Atenţie la...suflet!

 Atenţie la...suflet! Să nu îl ţii trist mai mult de o zi, ca să nu te doară restul zilelelor...

Atenție la...cuvinte! Să nu le arunci drept săgeţi, ca mai apoi să nu te trezeşti că relaţiile tale sângerează.

Atenţie la...gânduri! Să nu le laşi să îţi fabrice o realitate plină de frică şi ură, ca mai apoi să nu devii propria victimă.

Atenţie la...clipa aceasta! Să nu o laşi să se scurgă fără să fi pus în ea un strop de bunătate, ca mai apoi să nu ţi se pară străine toate clipele.

Atenţie la...tine! Să nu te laşi pe ultimul loc din viaţa ta, ca mai apoi să nu te mai regăseşti nici în vieţile celorlalţi.

Atenţie la...iubire! Să nu o crezi un ideal greu de atins, ca mai apoi să nu o vezi în tot ceea ce eşti tu.

Atenție la ...ce contează! Să nu te laşi distras de orgoliu şi falsa mândrie...ca mai apoi să nu te bucuri de comoara din sufletul tău.Să nu-ți doreşti niciodată viața altui om... de departe, toți oamenii ni se par perfecți, de aproape, totul e diferit...
Ce vezi tu despre bucuria cuiva este doar percepția ta, nu neapărat şi realitatea... poți cunoaşte un om doar când trăiești cu el, zi de zi, clipă de clipă... Altfel, ne putem imagina orice, despre oricine, dar adevărul nu îl putem şti decât pe jumătate... acea jumătate aranjată special pentru lume, exterior, fațadă...
Iar adevărul despre un om, o viață, un caracter se trăieşte de aproape, cu fiecare trăire şi emoție nestudiată, nepregătită, nefiltrată...
Şi culmea, toată viața nu facem altceva decât să ne ferim unii de alții, să ne demonstrăm nouă şi altora neadevăruri cumplite, pentru ca mai apoi, ajunşi acasă în simțirea noastră, să ne zbatem în neputință...
Minciuna costă mai mult decât îți poți permite...ia tot...anii, bucuria, familia... Adevărul în schimb, cere tot de la tine, te lasă fără nimic, crezi tu, apoi vezi că ți-a dat în schimb viață nouă, purtătoare de iubire vie, care arată cum se simte, nu cum se vrea de ceilalți să arate...
Nu, nu vă doriți vreodată viața nimănui altcuiva...pentru că ea nu poate fi altceva decât o pânză frumos pictată de aşteptări nerealiste... doriți-vă doar propria viață... chemați-o pe nume, lăsați-o să răspundă şi când viața vă cheamă, oricât doare, răspundeți: "prezent!"... apoi, începe marea eliberare...