În această lună, în ziua a nouăsprezecea pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Patrichie, episcopul Prusei, şi cei împreună cu el Acachie, Menandru şi Polien.
Dintre aceştia, Patrichie episcopul Prusei, fiind pârât că credea în Hristos, a stat de faţă înaintea eparhului Iulie, care căutând să-l facă să se închine la idoli, îi spunea că izvorârea apelor celor calde se înfierbântă prin purtarea de grijă a zeilor şi sunt vărsate pentru binele oamenilor. Iar sfântul mucenic i-a răspuns că întru-adevărat pentru binele oamenilor izbucnesc apele cele fierbinţi, însă prin puterea Domnului nostru Iisus, Care a rânduit două locuri: unul plin de bunătăţi, în care se odihnesc drepţii, iar celălalt plin de întuneric şi de foc, unde vor fi osândiţi păcătoşii după învierea cea din morţi ; şi căuta sfântul să explice eparhului felul şi rostul acestei rânduieli dumnezeieşti, însă eparhul a poruncit să fie aruncat în mijlocul izbucnirilor de ape fierbinţi, care lui nimic nu i-au stricat ci mai vârtos acelora ce l-au băgat. Atunci i s-a tăiat capul cu sabia împreună cu Acachie şi Menandru şi Polien. Şi se face soborul lor în casa preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Memnon, făcătorul de minuni.
Tot în această zi, pomenirea sfântului Dimitri Donskoi, Mare Cneaz al Moscovei.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Arolot.
Tot în această zi, pomenirea sfintei Chiriachi, care prin foc s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Teotimi, care prin sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin. Pe la mijlocul celui de al treilea veac, cand in toata imparatia romanilor, nu era voie sa fii crestin, fara de nici o raspundere, atunci, s-a petrecut si mucenicia Sfantului Patrichie. El era episcop crestin in orasul Brusa, oras cu izvoare de ape fierbinti, pe malul dinspre Asia, al Marii Negre, din tinutul Bitiniei, unde multime de bolnavi veneau sa se tamaduiasca de neputintele lor. Si stapanirea romana asezase acolo o capiste si o statuie a lui Esculap, in semn de multumire zeului pagan, vindecator de boli. Si era obiceiul, ca toti cei tamaduiti sa lasa in capiste un semn al inchinarii lui.
In acea vreme, s-a intamplat ca insusi dregatorul imparatesc al Bitiniei, Iuliu, s-a vindecat la aceste ape. Si nu s-a multumit numai cu jertfa de inchinare catre Esculap, ci a socotit sa sileasca si pe crestini sa cunoasca binefacerile acestui zeu pagan, intorcandu-i la cinstirea idolilor.
Deci, a fost adus episcopul Patrichie si i-a poruncit sa se lepede de Hristos si sa marturiseasca puterea zeului Esculap si, mergand in capiste, sa aduca jertfa si sa i se inchine, dupa obiceiul paganesc. Dar Patrichie raspunse, cu indrazneala, dregatorului, aratandu-i cat de desarta este credinta lui in puterea unui zeu fara de viata si infatisandu-i adevaratele pricini ale tamaduirilor, ce se savarsesc cu aceste ape, pe care Hristos, Dumnezeu cel viu, le-a facut pentru binele oamenilor, adunci cand a zidit lumea. Deci, maniindu-se tiranul, a zis cu glas aspru catre Petrichie: "Daca te-as arunca in mijlocul acestor ape fierbinti, pedepsind indrazneala ta de a defaima pe zei, crezi, oare, ca Hristos al tau te va scapa de la pierzanie?" Iar Patrichie a raspuns: "Hristos poate sa-mi pazeasca viata in mijlocul acestor ape, dar poate sa mi-o si ridice tot prin ele. Nici un fir de par din capul oamenilor nu se clinteste fara stirea Lui.
Spumegand, deci de manie, dregatorul a poruncit sa fie aruncat Patrichie in clocotul apelor, dar episcopul a iesit nevatamat, marturisind, si cu mai mare tarie, pe Hristos.
Drept aceea, a dat porunca sa li se
taie capul cu toporul, atat lui Patrichie, cat si celor trei preoti, impreuna
cu el: "Acachie, Menandru si Polien. Si, asa, a fost ucis Patrichie episcopul
si cei trei preoti, la 19 mai, luand cununile de biruinta de la Hristos.
Domnul nostru, Caruia I se cuvinte slava si cinste in veci. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant catre judecatori, ca sa judece cu dreptate.
Sa intelegi bine pricina si cu dreptate sa judeci si drept sa o descurci. Nu-ti este tie de folos sa iei mita. Sa nu dai dreptate celui nedrept, chiar si prieten de-ti va fi. Si sa nu asupresti pe cel drept, pentru ca judecata lui Dumnezeu dreapta este. Macar si frate de-ti va fi, sa nu-i dai dreptate, cand nu are si pe cel drept sa nu-l judeci cu patima. Ca, de la Dumnezeu se pogoara plata, spre casa celor ce judeca stramb. Si, pentru lacrimile celor drepti, cu moarte rea ii ucide si pe fiii lor in robie ii risipeste, iar ei insisi, dupa moarte, in osanda vor fi chinuiti, cu dreapta judecata a lui Dumnezeu, cand va veni sa innoiasca pamantul.
De aceasta aducandu-ti aminte, teme-te
si sa nu primesti clevetirile celor ce-ti soptesc in taina. Sa nu te iutesti
asupra celui nevinovat, nici sa nu te aprinzi cu manie cand judeci. Pe
sarac si pe vaduve sa nu-i nedreptatesti. Nici sa nu te mandresti cu dregatoria,
stapanirii tale, ca de la Dumnezeu iti este data tie.
Intru aceasta zi, cuvant din Pildele lui Solomon.
Pazeste, fiule, povata tatalui tau si nu lepdata indemnul maicii tale. Leaga-le la inima ta pururea, atarnandu-le la gatul tau. Cand vei vrea sa mergi, ele te vor povatui, si, in vremea somnului, te vor pazi, iar cand te vei destepta, vor grai cu tine. Ca povata este un sfetnic bun si legea o lumina, iar indemnurile, ce dau invatatura, sunt calea vietii. Ele te vor pazi de femeia vicleana, de limba ei cea ademenitoare. Nu dori frumusetea ei intru inima ta si sa nu te vaneze cu genele ei. Ca femeia desfranata umbla dupa o bucata de paine, pe cand sotia doreste un suflet de mare pret. Oare poate pune cineva foc in sanul lui, fara ca vesmintele lui sa nu arda? Sau va merge cineva pe carbuni, fara sa i se friga talpile? Asa este si cel ce se duce la femeia aproapelui sau; nimeni din cei ce se ating de ea nu va ramane nepedepsit. Nimeni nu dispretuieste un hot, pentru ca a furat, ca sa-si astampere foamea; dar cand a fost prins el, da inapoi inseptit, intoarce tot ce are in casa lui. Cel ce se desfraneaza, insa, cu o femeie, este lipsit de minte, se pierde pe el insusi, facand astfel" (Pilde 6, 20-32).
Intru aceasta zi, cuvant pentru cei chemati la Imparatia cea cereasca.
Zice Domnul in Evanghelie: "Asemanatu-s-a Imparatia Cerului cu un Imparat, care a facut nunta fiului sau; veselia si lumina care va sa fie, asa o numeste, nunta, iar acest fel de cuvinte, le-a grait catre oamenii care se ingrijesc de cele pamantesti, stiindu-le obiceiurile lor, si le spunea pilda aceasta, macar ca nu era vorba nici de nunta, nici de mese, ci vesnicele bunatati le arata, cunoscandu-le nestiinta lor si vrand sa le arate ceea ce va sa fie.
Deci, pe toti ii cheama Imparatul,
cu Inalta propovaduire, sa vie la nunta si sa se sature de bunatatile cele
negraite. Insa, multi din cei chemati, neluand in seama chemarea, s-au
lepadat; unul cu tarina, altul cu negutatoria, iar altul pentru femeia
lui, de curand luata. Si asa s-au lipsit pe ei de stralucirea aceea si
s-au instrainat. Apoi, altii au fost chemati la bucuria aceea. Iar, dupa
ce s-a umplut masa imparateasca, a vazut acolo Imparatul un om, neavand
haina de nunta, si a zis slugilor: "Legandu-l de maini si de picioare,
aruncati-l pe el in intunericul cel din afara, unde va fi plangerea si
scrasnirea dintilor." Iar cei ce s-au lepadat de chemare sunt cei ce n-au
primit credinta lui Hristos si cu slujirea idolilor s-au intunecat sau
in eresuri au cazut sau in credinta fiind, cu pacate grele si-au intinat
haina Sfantului Botez si fagaduintele credintei cele drepte le-a lepadat.
Deci, izgoniti vor fi, cu adevarat, de Dumnezeu din vesnica bucurie."
Intru aceasta zi, cuvant al Cuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul, despre rabdare.
Un frate povestea ca era un om intr-o cetate si aceasta avea un argat cu sine, in care avea toata increderea. Acestuia i-a venit gandul ca sa se duca la viata monahiceasca, iar stapanul sau facea tot ce putea ca sa-l abata de la un gand ca acesta, fiindca tanarul era omul lui credincios. Dar n-a putut sa-l tina pe tanar.
Deci, lepadandu-se de lume, tanarul
a intrat intre frati. Dar, dupa putini ani, a inceput a fi ispitit sa se
intoarca in lume si, lasandu-si chilia sa, s-a dus la stapanul sau pentru
a-i cere sfat. Si l-a primit barbatul acela pe fratele cu dragoste, o data
si de doua ori. Iar, dupa a treia cercetare, fratele, lasand chipul fatarniciei,
a aratat barbatului patima cea ascunsa in inima sa, zicand: "De vreme ce
nu mai pot suferi jugul vietii monahicesti, te rog pe tine, doamne, primeste-ma
pe mine, iarasi, la tine si sa ma ai pe mine dupa randuiala cea dintai,
fiindca nadajduiesc sa port si mai multa nadejde, de lucrurile tale, decat
odinioara. Ca auzisem, de la tine, ca si pe fiica ta vrei sa mi-o dai ca
sotie." Iar barbatul acela a raspuns catre el: "Daca lui Dumnezeu nu i-ai
pazit credinta, mie, cum poti sa mi-o pazesti?" Iar el, de cuvantul acesta
ranindu-se, ca de un bici, s-a intors la chilia sa. Deci, sa nu ne ingreuiem,
rabdand ostenelile, ca scris este: "Cei ce seamana cu lacrimi, cu bucurie
vor secera." (Ps.125,5). Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si
in vecii vecilor. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Patrichie şi a celor dimpreună cu dânsul
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Patrichie şi a celor dimpreună cu dânsul, glasul al 4-lea
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmosul
Pe Faraon cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind marea şi pe Israel cel ce a fugit, mergătorul cel pedestru l-a izbăvit. Pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Toţi fiind îmbrăcaţi măriţilor cu veşminte de preoţie, împodobite cu tot felul de haruri, şi iarăşi înfrumuseţate cu vopselele sângelui mucenicesc, tari luptători v-aţi arătat ai dreptei credinţe.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Hristos dătătorul de nevoinţe acum îşi întinde dreapta Sa la toţi pătimitorii şi deschizând câmpul nevoinţelor, a adunat ceată de patru mucenici alcătuită după cuviinţă, care îl slăveşte pe Dânsul cu cântări.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind întâi mai-mare Bisericii Patrichie, ca un păstor bun ţi-ai pus sufletul tău pentru ea, fericite, având întru ajutor pe înţelepţitul Menandru şi pe dumnezeiescul Polien, împreună cu Acachie, pururea înălţând lui Dumnezeu cântare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Grăitorii de Dumnezeu mucenici urmând graiurile dumnezeieştilor prooroci, au mărturisit pe Cuvântul lui că a luat trup din Preacurata Fecioară; pe care văzând-o că este Născătoare de Dumnezeu, pururea cu cântări o fericim.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cel ce ai întărit din început...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Să fericim credincioşii pe cei ce bărbăteşte au umblat pe calea muceniciei şi au săvârşit călătoria cea preabună, ca pe nişte mucenici purtători de biruinţă şi încununaţi dumnezeieşte şi ierarhi cugetători de Dumnezeu.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Grăitorul de Dumnezeu înfierbântându-se de râvna dreptei credinţe, a veştejit văpaia înşelăciunii, grăind fără sminteală ritoriceşte dogmele cuvântării de Dumnezeu, şi cu adevărat înţelepţind pe toţi către cunoştinţă dumnezeiască.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Văzând Patrichie pe cumplitul dregător omorât de beţia necredinţei, a sărit strigând cuvinte de cunoştinţa Dumnezeirii şi a semănat la toţi dumnezeiescul cuvânt al credinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Neispitită de nuntă ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu; pe Care mucenicii lui Dumnezeu bărbăteşte L-au mărturisit, ca nişte ostaşi ce au fost ai Lui, şi s-au făcut încununaţi.
Irmosul
Cel ce ai întărit din început cerurile întru pricepere, şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte; că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Tu eşti tăria mea Doamne şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce nu ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puterea lui Hristos te-ai îmbrăcat Patrichie, căci ai ajuns a fi preot al Lui şi arătat urmând după urmele Lui, prin torturi te-ai adus prinos Însuşi Făcătorului de bine, cu dreaptă credinţă strigându-i Lui: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Preot dumnezeiesc te-ai arătat părinte Acachie, umplându-te de dumnezeiasca lumină şi arătându-te mărturie adevărată lui Hristos, ai defăimat înşelăciunea idolilor. Pentru aceea şi cu cuget vesel strigi: Slavă puterii Tale, lubitorule de oameni.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dănţuind şi veselindu-se Menandru împreună cu ceata mucenicilor Tăi, Hristoase, străluceşte acum cu razele Tale, şi înfrumuseţându-se cu vărsare de lumină acolo, Ţie Stăpânului cu veselie strigă: Slavă puterii Tale, lubitorule de oameni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Părintele Polien mucenic arătându-se, s-a învrednicit a se număra în ceata cea sfinţită ca un nebiruit. Pentru aceasta acum şi de lumina cea nestricăcioasă umplându-se după vrednicie, strigă Ţie Stăpânului tuturor şi Ziditorului: Slavă puterii Tale, lubitorule de oameni.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mucenicii cei înţelepţi având armă pe preacurata, ceea ce Te-a născut pe Tine Hristoase, au biruit măiestriile înşelăciunii, şi îmbunările tiranilor arătat le-au risipit, şi acum arătându-se purtători de cununi, strigă: Slavă puterii Tale, lubitorule de oameni.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Prin ostenelile sihăstriei omorându-vă lumii, cugetătorilor de Dumnezeu mucenici, cu osârdie v-aţi adus pe voi înşivă lui Hristos jertfe desăvârşite, junghiindu-vă ca nişte miei, fiind plecaţi dumnezeieştilor porunci ale Stăpânului.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Gânditor petrecând acum împreună cu îngerii, fericite Patrichie, pomeneşte către Stăpânul, pe cei ce săvârşesc cinstită prăznuirea ta prealăudate, rugându-te întru rugăciunile tale să ne mântuiască de primejdii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nevoindu-vă după lege prealăudaţilor mucenici v-aţi încununat, căci răbdând amarele dureri şi răni de la călcătorii de lege, v-aţi învrednicit a vă desfăta în ceruri de viaţa cea nestricăcioasă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Toţi măriţii mucenici cunoscându-te pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu, au propovăduit pe Cel născut din tine, ştiind pe Dumnezeu Cuvântul, vitejeşte stând împotriva păcatului până la moarte, Doamnă şi Fecioară Prealăudată.
Cântarea a 6-a
Irmos: Adâncul păcatelor...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Noi poporul cel credincios, luminat cu bună cuviinţă, adunând acum cete, după vrednicie să lăudăm cu bucurie adunarea cea de chinuri, ce este alcătuită de patru mucenici şi ierarhi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pătimitorii potolesc durerile bolilor celor trupeşti, prin izvoarele apelor celor fierbinţi; şi cu dumnezeieştile rugăciuni, de patimile cele sufleteşti mântuiesc, pe cei ce cu credinţă aleargă către dânşii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Rugând acum pe Mântuitorul Hristos, fericite Patrichie, răsare-mi prin rugăciunile tale zorile cele înţelegătoare, mie celui ce zac în întunericul greşelilor, şi din aceasta îmi petrec viaţa în răutate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminează-mi sufletul meu, ceea ce ai născut strălucirea slavei Tatălui, Fecioară Născătoare de Dumnezeu prealăudată. Căci pătimitorii având harul tău, au defăimat limbuţiile cele rele ale tiranilor.
Irmosul
Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci îmi întinde şi mie mâna Ta cea tare ca lui Petru, o Îndreptătorule, şi mă mântuieşte.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Ca nişte pârgă a firii...
Ca o sfinţită vistierie a lui lisus, Patrichie, Biserica primind trupul tău, bucurându-se strigă ţie: prin tine toată lumea în pace adâncă se ţine, şi se acoperă de tot eresul nevătămată ca o nebiruită.
Cântarea a 7-a
Irmosul
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Lăudaţii mucenici fiind împodobiţi cu podoaba preoţiei, cu sângiurile lor o au făcut pe dânsa mai sfinţită, şi dănţuind întru vederea lui Dumnezeu cântau: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te cu lumină dumnezeiască, fericite Patrichie, ai defăimat învăţăturile cele rele ale ritorilor, căci ca într-un cuptor fiind în apele cele fierbinţi, de care nu te-ai ars, strigai: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ighemonul, neîmpăcatul vrăjmaş n-a suferit, Patrichie, înţeleptele tale cuvinte, cu care ai biruit pe spurcaţii mincinoşi, numiţi zei, pe care scuipându-i strigai cu bucurie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iată acum s-a plinit dumnezeiasca proorocie a dumnezeiescului David, căci pătrimea mucenicilor cu dragoste cinsteşte faţa ta, Preacurată Fecioară, strigând Celui Ce S-a întrupat din tine: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi credincioşilor cu veselie să cinstim pe mucenicii cei purtători de cununi, pe ierarhii cei cugetători de Dumnezeu, slăvind pe Hristos, Cel ce le-a dat lor putere, să nu se teamă de chinurile vrăjmaşilor. Pe care tinerii bine-L cuvintează, preoţii îl laudă, popoarele îl preaînalţă întru toţi vecii.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei, se împodobeşte pătrimea bunilor biruitori mucenici, şi străluceşte cu minunile, foarte luminând pe fiecare din cei ce cântă Făcătorului şi Mântuitorului: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Ca cei ce aţi biruit taberile demonilor, şi nu v-aţi înspăimântat de îngrozirile tiranilor, aţi primit cununi de la Hristos, ca nişte purtători de biruinţă, cântând: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Să se veselească Menandru, să fie lăudat Acachie şi luminatul Patrichie, împreună cu Polien, care adunându-se ceată, ca cei ce s-au arătat preoţi, să laude neîncetat pe Cuvântul Tatălui, Care S-a întrupat din pântece fecioresc neispitit de nuntă, preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori cuptorul tiranul Haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună izbăviţi, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând tiranii pe mucenici că li se tăiau capetele şi îşi dau sufletele cu dragoste vitejeşte, s-au spăimântat. Iar Hristos i-a primit pe ei odihnindu-i întru Sine, prin care şi tămăduiri ca dintr-un izvor, neîncetat izvorăşte celor ce aleargă către dânşii.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sârguindu-vă ierarhilor şi mucenicilor, a vedea izvorul doririlor în ceruri, părăsind toate cele bune de pe pământ, v-aţi înălţat la vârful cel preaînalt al dumnezeieştii împărăţii, învrednicindu-vă de desfătarea cea fericită mai presus de cuget
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Trecut-aţi apa încercărilor şi focul chinurilor şi învederat aţi primit acum repaosul cel veşnic în locaşurile cele cereşti, întru care dănţuind neîncetat, purtând cununi, izbăviţi-ne pe noi de primejdii, pătimitorilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pomenirea mucenicilor, ca soarele luminează pe credincioşi cu minunile lor, căci Dumnezeu, Cel născut din tine, preacurată Fecioară, pe Care cu dreaptă credinţă L-a propovăduit, arătat i-a luminat pe ei, slăvind precum a făgăduit, pe cei ce cu credinţă au cinstit venirea Lui.
Irmosul
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, căpeteniile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea...
Să cinstim cu cântări pe Acachie cel înţelept şi pe Polien cel sfinţit întru credinţă şi pe marele Patrichie dimpreună cu Menandru. Căci fiind aceştia preoţi lui Dumnezeu Atotţiitorul, bine I-au plăcut Lui. Pentru aceea se şi veselesc împreună cu îngerii şi cu dânşii s-au unit prin credinţă; cărora cu dragoste să strigăm: Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.