Cu toții cerem sinceritate, dar continuăm să nu o folosim…
Iată câteva gânduri sincere și atât de profunde despre lucrurile care cu adevărat contează.
„Paradoxul vremurilor noastre este că avem o structură înaltă, dar o toleranță scăzută; autostrăzi largi, dar vederi înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.
Avem case mari, dar familii mai mici; comodități mai bune, dar timp mai puțin.
Avem
cea mai bună educație, dar mai puțină minte; cele mai bune cunoștințe,
dar evaluăm situația din ce în ce mai rău. Avem mai mulți experți, dar
mai multe probleme; cea mai bună medicină, dar o stare de sănătate mult
mai rea.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea iresponsabil,
râdem prea puțin, mergem prea repede, ne supărăm prea ușor, ne culcăm
prea târziu, ne trezim prea devreme, citim prea puțin, privim prea mult
televizorul și ne rugăm prea rar.
Avem cerințe prea înalte, dar
valoare redusă. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des. Știm
cum să supraviețuim, dar nu știm să trăim. Adăugăm ani la viața umană,
dar nu oferim viață anilor.
Am ajuns până la lună și înapoi, dar cu greu trecem strada pentru a face cunoștință cu noii vecini.
Cucerim spațiul cosmic, dar nu și sufletul omului drag.
Facem mai multe lucruri, dar nu și mai bine.
Curățăm aerul, dar poluăm sufletul.
Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține.
Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.
Este
timpul fast-food-urilor și alimentației incorecte, oamenilor mari și
sufletelor mici, profitului rapid și relațiilor dificile.
Timpul
creșterii veniturilor familiale și creșterii numărului divorțurilor, al
caselor frumoase și distrugerii căminelor familiale.
Timpul
despărțirilor scurte; scutecelor de unică folosință; legăturilor de o
singură noapte; excesului de greutate și pastilelor care fac tot: ne
excită, ne calmează, ne ucid.
Este perioada umplerii vitrinelor și golirii depozitelor.
Perioada
în care tehnologia îți permite să primești o scrisoare și, în același
timp, să o distribui sau să faci click pe „delete”.
Ține minte! Petrece mai mult timp cu cei pe care îi iubești, pentru că ei nu sunt cu tine pentru totdeauna.
Îmbrățișează-ți
cu căldură omul pe care îl iubești, pentru că este unica comoară pe
care o poți oferi din inimă și nu costă nici un bănuț.
Spune „te iubesc” persoanelor dragi, dar mai întâi simte acest lucru cu adevărat.
Sărutările și îmbrățișările pot rezolva orice problemă atunci când vin din inimă.
Țineți-vă de mână și bucurați-vă de momentele petrecute împreună, pentru că într-un anumit moment, omul nu va mai fi lângă tine.
Fă-ți timp pentru iubire, pentru comunicare și fă-ți timp pentru a fi capabil să împărtășești tot ce ai de spus.
Pentru că viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în momentele care-ți taie respirația.”
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești. De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință.
Să-i ții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le la ureche cât de multa nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și întelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.