Rugăciunea din inimA Sfântul Maxim Capsocalivitul*

 Rugăciunea din inimă asemenea inimii bate,
Rugăciunea din inimă - odată cu răsuflarea,
Rugăciunea lăuntrică este lumina cea dinlăuntru.
Prin Maxim s-a arătat aceasta în Athos.
Asemenea netrupescului duh înălțatu-s-a Maxim,
Prin rugăciune s-a pătruns de lumină,
Prin rugăciune s-a umplut de bucurie,
Prin rugăciune umplutu-s-a de mulțumire,
Prin rugăciune văzut-a cerurile deschise.
Prin rugăciune firea omenească s-a preaslăvit,
Prin rugăciune simțit-a venirea lui Hristos,
Arătatu-s-a lui în față Sfânta și Una Preacurată;
Sfântul lui Maxim s-a îndestulat cu cerul.
L-a întrebat odată Grigorie Sinaitul:
"Spune-mi, o, dreptule Maxim, cum de știi
Că vederile tale sunt bune, iar nu înșelătoare
Și că toate acestea nu sunt închipuiri drăcești,
Ispite mincinoase și amăgiri ale Satanei?
Grăit-a el: din aceasta cunosc că nu sunt minciuni:
Vederile acestea îmi mângâie duhul și trupul,
Căci duhul meu pururi tânjește după ele
Și nu se risipesc la semnul Crucii.
Bucuria cea dulce știu că nu e amăgire,
Sfințita bucurie cu totul mă încălzește."