Cu drag, Mama

 

Dacă nu te-aş fi avut, n-aş fi ştiut niciodată că bucuria la cote maxime poate veni dintr-o baie, ţinând în mână două liniuţe roşii.

N-aş fi ştiut niciodată că pot fi în stare de un record într-un timp atât de scurt, punând pe mine kilograme fără număr, fără să fac nimic, fără să-mi pese.

Dacă nu te-aş fi avut, n-aş fi învăţat niciodată să desenez, să fredonez un cântec de mii de ori fără să mă plictisesc sau să mă-nvârt fără să ameţesc.

Dacă nu te-aş fi avut, n-aş fi ştiut niciodată că sunt în stare să bag în frigider o telecomanda de bună voie şi nesilită de nimeni sau că pot vărsa un făraş plin de gunoi în coşul de rufe.

N-aş fi crezut niciodată că, în puterea nopţii, cu ochii închişi, pot ajunge până la bucătărie să-ţi pregătesc laptele, să ţi-l încălzesc, să ţi-l pun în cană şi să traversez înapoi o casă întreagă până la tine fără să-l vărs.

Dacă nu te-aş fi avut, n-aş fi crezut niciodată că pot duce şi 24 de ore fără să dorm o secundă, aşa cum n-aş fi crezut niciodată că pot avea atâta răbdare. Răbdarea să-ţi curăț bob cu bob un întreg ciorchine de strugure, dându-i jos pieliţa, seminţele, doar din grijă ca tu să nu te îneci.

Dacă nu te-aş fi avut, n-aş fi ştiut niciodată că pot dormi o noapte întreagă „sugrumată” de ale tale mânuţe, cum n-aş fi ştiut că două picioruşe, puse pe nas, gură sau stomac, mă pot asigura că somnul tău este profund şi liniştit, iar tu creşti aşa cum trebuie chiar şi noaptea.

Dacă nu te-aş fi avut, nu mi-aş fi imaginat niciodată că o simplă geantă de femeie poate fi atât de mare. Că pot încăpea pachete întregi de biscuiţi, scutece, schimburi, şerveţele, jucării sau orice altceva ce-ţi aparţine, fără să-i simt greutatea. Pentru mine, ar fi rămas mereu un simplu accesoriu asortat cu pantofii.

Dacă nu te-aş fi avut, n-aş fi descoperit niciodată că pot zbura că avionul fără să mă desprind de pământ, că pot dansa ca Mickey Mouse, că pot imita un porculeţ, că pot face salturi ca broasca, doar ca tu să mai iei o linguriţă în plus de mâncare. N-aş fi crezut că sunt în stare să mă transform în clown în plină stradă, fără să ţin cont de nimeni şi de nimic, să-ţi pot atrage atenţie pentru o simplă fotografie, în care să-ţi pun surâsul ca să mi-l transform în amintire.

Dacă nu te-aş fi avut, n-aş fi ştiu câte culori are curcubeul, cum n-aş fi ştiut că iubirea necondiţionată are ochii şi surâsul tău. Că ziele înnourate mi le-ai transformat în zi cu soare atunci când ai învăţat să spui …mama! Când ai făcut primii paşi sau când mi-ai declarat pentru prima dată iubire „şi bebe iubeşte mama”.

Dacă n-ai fi fost tu, n-aş fi crescut niciodată. N-aş fi devenit niciodată omul şi femeia de acum.

Cineva cândva spunea: „Atunci când se naşte un copil, se naşte şi-o mamă”.

Vă mulţumesc, sufletele mele dragi! Vă mulţumesc că m-aţi ajutat să mă nasc a doua oară. Vă mulţumesc pentru tot ce-aţi făcut cu… şi din mine!

Cu drag,

Mama