Troparul Sfântului Apostol Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, glasul al 4-lea:
Încununatu-s-a creştetul tău cu diademă împărătească, pe urma
luptelor pe care le-ai pătimit pentru Hristos Dumnezeu, luptătorule cel
dintâi printre mucenici. Că vădind nebunia iudeilor, ai văzut pe
Mântuitorul tău, de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L totdeauna pentru
sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Pe cal şi pe călăreţ...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi, Biserica lui Hristos, cu cântări să încununăm preamărit pe
Sfântul Ştefan, întâiul mucenic; şi cu dumnezeiescul har al lui fiind
încununaţi, cântare de biruinţă să cântăm.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Purtând cugetul cel blând al Învăţătorului şi smerenia care din
dragoste se arată înălţătoare, cu vrednicie a ajuns Sfântul Ştefan
întâiul între diaconi şi purtătorul de grijă al văduvelor.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După vrednicie ai fost chemat ca ajutător al Apostolilor lui Hristos;
şi ca un slujitor credincios, purtând numele de cunună, Preasfinţite
Ştefan, ai trecut prin sânge acolo unde este Hristos.
Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Tu, Hristoase, pentru oameni îmbrăcându-Te în Om din Fecioara, ca un
Prunc ai fost înfăşat. Iar întâiul Tău mucenic, cu aruncături de pietre
fiind împresurat, de om s-a dezbrăcat.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai înfipt pe nimic...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un ostaş al lui Hristos, Sfântul Ştefan, luptându-se după Lege
împotriva ucigătorilor Domnului şi îmbrăcat fiind cu Puterea Lui cea
Nebiruită, a biruit toată împotrivirea cea plină de ocară a călcătorilor
de lege.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De râvna dragostei lui Hristos aprinzându-se şi spre luptă
dezbrăcându-se, plin fiind de credinţă şi de dumnezeiesc Duh, întâiul
mucenic a adeverit tuturor propovăduirea pescarilor cea de Dumnezeu
rânduită.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un propovăduitor al vieţii celei de taină cu adevărat şi
dumnezeieşti, întâiul mucenic ca şi cum ar fi trecut cu vederea viaţa de
faţă, a arătat cu fapta tuturor, lămurit, adevărul cel purtător de
biruinţă, alegând mai bine moartea.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
În peşteră lumească, Stăpânul pentru noi a intrat, cu chip smerit;
iar Sfântul Ştefan, începătorul mucenicilor, a ieşit din răutatea
omenească, atins fiind de dragostea Stăpânului.
Cântarea a 4-a. Irmos: Dumnezeiasca deşertarea Ta...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pârâş, judecător, călău şi tatăl minciunii, s-a arătat ucigătorul de
oameni, Preasfinţite Ştefan; ci, însuşi pe sine s-a doborât, cel ce a
născocit curse împotriva ta.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Marele începător al nevoinţei, socotind ca nimic atacul vrăjmaşului, luptă cu bărbăţie, doborând cu îndemânare pe duşman.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cel dintâi între mucenici, care ne-a netezit nouă calea către
mucenicie, Sfântul Ştefan, purtătorul de cunună, dănţuieşte încununat cu
cunună mucenicească.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Strălucit-ai din Fecioară ca un Soare, Hristoase şi luminezi cu
Lumina Ta pomenirea preamăritului întâi mucenic, care împreună a răsărit
ca un Luceafăr.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce Te îmbraci cu lumina...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucit-a ca un înger întâiul Tău mucenic, Hristoase, ajungând mai
presus decât bolţile cereşti şi de Slava cea de nespus umplându-se,
Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât de nebiruită a fost îndrăzneala dumnezeieştii râvne a întâiului
mucenic! Că s-a luptat vitejeşte, până la sânge, împotriva ucigaşilor de
Dumnezeu.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu grindina cuvintelor celor ieşite din gura cea de Dumnezeu
grăitoare, a surpat întâiul mucenic pe spurcaţii ucigători şi de
aceştia, cu nenumărate aruncături de pietre, ca un biruitor s-a
încununat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Cel Ce a venit din Maica ce nu ştie de bărbat L-a văzut întâiul
mucenic stând în ceruri, întru neschimbata dumnezeire şi slavă a
Tatălui.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea patimilor...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Măritul începător al cetei de mucenici, Sfântul Ştefan, depăşind cu harul Legile firii, se luminează cu dumnezeiasca mărire.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Următor preaales al cinstitei tale patimi, Stăpâne Hristoase, fiind
Sfântul Ştefan, răsplăteşte ucigaşilor săi cu grăire de bine.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nepărtaşi la spurcata faptă de ucidere, păzeşte, Hristoase, pe
cântăreţii tăi şi-i învredniceşte de moştenirea întâiului mucenic, ca un
Milostiv.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Începătură de mântuire a toată lumea s-a făcut Stăpâne, Naşterea Ta şi mucenicilor temei de mărturisire vrednică de Dumnezeu.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Stăpânul nostru, ieri a venit la noi cu Trup, iar astăzi sluga Lui a
ieşit cu totul din trup; ieri Împăratul nostru S-a născut cu Trup,
astăzi sluga cu pietre este ucisă; că pentru Dânsul se şi sfârşeşte
întâiul mucenic şi dumnezeiescul Ştefan.
Cântarea a 7-a. Irmos: Dumnezeul părinţilor...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobit fiind cu pietrele ca şi cu nişte flori de multe feluri şi
frumoase, Preasfinţite Ştefan, pe tine însuţi te-ai adus lui Hristos,
Dătătorului de viaţă, cântând: Binecuvântat eşti!
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât de nebiruită era împotrivirea Apostolului Pavel, pe când prigonea
mai înainte pe slujitorii lui Hristos, aşa este şi acum hotărârea cu
care aduce neamurile la Hristos, în veci.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Scrâşnind din dinţi, în chip cumplit, cei fărădelege ca nişte fiare
au răpit şi au ucis pe Sfântul Ştefan, care dumnezeieşte cânta:
Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înălţat fiind în Duhul Sfânt, Preasfinţite Ştefan, în chip de negrăit
ai văzut pe Fiul împreună cu Părintele, strigând Treimii: Dumnezeule,
bine eşti cuvântat!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ţie, Celui ce ai Răsărit din dumnezeiasca Fecioară cea curată, s-a
adus Sfântul Ştefan, cunună însufleţită, ca unui Împărat, cântându-Ţi
dumnezeieşte: Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a. Irmos: Ţie, Făcătorului a toate...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi cu gândul, de mărirea Sfântului Ştefan fiind luminaţi, să
cântăm lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat: toate lucrurile lăudaţi pe
Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-S-a ţie Hristos întru Slava Tatălui, vestindu-ţi lămurit
răsplătirile cele pentru cumplitele nevoinţe; pentru aceasta ai strigat:
pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ţie, ca unui biruitor al înşelăciunii celei nebuneşti ţi s-a împletit
cunună pentru cumplita nevoinţă, Preasfinţite Ştefan. Pentru aceasta ai
strigat: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Naşterea Stăpânului şi pomenirea întâiului mucenic împletitu-s-a
pentru noi ca o cunună; pentru aceasta lăudăm neîncetat pe Domnul şi-L
preaînălţăm întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe tine ceea ce în chip dumnezeiesc şi omenesc, mai presus de cuget,
prin cuvânt, ai născut pe Domnul şi ai rămas Fecioară, toate lucrurile
te binecuvintează şi te preaînalţă întru toţi vecii, Fecioară.
Cântarea a 9-a. Irmos: Isaia dânţuieşte...
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Covârşit-ai, întâiule Mucenic Ştefan, toată măsura laudelor şi în tot
chipul porţi biruinţe cu nemincinos cuvânt; că toată mintea omenească
nu este în stare să-ţi împletească ţie cunună vrednică de laude.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, fericitul tău glas, Preasfinţite Ştefan, care a grăit, strigând:
Stăpâne, Hristoase, nu socoti fărădelegile ucigătorilor, ci, ca un
Dumnezeu şi Făcător, primeşte duhul meu, ca pe o jertfă plăcut
mirositoare.
Stih: Sfinte Apostole şi Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu preţul durerilor ai luat cunună de biruinţă din Dreapta Cea
Atotputernică; şi acum stând, preafericite, înaintea Împăratului a
toate, încununează cu mărire şi cu har pe cei ce te laudă pe tine.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Începătură de fiinţare vremelnică în Trup a luat din Fecioara Cel Ce
este din Tatăl Fiu fără de ani. Pentru aceasta, ucis fiind acum Sfântul
Ştefan, următorul lui Hristos, a moştenit începătura vieţii veşnice.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întâiule
mucenic, înţelepte, cununa mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai
sfinţit, cu nevoinţele tale şi cu minunile ai luminat sufletele
oamenilor, izbăveşte de toate nevoile pe cei ce te cinstesc pe tine,
Prealăudate Mucenice Ştefan.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Câştigându-şi cu adevărat întâiul mucenic al lui Hristos Izvorul
Duhului în inimă, în chip tainic, a mustrat semeţia iudeilor; şi le-a
arătat pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce a odrăslit din sămânţa lui David,
plin fiind, măritul, de plinirea înţelepciunii şi a harului. Ci, o, de
trei ori fericite, miluieşte cu rugăciunile tale pe cei ce te cinstesc
pe tine.
SEDELNA Praznicului Naşterii Domnului (Crăciunului), glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Minune uimitoare s-a făcut astăzi; că Mântuitorul nostru S-a arătat
în peşteră trupeşte din Fecioara, pentru noi, precum Însuşi ştie; iar
magii cu daruri ca unui Împărat s-au închinat şi păstorii cu îngerii
L-au slavoslovit, cântându-I; cu care împreună şi noi strigăm către
Dânsul; Slavă Celui Ce S-a Întrupat pentru noi!
Viața Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan
Scoțându-l
pe Sfântul Arhidiacon Ștefan din cetate – precum mai întâi pe Domnul
Cel ce a binevoit a pătimi afară de poartă – au ucis cu pietre pe sluga
Domnului cea bună și credincioasă.
Domnul
nostru Iisus Hristos, după săvârșirea tainei mântuirii noastre,
înălțându-se la cer, și pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede
trimițându-L în limbi de foc, iar Biserica cea dintâi începând a se
înmulți, au cârtit elinii împotriva evreilor. Nu acei elini care se
închinau idolilor, pe care Sfânta Scriptură îi numește limbi, pentru că
acelora, în acea vreme, încă nu li se deschisese ușa credinței și încă
nu li se propovăduise cuvântul mântuirii. Că nu îndată după uciderea lui
Ștefan au început a se primi păgânii în Biserica celor credincioși,
dintre care cel dintâi a fost Cornelie Sutașul. Pe acesta botezându-l
Sfântul Petru, nu a plăcut celor ce erau dintre evrei că a intrat între
bărbații care nu erau iudei. De acea cârteau asupra lui Petru, până când
le-a spus lor despre pânza cea arătată din cer și atunci au tăcut și
slăveau pe Dumnezeu, zicând: Că și limbilor le-a dat Dumnezeu pocăință
în viață. Deci, nu elinii cei ce erau dintre limbi cârteau asupra
evreilor, în vremea Sfântului Ștefan, ci acei care erau dintre evrei și
aveau aceeași lege dată de Moise și erau risipiți prin toate țările,
precum și Sfântul Apostol Pavel scrie: Celor douăsprezece seminții, care
sunt întru risipire, să se bucure. Aceia deprinseseră limba elinească,
însă nu și credința și obiceiurile; din care pricină elinii îi numeau pe
dânșii, ierusalimiteni.
Astfel zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „Elinii
socotesc pe cei ce vorbesc elinește, pentru că aceștia fiind evrei,
vorbeau elinește”. Niște elini ca aceia, care erau risipiți, au făcut
cârtire către evreii cei din Ierusalim, că erau trecute cu vederea
văduvele lor în slujbele cele de toate zilele, pe de o parte că li se
poruncea lucrul cel mai prost, iar pe de alta că nu deopotrivă, ci
partea cea mai mică și mai de pe urmă din hrană și din haine se da lor.
Atunci cei doisprezece Sfinți Apostoli, adunând toată Biserica din acea
vreme, au zis: Nu este cu cuviință nouă a lăsa cuvântul lui Dumnezeu și a
sluji meselor. Căutați dar, fraților, dintre voi șapte bărbați
mărturisiți, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care îi vom pune
pe slujba aceasta, iar noi vom petrece în rugăciuni și în predicarea
cuvântului. Și a plăcut cuvântul acesta al Sfinților Apostoli înaintea
întregului popor credincios. Astfel, au ales pe Ștefan, bărbat plin de
credință și de Duhul Sfânt; pe Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și
pe Nicolae Antiohianul, ale căror nume arată că nu erau din neamul
evreilor din Ierusalim, ci din cei ce locuiau prin părțile elinilor, că
și numele lor nu sunt evreiești, ci elinești. Precum Ștefan care era
rudenie cu Saul, cel chemat mai pe urmă la credință și la apostolie, iar
acesta numit în urmă Pavel, era din părțile Ehiliehiei, din cetatea
Tarsului. Deci, din elini au ales pentru slujbă pe acești șapte, ca să
fie cu plăcere poporului elinesc, care se mâhnea pentru văduvele lor
cele trecute cu vederea și așa să se potolească mâhnirea lor și să
înceteze cârtirea. Pe aceștia alegându-i, i-au adus înaintea
apostolilor, iar ei rugându-se și-au pus mâinile peste dânșii și i-au
făcut diaconi. Ștefan, fiind plin de credință și de putere, era cel
dintâi dintre dânșii, pentru aceea și arhidiacon a fost numit, făcând
semne și minuni mari în popor, pe care nu le pomenește Scriptura, ca și
despre Însuși Domnul Hristos, căci dacă s-ar fi scris câte una,
pare-mi-se că nici în toată lumea nu ar fi încăput cărțile ce s-ar fi
scris.
Însă fără îndoială vom zice că Sfântul Ștefan,
fiind asemenea cu apostolii și punându-și mâinile pe bolnavi îi făcea
sănătoși. Fiind și bărbat puternic în lucru și în cuvânt, întărea pe
credincioși în credință, mustra pe iudeii cei necredincioși, spunându-le
din lege și din prooroci, că din zavistie și din nedreptate au omorât
pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel aștepat din veac. Odată, făcându-se
întrebare între iudei, farisei și saduchei și între evreii cei ce se
numeau elini, despre Domnul nostru Iisus Hristos, unii ziceau că este
prooroc, iar alții amăgitor și alții că este Fiul lui Dumnezeu. Atunci
Sfântul Ștefan, stând la loc înalt, a vestit tuturor pe Iisus Hristos,
Domnul nostru, zicând: Bărbați, frați, aflați pentru ce s-au înmulțit
răutățile între voi și s-a tulburat tot Ierusalimul; fericit este omul
care a crezut în Iisus Hristos, pentru că Acesta este cel Care a plecat
cerurile și S-a pogorât pentru păcatele noastre și S-a născut din Sfânta
și Preacurată Fecioară Maria, cea aleasă mai înainte de întemeierea
lumii. Acesta neputințele noastre le-a luat și bolile noastre a purtat.
Pe cei orbi i-a făcut să vadă, pe cei leproși i-a curățit și dracii a
izgonit. Ei, auzind acestea, se certau cu dânsul, grăind împotrivă și
hulind pe Dumnezeu cel propovăduit, precum scrie în Faptele Apostolilor.
Atunci s-a sculat, se zice, un oarecare din sinagogă ce se numea a
Libertinilor, a Cirinenilor și a Alexandrinilor, a celor din Cilicia și
din Asia, întrebându-se cu Ștefan. Pentru că evreii cei ce trăiau prin
laturile cele mai depărtate, prin mijlocul elinilor își aveau în
Ierusalim adunările lor deosebite și erau afară de sinagogile cele mari
evreiești și o mulțime de sinagogi ale altor limbi - sau evreii care
viețuiau între alte neamuri - pentru că evreii din fiecare latură își
trimiteau copiii la sinagogă sau la adunarea lor din Ierusalim, ca să
învețe legea lui Dumnezeu. Încă și ei, în fiecare an venind la
închinăciune la biserica lui Solomon, într-ale lor adunări găzduiau, se
adunau și învățau. Acest lucru învederat este, din ceea ce scrie la
cap.11 al Faptelor: În Ierusalim veneau Iudei, bărbați cu bună cuviință
dintre toate limbile cele de sub cer. Adică părteni, mideni, elamiteni
și ceilalți, evrei ce viețuiau în Pârtia, în Midia, în Elamitia și în
celelalte laturi, după cum scrie acolo și care veniseră în Ierusalim la
praznic.
Acolo era adunarea cilicienilor, a alexandrenilor
și a cirincilor. Iar pentru adunarea libertinilor se povestește că era
între evrei un neam deosebit, care își trăgea neamul său din evreii
aceia ce au fost odinioară robiți de Pompei al Romei și după aceea li
s-au dăruit libertate și se numeau liberi, sau slobozi, așa zice și
Sfântul Ioan Gură de Aur: „Libertinii cei ce au fost dăruiți cu
libertate de romani, așa se numesc, căci cum erau acolo mulți străini,
așa aveau și adunările unde se cuvenea a se citi legea și a face
rugăciunile”. Deci, aceste adunări ale libertinilor, ale chirinenilor și
altele, întrebându-se cu Sfântul Ștefan, nu puteau sta împotriva
înțelepciunii și a duhului cu care grăia el. Apoi, Sfântul Ștefan biruia
cu cuvântul adevărului în acea vreme trei părți din toată lumea, a
Europei, a Asiei și a Africii. Biruia pe Europa, prin libertinii cei
veniți din Roma, care este în părțile Europei; biruia Asia, prin
cilicienii care erau din Asia; biruia Africa prin cirinei și prin
alexandrini, care erau din părțile Africii.
Aceștia, neputând a grăi ceva, împotriva
adevărului, care era mai luminos decât soarele, s-au aprins de mânie și,
cuprinzându-i zavistia, au invitat pe niște bărbați, care iubeau
minciuna, să spună la sinagogă cea mare evreiască, că ar fi auzit pe
Ștefan grăind cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise. Cu
acest fel de vicleșug tulburând poporul, pe bătrâni și pe cărturari, au
răpit pe Sfântul Ștefan și l-au dus în adunarea lor înaintea arhiereilor
și a toată mulțimea învățătorilor de lege. Apoi au pus înainte și
martori mincinoși, zicând: Omul acesta nu încetează a grăi cuvinte de
hulă împotriva acestui loc sfânt și a Legii, că l-am auzit și pe el
zicând că Iisus Nazarineanul va risipi locul acesta și va schimba
obiceiurile pe care ni le-a dat nouă Moise (Fapte 6, 11-14).
Sfântul Ștefan stătea în mijlocul acelei adunări
ucigașe ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind cu lumina
dumnezeiescului dar, precum odinioară Moise s-a preamărit cu strălucirea
feței lui, și toți cei ce ședeau în adunare, căutând la dânsul, au
văzut fața lui ca fața îngerului. Și a zis arhiereul: Oare sunt
adevărate cele grăite de martori? Iar Sfântul, deschizându-și gura sa, a
început a grăi de la Avraam, care mai întâi a primit făgăduința venirii
lui Mesia și le-a spus istoria până la Moise, vestind-o cu toată buna
cucernicie și cu cinste, grăind împotriva martorilor celor mincinoși, că
nu este hulitor al lui Moise, nici al legii lui Dumnezeu celei date
prin Moise, ci mai vârtos adeverind că părinții lor au fost hulitori. Nu
au vrut, zice el, părinții noștri să o asculte pe ea, ci au lepădat-o
și s-au întors cu inimile lor la Egipt.
După aceasta, surpând acea mărturie mincinoasă că
ar fi hulit asupra locului sfânt, a zis: „Solomon i-a zidit Lui biserică
(adică lui Mesia) ca și cum ar fi zis: Nu-mi este cu neștiință locul
cel sfânt, cel rânduit cu bună voirea lui Dumnezeu, de împăratul Solomon
cel înțelept și cu slava Domnului cea arătată în nor sfințit. Cinstesc
locașul cel făcut din mâini întru slava lui Dumnezeu, însă mărturisesc
că Dumnezeu voiește mai vârtos a petrece în locurile cele nemateriale și
nefăcute de mână, adică în sufletele omenești cele curate. Cel
Preaînalt nu viețuiește în bisericile cele făcute de mâini, precum zice
proorocul: Cerul Îmi este scaun și pământul reazem picioarelor Mele. Ce
casă Îmi veți zidi Mie?, grăiește Domnul, sau care este locul odihnei
Mele? Nu mâna Mea a făcut acestea toate?”.
Apoi, umplându-se de râvna dumnezeiască, precum și
Ilie odinioară, a adus cuvânt de mustrare, zicând către dânșii: Voi cei
tari la cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea
vă împotriviți Duhului Sfânt, precum părinții voștri așa și voi! Pe
cine din prooroci n-au izgonit părinții voștri? Și au omorât pe cei ce
mai înainte au vestit despre venirea lui Mesia cel așteptat (Fapte
7,47-52).
Aceste cuvinte ale sfântului au pornit spre
nespusă mânie pe arhiereu, pe cărturari și pe tot poporul cel înrăutățit
al iudeilor, căci, auzind acestea, se iuțeau în inimile lor și
scrâșneau cu dinții asupra lui. Însă el nu băga în seamă mânia lor, că
era plin de Duhul Sfânt, care îl făcea cu bărbăție și de Dumnezeu
vorbitor. Apoi, căutând la cer a văzut slava lui Dumnezeu, pe care mai
înainte dorea să o vadă și cu credință neîndoită nădăjduia a o dobândi.
Pe aceasta mai înainte de vreme a început a o vedea, ca și cum ar fi
ieșit din trup și ar primi răsplătirea. Deci a văzut și pe Iisus
Hristos, Stăpânul și Domnul său, ca și cum venea către sine, căci
dezlegându-se degrabă de trup, avea să meargă către El, ca unde este
Domnul, acolo și sluga lui să fie. Ceea ce a văzut singur, aceea a
vestit-o tuturor, strigând cu glas mare: Iată, văd cerurile deschise și
pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
El nu a tăinuit ceea ce a văzut, precum este
obiceiul sfinților a nu arăta la alții descoperirile ce li se fac de
Dumnezeu pentru a lor smerenie. Ci, Sfântul Ștefan a făcut arătată acea
preaslăvită descoperire, iar aceasta a făcut-o pentru a întări
credincioșii în credință, iar necredincioșii să se rușineze. Încă și
pentru a adeveri și pe ceilalți mucenici, ce vor veni după dânsul, că
celor ce mor pentru Hristos mucenicește, nu le este în văzduh vreo
împiedicare la suirea către înălțime sau vreo încercare; ci calea cea
dreaptă, cerul deschis, răsplătirea gata, puitorul de nevoințe așteaptă
și singură slava Domnului întâmpina pe mucenic în porțile cerești.
Pentru aceea întâiul mucenic, netăcînd, vestește
ceea ce vede, ca și cum ar chema după sine și pe alții, către aceeași
cunună mucenicească. Iar iudeii cei zavistnici, care se învățaseră a
ucide pe prooroci și care îndrăzniseră și asupra Domnului, împlinitorul
legii și al proorocilor, nu au suferit a auzi cuvintele cele adevărate
grăite de Sfântul Ștefan, singuri fiind mincinoși, ci strigând cu glas
mare, își astupau urechile și au pornit cu un suflet și-au pus asupra
lui mâinile cele ucigașe. Apoi, scoțându-l din cetate - precum mai întâi
pe Domnul Cel ce a binevoit a pătimi afară de poartă - au ucis cu
pietre pe sluga Domnului cea bună și credincioasă. Martorii cei
mincinoși și ucigașii, pentru ca să le fie mai ușor a arunca cu pietre
asupra sfântului, s-au dezbrăcat de hainele lor și le-au pus lângă
picioarele unui tânăr, numit Saul. Acesta, fiind rudenie și de o
seminție cu cel ce se ucidea, mai mult se iuțea asupra lui, râvnind după
legea cea veche. Saul era atunci binevoitor pentru uciderea lui Ștefan
și cum Sfântul Ioan Gură de Aur grăiește despre aceasta: „Îi părea rău
lui Saul că nu are mâini mai multe ca să ucidă cu toate pe Ștefan, dar
și așa a aflat că să-l ucidă cu mâini multe, care erau ale martorilor
mincinoși, ale căror haine le păzea Saul”.
Deci, fiind ucis Sfântul Ștefan în valea lui
Iosafat - care este între Eleon și între Ierusalim, lângă pârâul
Cedrilor, ce avea mulțime de pietre pe lângă mal - stătea de departe pe o
piatră Preacurată Fecioară, cu Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu,
privind de sus și rugându-se cu sârguință către Domnul și Fiul său ca
să-l întărească în răbdare și să primească sufletul lui în mâinile Sale.
O! cât îi era de dulce Maicii Domnului moartea Sfântului, întâiului
mucenic și Arhidiacon Ștefan, deși era într-acea cumplită ucidere cu
pietre; căci privea la pătimirile lui, din înălțimile cele cerești,
preadulcele Iisus; iar din dealurile cele pământești, preadulcea Maică,
împreună cu iubitul ucenic.
Multă ploaie de pietre zburând asupra lui și cu
totul roșindu-se de sângele lui, iar cu trupul slăbind și din legăturile
cele firești dezlegându-se, îl durea inima pentru cei ce-l ucideau și
mai cu sârguință se rugă pentru ei, decât pentru sine. Căci pentru sine a
zis: „Doamne, Iisuse, primește sufletul meu!”. Iar pentru ei,
plecându-și genunchii și cu glas mare strigând, a zis: „Doamne, nu le
socoti lor păcatul acesta!”. Aceasta zicând, a adormit.
Astfel s-a săvârșit bunul nevoitor. Astfel s-a
încununat cu niște trandafiri roșii, prin sângerarea de pietre, întâiul
mucenic și a mers în cerul pe care l-a văzut deschis, către Domnul și
Împăratul slavei, ca să împărățească împreună cu El întru împărăția cea
nesfârșită. El fusese ales arhidiacon de Sfinții Apostoli, îndată după
Pogorârea Sfântului Duh și a pătimit în același an după Înălțarea
Domnului, în ziua de douăzeci și șapte a lunii decembrie, având de la
nașterea să mai mult de treizeci de ani. Era frumos la față, dar mai
frumos cu sufletul.
Sfântul lui trup a fost aruncat spre mâncarea
fiarelor și a păsărilor și a zăcut neîngropat o zi și o noapte. După
aceea, în noaptea a doua, Gamaliel, acel slăvit învățător al legii
evreiești din Ierusalim, care mai pe urmă a crezut în Hristos împreună
cu fiul său, Avelvie, a trimis niște bărbați cinstiți și credincioși și,
luând în taină moaștele sfântului, le-a dus într-un sat al său, care
era departe de Ierusalim, ca la douăzeci de stadii, ce se chema
Cafargamala și acolo le-a îngropat cu cinste, făcând deasupra lui mare
plângere. „Căci cine n-ar fi plâns – zice Sfântul Ioan Gură de Aur –
văzând pe acel miel blând, ucis cu pietre și zăcând mort”.
După mulți ani, binecredincioasa Evdochia, soția
împăratului Teodosie cel Mic, venind în Ierusalim, la locul acela unde a
fost ucis Sfântul Întâiul Mucenic Ștefan cu pietre și s-a roșit
pământul cu cinstitul său sânge, a zidit o biserică preafrumoasă în
numele și în cinstea lui Hristos Dumnezeu, a Căruia este slava în veci.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.