Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei

 

Sfânta Nina – icoană din Georgia, 1681, din manuscrisul Acatistului Buneivestiri a Maicii Domnului, Institutul Manuscriselor “K. Kekelidze”, Academia Ştiinţifică Georgiană, Tbilisi

Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei „cea asemeni cu Apostolii”, se pare că era înrudită cu Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință. Ea s-a născut la sfârșitul secolului al treilea în Capadocia și provenea dintr-o familie aristocrată. Tatăl ei, Zabulon, era un renumit comandant la curtea imperială din Roma. Mama ei, Suzana, era sora patriarhului Iuvenalie din Ierusalim. Atunci când Nina a împlinit doisprezece ani, părinții ei au decis să-și dedice restul vieții lor lui Dumnezeu, au vândut toată averea și au împărțit banii săracilor. Zabulon a plecat și a dispărut în deșertul Iordanului. Suzana a mers la Ierusalim și a fost rânduită diaconiță la Sfânta Biserică a Învierii Domnului, pentru a avea grijă de femeile sărace și bolnave, iar pe Nina a dat-o în grija evlavioasei starețe Niofora pentru a o crește.

Sfânta Nina, Mănăstirea Iviron, secolul XV

Sfânta Nina a învățat bine Sfânta Scriptură și textele liturgice iar la un moment dat, a aflat despre cămașa fără cusătură a Mântuitorului (vezi Ioan 19, 23-24) și a început să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să o învrednicească să se închine sfântului veșmânt. Preasfânta Născătoare i-a ascultat rugăciunile și, arătându-i-se în vis i-a pus în mână o cruce pentru a o apăra de vrășmașii văzuți și nevăzuți și i-a poruncit să meargă în Georgia să predice Evanghelia și să găsească sfânta cămașă. Când s-a trezit, Sfânta Nina a văzut că ținea în mână, cu adevărat, acea cruce.

Crucea Sfintei Nina

Această cruce se afla până astăzi Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Sion, în Tiflida Georgiei, fiind îmbrăcată în argint.

Cu ajutorul acestei Sfinte Cruci primite din mâinile Maicii Domnului nostru, Sfânta Nina a predicat Evanghelia și a aflat, de asemenea, cămașa cea fără cusătură. Săvârșind multe minuni, până la urmă a crezut și împăratul închinător la idoli al iviriților (georgienilor), primind botezul și dorind să întemeieze biserică lui Hristos.

După mulți ani roditori de slujire apostolică, și-a dat sufletul ei în pace, în mâinile lui Hristos, pe data de 14 Ianuarie, probabil în anul 338, la vârsta de 67 de ani, cerând să fie înmormântată în coliba sărăcăcioasă în care se găsea. Împăratul, episcopul și tot poporul, plângând moartea marii învățătoare a credinței, au vrut să mute moaștele sale la biserica din Mitsheta. În ciuda eforturilor lor, nu au putut să mute racla Sfintei din locul pe care l-a ales ea. Astfel, au îngropat-o în coliba smerită din satul Bodbe, acolo unde mai târziu s-a înființat o mănăstire de maici spre pomenirea ei.

Prea Bunul Dumnezeu a slăvit-o pe Sfânta Nina, păstrându-i trupul ei neputrezit. Prima „sămânță” a Ortodoxiei în Georgia a sădit-o Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, dar și Simon Cananeul, în vremea Apostolilor, însă biruința creștinismului s-a petrecut la mijlocul secolului al patrulea prin cea întocmai cu Apostolii, Sfânta Nina.

Prima biserică a Sfintei Nina s-a construit în Grecia la Edipsa, insula Evia, la Mănăstirea Sfântului Gheorghe.

Tropar, glasul al IV-lea:

O, slujitoare a Cuvântului lui Dumnezeu, care prin propovăduire te-ai arătat de-o seamă cu Apostolul cel Dintâi Chmat, Andrei, și te-ai asemănat și celorlalți apostoli, Luminătoarea a Iviriei și trâmbiță a Duhului Sfânt, Sfântă Nina, cea asemnea Apostolilor, roagă-te lui Hristos Dumnezeu

Sfânta Nina cea întocmai cu apostolii, luminătoarea Georgiei

Date: ianuarie 27, 2024

Author: uliana

Născută în Capadocia, în vremea sfântului împărat Constantin cel Mare, sfânta Nina a fost singura fiică a generalului Zabulon, rudenie a Sfântului M. Mc. Gheorghe.
Crescută în dragoste de Dumnezeu și în cunoașterea Sfintelor Scripturi, ea fu răpită de iviri (numiți de atunci georgieni) și dusă în robie în țara lor.
Acest popor păgân se închina idolilor și focului, însă acestea nu au împiedicat-o pe sfânta Nina să-și păstreze credința și nevoința și să propovăduiască fără frică Evanghelia.
Ajunsă la Mtskheta, către anul 324, capitala regatului Kartli (aflat în Georgia centrală), ea locui în grădina regelui, sub un cedru măreț, despre care se spune că fusese plantat deasupra mormântului unei evreice venite la Hristos, Sidonia, care fusese înmormântată ținând în brațe cămașa Domnului.
Într-o noapte, pe când sfânta Nina se ruga afară, văzu un nor de păsări negre zburând spre grădină. După ce se scăldară în râul de lângă cedru, deveniră dintr-o dată albe ca neaua și se așezară pe ramurile copacului, umplând grădina de cântecul lor duios. Era un semn al Domnului ce prevestea creștinarea păgânilor și ridicarea unei biserici în acel loc binecuvântat.
În acea vreme, pruncul unei femei nobile se îmbolnăvise grav. Neavând cine să o ajute, aceasta ceru ajutorul sclavei creștine, sfânta Nina. Atunci, sfânta aduse la ea pruncul, îl așeză pe locul unde dormea și de cum ridică mâinile spre cer pentru a cere mila Domnului, acesta se ridică sănătos, spre uimirea barbarilor.
Vestea despre puterile minunate ale sfintei Nina ajunse până la regina Nana, închinătoare la idoli, care suferea de o boală grea. Negăsind niciun leac, regina o rugă pe sfânta să o ajute cu rugăciunile ei, deși nu prea o îndrăgea. Sfânta Nina o însemnă cu semnul sfintei cruci, cu o cruce pe care o primise în chip minunat de la Maica Domnului, și regina se vindecă deîndată, mărturisindu-și credința în Hristos. Sfânta Nina nu voi să primească daruri pentru tămăduirea reginei, socotind că nu ea săvârșise aceasta ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Făcătorul cerului și al pământului, Care S-a întrupat pentru a slobozi pe oameni și ghearele morții.
Aflând despre minune, regele Mirian , deși se minună de cele întâmplate, voi să o alunge din regatul său pe sfânta Nina dimpreună cu toți creștinii care se aflau într-însul. Însă, după o vreme, în timpul unei vânători într-o pădure deasă, fu deodată orbit ca de o ceață și se înfricoșă foarte. Cum zeii nu ajutară cu nimic, regele ceru ajutorul, în cele din urmă, Dumnezeului sfintei Nina și deîndată se tămădui, primind nu numai vederea trupească ci și lumina credinței celei adevărate.
Întors în capitală, regele Mirian merse degrabă la sfânta Nina și, îngenunchind, cu lacrimi în ochi, hotărî să se boteze întreg norodul, trimițând apoi un sol la sfântul împărat Constantin cel Mare (pomenit la 21 mai), rugându-l să trimită un episcop și preoți.
La sosirea acelora, regele, regina și toată casa lor se botezară și, îndemnați de sfânta Nina, ridicară o biserică lângă cedrul din grădină (331). După o vreme, regele trimise preoți să propovăduiască Evanghelia în regatul întreg.
Atunci sfânta Nina se retrase în ținutul uscat Aragva, unde se ruga cu lacrimi, cerând lui Dumnezeu întărirea norodului în dreapta credință. Din lacrimile sale, țâșni un râu minunat care mai apoi le-a ajutat pe mamele care nu aveau lapte. Apoi, văzând pe cer o cruce luminoasă deasupra bisericii Mtskheta, sfânta Nina, însoțită de câțiva preoți plini de râvnă, plecă să propovăduiască Evanghelia la popoarele barbare din Caucaz. Prin puterea dumnezeiască a cuvântului lui Dumnezeu și prin minunile săvârșite, ea îi aduse pe barbari la dreapta credință, făcându-i să renunțe la idoli și să se boteze. Tot prin propovăduirea ei, veni la lumina adevăratei credințe și regina Sofia, din regatul vecin, Kakhetie, la est de Mtskheta.
După aceste osteneli ale răspândirii dreptei credințe, sfânta Nina se retrase într-o colibă unde își dădu sufletul în mâinile Domnului, în anul 339, înconjurată de rege, de oamenii de la curte, de preoți și de credincioșii care veniseră să-i fie alături în ultimele clipe.
„Cu Harul dat ție de Dumnezeu ne călăuzești, căci preacinstita ta pomenire, Sfântă Nina cea întocmai cu Apostolii o prăznuim și cu umilință venim la chipul tău împodobit cu cinstita Cruce, din suflet rugându-te: păzește-ne pe noi în viața aceasta în credință dreaptă, în evlavie și curăție, ca la adormirea noastră să ne învrednicim a-I cânta Domnului așa: Aliluia!
Tulburați de viforul patimilor lumești, nu ne pricepem noi cum să lăudăm minunata ta îndrăzneală, Sfântă Nina de Dumnezeu aleasă, căci la Roma păgână nu te-ai înfricoșat să mergi și dorința ta în numele lui Hristos să împlinești. Iar Preacurata Maică, din înseși preacuratele sale mâini, Crucea ți-a dat și la binevestirea cuvântului mântuitor în țara ivireană te-a chemat, pentru toți acei care doreau să-i cânte lui Dumnezeu așa: Aliluia!„ (Din Acatistul Sfintei)

să mântuiască sufletele noastre