Un om căzut în drum nu are nevoie de teoria ta înfumurată, de privirea
ta zeflemitoare, de dispreţul gândului şi reacţiei tale. Şi tu ai avut
căderile şi greşelile personale...
În momentul acela, el are
nevoie de empatie şi o mână întinsă, pentru a se ridica de jos. O dată
ridicat, posibil, să se îndrepte către alte greşeli, alte lecţii...
Nimeni
nu ştie când se termină tot studiul acesta. Aşa că, atunci când îl
ridici de jos, niciodată, dar niciodată, în afară de privirea aceea,
instinctivă, de uimire, surprindere, mulţumire cu care te priveşte, să
nu aştepţi altă recunoştinţă! Aşteptarea te poate răni. Mulțumeşte-te cu
puţinul acelui moment!
Să te mulţumeşti, mereu, cu puţinul unei clipe. Dacă le aduni, vor fi suficiente pentru a fi fericit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.