Imnul Sfinţilor
După METANIA adusă după cuviinţă Lui DUMNEZEU ,
CELUI în TREIMEA dincolo de toate,
La care Sfânt să mă plec primul?
Toţi au acelaşi Chip de Sfinţi
Deşi fiecare cu Feţe diferite.
Pe SCAUN stă SFÂNTUL Sfinţilor,
EL, HRISTOS Cel DUMNEZEU şi Făptură,
CHIPUL ARHIERIEI-PREOŢIEI.
Şi în jur toţi ceilalţi, în Cete diferite.
Mai Întîi MAICA DOMNULUI,
Chipul BISERICII Sfinţilor,
Îngerii în toate Culorile Cerului,
Natura cu toată Mireasma Florilor şi Luminile Astrelor
Şi Sfinţii Oameni, în toate Virtuţile.
Eu umilul şi păcătosul, mă cutremur de atîta SLAVĂ!
Către cine să îndrept Ochii?
O RANĂ ce mă înfricoşează şi mă doare pînă în oase
O văd pe TRUPUL Lui HRISTOS.
Este RANA păcatelor mele.
Văd o brazdă adîncă pe Chipul MAICII DOMNULUI,
Pe care curg Lacrimile păcatelor mele.
Din mulţimea nenumărată de Îngeri
Văd un Chip Întristat şi totuşi Zîmbitor,
Pe Îngerul meu cel Bun şi Păzitor.
Din mulţimea de Sfinţi văd pe Sfântul meu,
Îl Recunosc după înseşi RĂNILE mele
Ce sunt totodată şi Rănile lui.
O, ce Cântare să aduc, acestei PRIVELIŞTI?
Mă Închin, Privesc şi tac…
Nu merit să mă ÎMPĂRTĂŞESC de această MINUNĂŢIE
Şi totuşi mi se Dăruieşte.
Doar ÎNCHINÎNDU-mă poate fi Răspunsul meu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.