi.