Unul dintre dificilele lucruri ce trebuie implinit, permanent, este sa nu mahnesti pe nimeni si sa nu te lasi prada acestei stari sufletesti cumplite! Intristarea/mahnirea poate produce foarte multa boala/suferinta trupeasca si sufleteasca!
De aceea, si Hristos a fost foarte atent cu aceasta stare de fapt!
Cunosc oameni, sarmanii care, mahniti fiind, pe drept dar, mai ales, pe nedrept, au suferit foarte mult ajungand, unii, chiar sa moara de inima rea, nestiind/nereusind sa depaseasca/sa gestioneze aceste situatii dureroase! Da, mahnirea duce la intristare, disperare, deznadejde, boala si, chiar, moarte!
Sa nu fie una ca aceasta!
Insa, vai de acela prin care vine sau care provoaca mahnirea, nedreptatind si calcand chiar peste cadavre, caci, cu greu pacat se incarca cel care pricinuieste suferinta unui semen si frate, unei familii, unei comunitati! Asadar, trebuie sa fim foarte prudenti la toate gesturile, activitatile, deciziile si actiunile noastre si, indeosebi, la modul in care ele si urmarile sau consecintele lor influenteaza, marcheaza ori amprenteaza viata si soarta fratelui/omului de langa noi! Sa nu uitam faptul ca, sufletul si constiinta noastra, chiar daca, la un moment dat, sunt amortite/ametite, dormitand, se vor trezi, totusi, intr-o buna zi si, atunci, vai noua, celor care,, de Dumnezeu nu mai temem iar de oameni nu ne mai este rusine!"
Sa nu uitam ca,, Ce faci ti se va face!"
Sa luam, sincer/serios, aminte ca ,, cel care sapa groapa altuia va cadea el in ea!"
Cam așa arată radiografia vieții unui sfânt!
.......adică nu mai trăiește el, ci Hristos cel răstignit, mort și înviat trăiește prin el! "M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine." ( Galateni 2, 20)
🙏🙏🙏
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.