Cugetare

 

Ascunde-ţi bogăţiile tale duhovniceşti de ochii oamenilor, şi nu le da la iveală fără neapărată trebuinţă. Căci iată, oamenii cei trupeşti îşi ascund cu grijă bogăţiile lor materiale cele stricăcioase, şi fiind siliţi să declare ce averi au, ei întotdeauna caută să le spună pe cele mai mici, nu pe cele mai mari. Foarte puţini dintre ei dau la iveală tot ceea ce au, şi încă şi mai puţini sînt aceia care spun că au mai mult decît au de fapt, ceea ce este socotit îndeobşte faptă prostească şi nesocotită.

Toate acestea arată clar cît de mult trebuie mai ales tu, creştine, să ascunzi cu grijă averile tale duhovniceşti, adică virtuţile tale, faptele tale cele bune, postirile tale, privegherile tale, rugăciunile tale.

Dar oare de ce nu dezvăluie niciodată copiii înţelepţi ai acestei lumi averea pe care o au? Din două motive: ca să nu trezească pofta de jaf a răufăcătorilor, şi ca să nu provoace invidia oamenilor.

Să ştim că există şi hoţi invidioşi şi răutăcioşi de cele duhovniceşti, nu doar de cele materiale.

Aceşti hoţi de gînd sînt duhurile necurate ale întunericului.

De îndată ce-ţi descoperi averile tale duhovniceşti, ei se străduiesc să ţi le micşoreze şi să ţi le risipească.

De îndată ce le descoperi fără ca să fie neapărată trebuinţă (să zicem, din vanitate, sau ca să fii lăudat), ei ţi-o şi apucă şi ţi-o strică cu totul; iar tu, o bogatule în cele duhovniceşti, te vei trezi pe nesimţite şi deodată sărac. Mulţi bogaţi în averi duhovniceşti, sfinţii, s-au făcut nebuni înaintea lumii aşa încît prin nebunia lor ei să-şi ascundă mai bine întru sine marea lor înţelepciune şi putere. Avva Isaia zice: „Acele fapte bune care se lucrează în ascuns sînt mai plăcute înaintea lui Dumnezeu.” Iar Sfîntul Nil Sinaitul zice:

„Pielea trupului care este acoperită de haine este albă, pe cînd cea care nu este acoperită este arsă, uscată, şi neagră.”

Aşa stau lucrurile şi cu faptele cele bune care se lucrează în ascuns, şi care se lucrează în văzul şi pentru lauda oamenilor.

Sf. Nicolae Velimirovici