RUGĂCİUNE LA SFÂRȘİT DE AN!

  RUGĂCİUNE LA   
            SFÂRȘİT DE AN!

    La sfârșit de an, Doamne vin in Faţa Ta
Să îți mulțumesc Părinte , c-ai păzit ființa mea;
İar în anul care iată, că aproape a trecut,
Mi-ai fost Doamne călăuza, mi-ai fost Pavăza și  Scut!

     Mulțumesc că-n orice clipă am simţit iubirea Ta,
Că ai fost în  barca vieții  când  furtuna era grea.
İar când  însetam pe cale și credeam că sunt înfrânt;  
Tu mi-ai dat din apa vie, care curge din Cuvânt!

      Mulțumesc  de pacea sfântă ce mă-nvăluie mereu ,
De când Te-am primit în viață ca Stăpân și Dumnezeu;
Și de Sfânta Părtășie, Doamne vreau să-ți mulțumesc ,
Când m-aplec în rugăciune  și îți spun cât Te iubesc.

      Mulțumesc  pentru îndurarea revărsată zi de zi, Peste lume, peste țară și peste ai Tăi copii;
Pentru apă, pentru pâine, pentru tot ce ai creat,
Mulțumesc  că ești İUBİRE și ești  Doamne minunat!

     Și Te-aș mai ruga Părinte pentru anul care vine ,
Fă ca lumea-ntreagă Doamne să se-ntoarcă către Tine ;
Sa răsune-ntreg pämântul de cântări si bucurie,
Rugăciuni și osanale
Închinate Doamne Ţie!

 

Iată că a mai trecut un an. Cu bune, cu rele, am ajuns la final de 2022 și ne pregătim pentru 2023. Veseli sau triști, mai mult sau mai puțin optimiști, îmi place să cred că speranța nu piere și că puterea rugăciunii ne va ajuta în continuare să reușim în ceea ce ne propunem.

Să ne rugăm cu toții să fim sănătoși, puternici și înțelepți, răbdători și încrezători, generoși și afectuoși. Să ne deschidem sufletele pentru iubire și bunătate și să alungăm gândurile rele. Să primim cu bucurie și să dăruim cu căldură. Să muncim cu spor și să petrecem cu cumpătare. 

Să ne gândim la cei pe care nu îi mai avem alături de noi, care au trecut la cele veșnice și care acum ne privesc. Ne rugăm pentru iertarea păcatelor acestora și le comemorăm amintirea prin pomenirea lor ori de câte ori se poate.

Iată ce rugăciune putem rosti în seara de Revelion, care ne va apropia de Dumnezeu și ne va ghida mai departe.

„Doamne Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,

Ţie, Doamne, ne plecăm genunchii sufletului şi ai trupului nostru. Ţie singurului Bun şi fără de păcat, Ţie adevăratului Dumnezeu, care ai făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele, toate cele văzute şi nevăzute. Ţie, Dumnezeule, ne închinăm, Te lăudăm, îţi mulţumim şi Te rugăm. Caută cu milostivire spre smerita noastră rugăciune şi primeşte mulţumirile, laudele şi cererile noastre.

Te rugăm, Dumnezeule, să ne dai răbdare, înţelepciune, dragoste desăvârşită, nădejde nezdruncinată şi toate virtuţile care ne trebuie ca să ne mântuim. Apără-ne de oameni gâlcevitori, de oameni rătăciţi, de patimi şi păcate. Ajută-ne, Doamne, să nu ne lepădăm de Tine în nici un fel. Te rugăm acum, Dumnezeul nostru, să cauţi cu milostivire. Și să faci ca să fie primite la Tine toate cele lucrate de noi, nevrednicii în numele Tău, în anii trecuţi până în clipa de faţă: rugăciunile, cântările, milosteniile la săraci şi toate ostenelile noastre. Căci ştim că noi nu avem nimic al nostru, ci am luat totul dintru ale Tale.

Învrednicește-ne, Doamne, cu harul Tău!

Deschide Doamne urechile sufletelor noastre, ca să audă glasul trâmbiţei Tale celei de mântuire şi să înviem pentru viaţa veşnică. Trimite tuturor creştinilor din toată lumea har şi putere, ca să biruiască pe satana. Și vino în ajutor la tot creştinul cel necăjit şi întristat, care are trebuinţă de ajutorul Tău. Doamne, noi, oile păşunii Tale, nu avem nici o altă apărare, ci numai Tu eşti apărătorul nostru cel puternic şi numai în Tine ne încredem, de aceea te rugăm să ne ajuţi şi să nu ne lepezi de la faţa Ta.

Adu-Ţi aminte Doamne şi de cei adormiţi din neamurile noastre, de părinţii noştri, de toţi fraţii şi surorile care au plecat dintre noi, de toţi cei ce s-au pomenit la Sfintele Liturghii şi sărindare şi pomeneşte-i întru împărăţia Ta. Auzi-ne şi pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai auzit pe Ucenicii Tăi când Te rugau, cum ai auzit pe Prooroci, pe Mucenici, pe Ierarhi, cum ai auzit pe Sfinţii Părinţi şi nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, că zidirea Ta suntem şi pe alt Dumnezeu nu ştim, ci numai Tu eşti Dumnezeul nostru în care credem şi căruia ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.”

 

O altă rugăciune pe care o putem adresa Domnului Nostru pentru a îi mulțumi acum la sfârși de an este următoarea:

“Dumnezeule nemărginit, îngenunchez cu umilinţă înaintea ta, în cea din urmă zi a anului acestuia. 

Cât de mare a fost bunătatea ta şi cât de multe au fost binefacerile cu care m-ai copleşit în anul acesta! De la tine am primit viaţa şi sănătatea; tu ai dat rod câmpiilor, mi-ai dăruit cele trebuincioase, şi de câte nenorociri m-ai păzit! Şi dacă ai îngăduit să mi se întâmple ceva rău, tot spre binele meu ai rânduit aceasta, pentru ca, dacă nu te iubesc când îmi faci bine, să-mi aduc aminte de tine măcar când mă pedepseşti. Şi totuşi cât de nerecunoscător ţi-am fost, câte păcate am săvârşit,........ cât de puţin m-am gândit la tine! 

Pătruns acum de gânduri mai bune, iată-mă îngenuncheat înaintea Tronului tău. 

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru binele pe care mi l-ai făcut; îţi mulţumesc pentru toate harurile primite de la tine şi chem toată curtea cerească a îngerilor ca să-ţi mulţumească, deoarece mare a fost bunătatea ta faţă de mine! 

Îţi cer iertare, Doamne, pentru toată nerecunoştinţa mea, îţi cer iertare pentru că nu am împlinit legea ta, îţi cer iertare pentru că de atâtea ori am păcătuit şi astfel am răsplătit cu răutate şi nerecunoştinţă milostivirea ta! 

Hotărârea mea bună din aceste clipe, de a nu te mai supăra pe viitor şi de a-ţi arăta mai multă recunoştinţă, să îmblânzească, Doamne, mânia ta, de care m-am învrednicit, şi dă-mi ca, înainte de a ieşi din acest sfânt lăcaş, să aud din gura ta cuvântul de iertare! 

Tată ceresc, te rog, împacă-te cu un fiu care îţi cere iertare pentru greşeli; întoarce faţa ta către un păcătos care se căieşte şi întăreşte-i făgăduinţa de a te iubi cu statornicie aici pe pământ, ca să se bucure pe veci de vederea strălucirii tale dumnezeieşti. Amin.”

Pe vremuri, la cumpăna dintre ani, în cadrul bisericilor și mănăstirilor, se făcea priveghi, “revelion” însemnând (latina) veghe, deșteptare. Astăzi, lumea modernă a înlocuit acest priveghi cu petrecerea de revelion, în care unii oameni petrec mai mult decât se cuvine și într-un mod nu tocmai respectuos. Cu mult timp în urmă, Sfântul Ioan Gură de Aur a glăsuit: „Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte”.

Înainte de a păși în noul an, acordă puțin timp pentru o rugăciune de mulțumire și detașează-te o clipă de treburile pe care le ai de făcut. Ne pregătim să deschidem o pagină nouă în viața noastră, iar gândul la Dumnezeu ne face să privim cu nădejde la răsăritul noului an. 

Eminescu a surprins ca nimeni altul aceste prefaceri și gânduri care ne încearcă pe toți la cumpăna dintre ani:

„Cu mâine zile-ți adaogi

Cu ieri viața ta o scazi

Și ai cu toate astea-n față

De-a pururi ziua cea de azi”

 În freamătul specific sărbătorilor de iarnă, ne pregătim să deschidem o pagină nouă din viața noastră, pășind în prima zi a Noului An, pe care ni-l dorim a fi dătător de nădejdi și propășire pentru întreg neamul românesc, pentru familiile noastre, pentru fiecare dintre noi.

Parcă mai ieri am pășit în anul calendaristic ce se apropie de epilog și iată, prin bunăvrerea Cerescului Tată, ne pregătim să deslușim tainele noului an. Peste tot se vorbește în aceste zile de clipe de bilanț; cu ce ne-am îmbogățit în veleatul ce tocmai îl petrecem, ce fapte bune, ce împliniri am izbutit să înscriem în cartea vieții și ce a mai rămas de împlinit în anul ale cărui zori mijesc la orizontul timpului. Cugetând adânc la sensurile vieții, la faptul că timpul tace și se scurge, este firesc să fim cuprinși de simțăminte contradictorii în prag de an nou.

Ne bucurăm că se sfârșește cel vechi, dar deopotrivă suntem cuprinși și de tristețe, căci ni s-a mai scurs un an din viață. La fel, ne bucurăm că îl întâmpinăm pe cel nou, dar suntem cuprinși de neliniști legate de problemele, greutățile presărate pe parcursul lui. Numai gândul la Creatorul cerului și al pământului ne face să privim cu bune nădejdi la răsăritul noului an. Eminescu a surprins ca nimeni altul aceste prefaceri și gânduri care ne încearcă pe toți la cumpăna dintre ani: „Cu mâine zile-ți adaogi/ Cu ieri viața ta o scazi/ Și ai cu toate astea-n față/ De-a pururi ziua cea de azi”. Primele versuri arată tristețea neîndurătoarei treceri, dar ultimele două ne aduc un sentiment de împăcare, de speranță căci ne pune-n față prezentul, un prezent continuu, care ne duce cu gândul la spusele unui părinte bisericesc: „Anii, Tăi, Doamne, nici nu merg, nici nu vin, ci stau toți împreună. Anii Tăi, o singură zi și ziua Ta nu este în fiecare zi, ci astăzi, fiindcă astăzi al Tău nu cedează zilei de mâine, căci nu urmează zilei de ieri. Astăzi al Tău: eternitatea” (Fericitul Augustin, Confessiones). Vasăzică, doar gândul la Dumnezeu, Cel veșnic de zile, ne motivează să ne facem planuri, să privim cu încredere şi speranță, dar şi cu responsabilitate, fiecare clipă a prezentului preţuind-o ca fiind timp favorabil iertării păcatelor, timp al restaurării, timp al sfințirii existenței noastre, timp al înmulțirii darurilor primite de la Părintele Ceresc, timp al pregătirii pentru a dobândi starea fericită a sfinților, adică părtășia la viața de iubire a Preasfintei Treimi.

Îndeobște lumea modernă nu mai are timp la astfel de cugete la cumpăna dintre ani, înlocuind priveghiul ce se făcea odinioară în sfintele noastre așezăminte, biserici și mănăstiri, ori chiar în casele bunilor creștini, cu mult trâmbițatele revelioane. Însăși etimologia cuvântului din latină ne arată că la origini „revelionul” însemna veghe, deșteptare. Ca în cazul multor sărbători, societatea consumistă, care pare a pune stăpânire tot mai mult pe viețile noastre, a transformat veghea, rugăciunea din noaptea Anului Nou într-o petrecere care „ajută” oamenii prin euforia momentului și aburii bahici să uite că timpul este dar de la Dumnezeu și că fiecare clipă a existenței noastre trebuie pusă în slujba dobândirii timpului veșnic în comuniune cu Dumnezeu și sfinții Lui. Cu mult timp în urmă, Sfântul Ioan Gură de Aur a glăsuit: „Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte”. Cât de actuale sunt cuvintele dumnezeiescului părinte!

Având în vedere toate acestea, unde ar fi, credeți, mai potrivit să ne aflăm în noaptea dintre ani? „Petrecând în restaurante, pensiuni, cabane ori pe la casele fiecăruia”, vor răspunde unii. Alții vor fi de părere că alăturându-se mulțimilor citadine la petrecerile organizate în aer liber cu muzică devenită zgomot asurzitor și multă șampanie risipită, ar fi mai potrivit. De câțiva ani încoace, Sfânta noastră Biserică face apel să petrecem un autentic revelion; să priveghem, să ne rugăm aflându-ne în compania lui Dumnezeu, cel ce a pus vremile și stăpânește veacurile. De e în Biserică? „Ne-am putea ruga și acasă”, vor răspunde cei mai comozi. Lor și nu numai le răspundem că doar în Biserică înțelegem cel mai bine cum timpul se întâlnește cu veșnicia, fapt împlinit mai întâi în persoana divino-umană a Mântuitorului Hristos. El, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel veșnic de zile, a coborât printre noi, nu din curiozitatea de a fi om, ci ca să ne arate nouă calea la ceruri; El, Mântuitorul lumii ne-a învățat să împlinim fiecare în parte această simbioză dintre eternitate și timpul creat căci în măsura în care petrecem cu și în Dumnezeu deja pregustăm din veșnicie, ne obișnuim cum e să fii în compania lui Dumnezeu și a sfinților Lui. Așa înțelegem slova Sfintei Evanghelii: „Împărăția Cerurilor este în voi”. Veșnicia începe din această lume în măsura în care ne facem timp în efemera noastră existență pământească să ne întâlnim cu Nemurirea. Ce petrecere lumească îți poate oferi o astfel de experiență unică? Nici cele mai exclusiviste restaurante și hoteluri, nici grandioasele concerte organizate în noaptea dintre ani nu pot dărui oamenilor această șansă.

De aceea, să ne îndreptăm pașii către sfintele locașuri, unde Hristos ne așteaptă să ne binecuvânteze noul an cu sănătate și cu belșug de har, care să rodească în noi spor în credință și în năzuința de mai bine, umplându-ne casele cu grâu, vin și untdelemn. Noi, mulțumindu-I cu nesfârșită recunoștință și, neuitând că timpul este „intervalul în care Dumnezeu așteaptă răspunsul nostru la oferta iubirii Sale”, să avem bune nădejdi că în Noul An vom reuși fiecare în parte să dăm mărturia și răspunsul iubirii noastre la iubirea nemărginită pe care ne-o arată Dumnezeu, Cel în Treime închinat.

Rugaciune de multumire

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică și cu cutremur, aduc Ție mulțumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, îți mulțumesc și cu smerenie mă rog nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri, ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dăruiește-mi liniște.

Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțumire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Ta-tălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.