Hristos se naşte, slăviţi-L!

Hristos se naşte, slăviţi-L! 

Hristos din ceruri, întâm-
pinaţi-L!

 Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi
Domnului tot pământul, şi cu veselie, lăudaţi-L,
popoare, că S-a preaslăvit.
Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai
înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat,
fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm:
Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne.
Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul,
Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din
muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai, întrupându-Te
din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dum-
nezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Înge-
rul Sfântului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai
trimis nouă; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştin-
ţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţă venind, Te slăvim
pe Tine, Iubitorule de oameni.
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara
mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară
sălăşluindu-Se şi trup luând, ieşit-a lăsând-o nestri-
cată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a
născut o a păzit nevătămată.
Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneas-
ca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului
nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au
cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei
mai presus de fire că n-a ars pe tinerii pe care i-a
primit, precum nici focul Dumnezeirii pântecele Fe-
cioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să
strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul
şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera,
scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru
care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe
Care, lăudându-L, Îl mărim.