Mângâietoarea mea cea prea bună şi nădejdea mea fără de sfârşit, ascunde netrebnicul şi mult prea păcătosul suflet al meu sub Sfânt Acoperământul tău, acolo unde vrăşmaşul nu-l poate ajunge. Răutăţile mele pururea le văd înaintea ochilor mei, dar nu am voinţă puternică pentru a nu-ţi mai greşi.
Pentru mine nu-i nădejde de îndreptare, căci mult m-am împrietenit cu urâtorul de oameni făcând a sa voie şi nicicum sporind în cele plăcute lui Dumnezeu. Şi totuşi, afundat fiind cu totul în mlaştina neputinţelor mele, saltă inima mea de veselie duhovnicească avându-te pe tine Ocrotitoare neînfricată a sufletului meu.
Căci cine va îndrăzni să mă acuze când tu vei sta înaintea mea ca o maică a iubirii ce nu-şi lasă fiul să fie răpit din braţele sale?
Dragostea ta este pururea însoţindu-mă de-a lungul zilei şi a vieţii, căci tu, ca o maică adevărată, îţi iubeşti copii ascultători, dar ţi se înmoaie inima şi plângi cu dor mare pentru cei neascultători şi cu dreapta ta îi ridici atunci când cad. Şi oare de câte ori nu ai plâns o dată cu mine, atunci când ceream iertare Fiului tău pentru nepăsarea mea?
Sau de câte ori nu mi-ai zâmbit din icoană atunci când mă ridicam din păcate, neavând altă nădejde deznădăjduită decât numai spre tine? De multe ori nu pot nici să te privesc din pricina mulţimii păcatelor mele, dar nici atunci nu pot sta departe de tine, ci ca un copil alerg şi mă arunc la picioarele Tale, îmbrăţişându-le şi ascunzându-mi faţa plină de lacrimi în poala veşmintelor Tale.
Pentru aceasta îndrăznesc şi acum, strigând către tine: Nădejdea mea, ascunde-mă sub Sfânt Acoperământul Tău şi mă primeşte în braţele Tale, că uitând de mine şi de toate, să mă îmbăt doar de dulce mângâierea Ta şi împreună cu Tine, ţinându-mă de mâna, să trec neîmpiedicat porţile Raiului şi în veci să mă veselesc de vederea Ta.
Amin, Amin, Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.