Sfântul Andrei Stratilat la început și-a păzit în taină credința cea sfântă în Hristos – până la o vreme – după care a arătat-o la toată lumea, mărturisind înaintea tuturor numele lui Hristos.
Păgânul Maximian împărățind peste stăpânirea Romei și prigonind pretutindeni pe creștini, era un voievod în Siria, cu numele Antioh. El era rău la obicei și prea fierbinte slujitor idolilor, suflând cu îngrozire și cu ucidere asupra robilor lui Hristos. Lui îi era dată stăpânirea de la împărat peste toată Siria și luase poruncă să chinuiască și să ucidă pe toți creștinii, având încredințați mulți tribuni cu oaste romană. Sub stăpânirea aceluia, între alți tribuni era și Andrei, robul lui Hristos, ca o floare de crin bine mirositoare între spini. El la început și-a păzit în taină credința cea sfântă în Hristos - până la o vreme - după care a arătat-o la toată lumea, mărturisind înaintea tuturor numele lui Hristos. Acesta, deși era încă nebotezat, însă avea credință tare și dragoste fierbinte către Hristos Dumnezeu, și-I slujea Lui ziua și noaptea în rugăciuni și în postiri, ferindu-se de tot lucrul cel neplăcut lui Dumnezeu, iar pe cele plăcute lui Dumnezeu împli-nindu-le cu osârdie. Și i-a dat Dumnezeu mare putere și biruință în războaie, și nimeni nu-i era lui asemenea cu vitejia și cu bărbăția în toate cetele. El biruia cu puterea sa pe cei potrivnici, și era slăvit și cinstit între ostași mai mult decât ceilalți conducători de cete.
Iar într-o vreme a năvălit multă putere de oaste persană asupra acelor părți, ridicând război împotriva lui Antioh. Din această pricină, Antioh era în mare tulburare pentru acea năvălire fără de veste a perșilor, și, aducându-și aminte de vitejia tribunului Andrei, l-a chemat la sine și i-a încredințat lui voievozia în locul său, numindu-l pe el stratilat - adică să fie mai mare peste ostașii cei mai mari -, și poruncindu-i să meargă cu oastea împotriva vrăjmașilor celor ce năvăliseră și să întoarcă pornirea acelora. Deci i-a zis: „Despre bărbăția și vitejia ta în războaie nu numai eu sunt înștiințat; dar și împăratul însuși știe bine de aceea. Pentru aceasta ești cinstit cu cinstea aceasta; deci ție îți încredințez acest război, care ne-a venit fără de veste. Pentru aceea să iei oastea și să fii voievod în locul meu și să te sârguiești să înmulțești și mai mult slava pe care o ai”.
Iar Sfântul Andrei, ostașul lui Hristos, nu pentru preamărirea sa, ci pentru slava numelui lui Iisus Hristos, voind să iasă cu vitejie asupra vrăjmașilor, și-a ales pentru război puțini ostași din multa oaste romană – asemănându-se lui Ghedeon cel de demult – știind bine ceea ce s-a zis de David, că Domnul nu în puterea cailor voiește, nici în pulpele bărbaților binevoiește; ci în cei ce se tem de El bine voiește, și în cei ce nădăjduiesc spre mila Lui.
Deci Andrei și-a ales pe cei pe care darul lui Dumnezeu cel lucrător i-a arătat prin insuflarea cea tainică în inima lui, și a ieșit împotriva vrăjmașilor. Și văzând el puterea cea mare a potrivnicilor care năpădiseră ca lăcustele asupra Siriei, își întărea ostașii săi să se lupte vitejește și să nu se teamă de ostașii cei mulți ai perșilor, ei fiind puțini. Și le-a pus înainte cunoștința Unuia Dumnezeu cel Atotputernic și înfricoșat întru războaie, care ajută cu tărie robilor Săi; pentru că atunci nici unul din ostași nu era creștin, ci toți erau închinători la idoli. El a zis către dânșii: „O, fraților și prietenilor, acum să cunoașteți că zeii păgânilor sunt diavoli, și nimănui nu pot să-i ajute, fiind neputincioși, iar adevăratul Dumnezeu este unul, Căruia eu Ii slujesc și Care a făcut cerul și pământul. Acela pe toate le poate și tuturor care Il cheamă le dă ajutor grabnic, îi face tari în războaie și gonește pe cei potrivnici dinaintea feței lor. Iată, precum vedeți, ostile vrăjmașilor sunt fără număr împotriva noastră, și prin mulțimea lor sunt mai puternici decât noi; dar dacă veți scuipa pe zeii voștri cei deșerți și veți chema cu mine împreună pe Unul, adevăratul Dumnezeu, îndată veți vedea pe vrăjmași stingându-se înaintea voastră ca fumul sau ca praful”.
Grăind el aceasta, toți ostașii care erau cu dânsul au crezut cuvintele lui, și, chemând spre ajutor pe Hristos Dumnezeu, s-au pornit cu îndrăzneală asupra potrivnicilor; și, făcând tăiere mare, i-au biruit cu putere, pentru că le venise de sus ajutorul cel nevăzut, pentru credința și rugăciunile Sfântului Andrei, tulburând cu frica cetele persienești, care întorcându-se înapoi, au fugit. Iar oastea romană care era cu Andrei, gonindu-i dinapoi, secera capetele perșilor cu săbiile, cum se seceră spicele; astfel s-a făcut slăvită biruința romanilor asupra perșilor, cu puterea lui Hristos. Deci vrăjmașii fiind goniți, ostașii care erau cu Sfântul Andrei, văzând o biruință neașteptată ca aceea asupra vrăjmașilor, cu ajutorul lui Hristos, toți au crezut în El. Iar Sfântul Andrei, pe cât putea, îi întărea în credință, învățându-i la cunoștința căii celei drepte care duce spre mântuire. Și, întorcându-se cu bucurie de la război, au venit în cetatea Antiohiei cu slavă.
Dar unul din mai-marii peste oști cei zavistnici, urând pe Sfântul Andrei pentru o vitejie și o bună slavă ca aceea, l-a clevetit la Antioh, spunând că stratilatul Andrei cinstește pe Dumnezeul cel răstignit. Iar Antioh, auzind aceasta, s-a tulburat de mânie și a trimis la dânsul pe niște bărbați din rânduiala ostașilor începători, ca să afle de la el dacă este adevărat ceea ce se spune despre dânsul. Și, înștiințându-se că într-adevăr așa este, a trimis la dânsul iar, pe de o parte sfătuindu-l, iar pe de alta îngrozindu-l și aducându-i aminte de cruzimea sa asupra creștinilor. Deci i-a grăit prin trimiși: „Știi bine cu ce fel de chinuri am pierdut pe Eftimie, fiul lui Polieuct, și pe mulți cu dânsul care urmau credinței creștinești, dintre care nici unul n-am cruțat; iar acum tu cu ce sfat și cu ce nădejde Il proslăvești ca pe un Dumnezeu pe acel om care a fost răstignit pe cruce?”.
Iar sfântul, la aceste cuvinte pe care i-au fost trimise, a răspuns împotrivă, zicând: „Aceste cuvinte ale lui Antioh mă întăresc pe mine mai mult decât mă înspăimântă; căci dacă aceia pe care îi pomenește el, fiind dați la cumplite chinuri de dânsul, s-au făcut biruitorii lui și au stat înaintea lui Hristos Dumnezeu în cununa mucenicească, pentru ce să nu fiu și eu rob credincios al Domnului meu Iisus Hristos, ca împreună cu aceia care mai înainte de mine au pătimit pentru Dânsul, să mă învrednicesc de împărăția Lui”. Aducându-i lui Antioh un răspuns ca acesta al lui Andrei, s-a umplut de mânie și a trimis ostași, poruncindu-le să-l aducă legat. Și șezând la judecată, a poruncit Sfântului Andrei ca, înaintea tuturor, să spună curat despre el, dacă se supune poruncii împăratului sau voiește să slujească Dumnezeului său.
Iar sfântul, stând la acea nedreaptă judecată în privirea îngerilor și a oamenilor, a mărturisit cu îndrăzneală și cu glas mare pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, spunând că este robul Lui. Și îndată chinuitorul a poruncit să se aducă un pat de aramă, să-l ardă foarte tare, și pe acela să-l așeze pe Andrei, ostașul lui Hristos. Deci, fiind patul înfierbântat și scăpărând scântei din el, chinuitorul a zis către mucenic, batjocorindu-l: „Andrei, te-ai ostenit mult în războaie; deci ți se cade ca după atâtea osteneli să te odihnești pe acest pat”.
Iar sfântul mucenic n-a așteptat până să-l ia slugile chinuitorului, ci singur dezbrăcându-și hainele, s-a suit cu sârguință pe patul acela și culcându-se pe dânsul, s-a întins ca pe un așternut moale. Astfel răbda cu vitejie arderea trupului său, simțind durere la început; și se ruga lui Hristos Dumnezeu ca să-i dea grabnic ajutor. Atunci focul, prin dumnezeiască poruncă, îndată și-a lăsat puterea și nu putea vătăma trupul mucenicului. Și a prins Antioh și pe alți bărbați din ostașii lui Andrei, și, pironindu-le mâinile în patru părți în chipul Sfintei Cruci pe niște lemne, îi batjocorea și îi întreba dacă le este plăcut aceea. Iar ei spunând că acea pătimire pentru Hristos este bine primită, ziceau: „O, de ne-am învrednici să fim următori lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel răstignit pe lemnul crucii”.
Și iar a întrebat chinuitorul pe Sfântul Andrei dacă acum s-a învățat prin arderea focului și vrea să se întoarcă de la Hristos spre zei. Iar mucenicul a răspuns că dorește să rabde până la sfârșit, de vreme ce sfârșitul lucrului început este cunună; căci nu cel ce a început bine este încununat de Hristos Dumnezeu, ci cel ce a săvârșit bine. Atunci chinuitorul Antioh a poruncit să ia pe Sfântul Andrei de pe patul de aramă și pe prietenii lui să-i scoată de pe lemne, apoi pe toți să-i arunce în temniță, ca și cum le-ar da vreme să se gândească și să se sfătuiască spre a se întoarce la zeii lor, însă având un cu totul alt scop, anume ca să înștiințeze pe împărat; pentru că nu îndrăznea ca pe un bărbat viteaz și cinstit ca acela, pe Sfântul Andrei și pe prietenii lui, să-i piardă fără știrea și voia împăratului.
Iar împăratul Maximian, luând scrisoarea lui Antioh și citind-o, a socotit că nu era lucru bun ca pe un ostaș slăvit ca acela și pe alți viteji ca dânsul să-i piardă la arătare, ca să nu se facă în oaste gâlceava și tulburare pentru dânșii. Deci, ca să nu se ridice pentru dânșii război, a scris lui Antioh, poruncind ca să lase liberi din legături și din pedepse pe Andrei și pe tovarășii săi. Pe de altă parte însă, i-a dat altă poruncă tăinuită, ca după eliberarea lui Andrei și a însoțitorilor lui, mai așteptând puțină vreme, să scornească cu meșteșugire împotriva lor o altă pricină oarecare, ca și cum nu pentru credință, și astfel să-i prindă pe câte unul și să-i piardă, dacă se vor găsi neschimbați întru creștinătate. O poruncă ca aceasta luând Antioh de la împărat, îndată a dezlegat din legături și din temniță pe Sfântul Andrei și pe însoțitorii lui și i-a lăsat liberi, poruncindu-le ca să petreacă în dregătoria lor ca și mai înainte.
Iar Sfântul Andrei, ostașul lui Hristos, înștiințându-se din dumnezeiască descoperire de acea meșteșugire a păgânilor și tăinuindu-se de Antioh, s-a dus cu toți ostașii care crezuseră în Hristos, în Tarsul Ciliciei, la Petru, episcopul acelei cetăți, ca să se boteze, pentru că încă nici unul dintre dânșii nu era botezat, nici fericitul Andrei, nici tovarășii lui, care erau în număr de două mii cinci sute nouăzeci și trei. Iar după puțină vreme, Antioh, înștiințându-se despre plecarea lui Andrei cu tovarășii săi în părțile Ciliciei, s-a umplut de multă mânie și iuțime și, sfatuindu-se cu sfetnicii săi, a trimis o scrisoare la Seleuc, ighemonul Ciliciei, zicând: „Știu că ai auzit de Andrei, care a fost tribun în cetele împărătești. Acela, nu numai singur a înnebunit acum, ci și pe mulți din ostași i-a adus la aceeași nebunie, ca să nu se supună împărăteștilor porunci și a fugit cu însoțitorii săi - după cum auzim - în părțile Ciliciei. Deci, împlinind tu împărăteasca poruncă, prinde-l pe el și pe toți cei cu dânsul și să-i trimiți legați la noi; iar de se vor împotrivi sau vor încerca să fugă, să-i ucideți pe dânșii cu ostași înarmați”.
Ighemonul Seleuc, luând o poruncă ca aceasta de la Antioh, îndată a trimis în toată Cilicia ca să întrebe despre Andrei și despre tovarășii și următorii lui; și, înștiințându-se că este în Tars, s-a sculat și a mers cu oastea acolo. Iar Sfântul Andrei, văzând cu duhul cetele care veneau asupra turmei lui Hristos, a rugat pe episcopul Tarsului, pe fericitul Petru și pe un altul, care se întâmplase în acea vreme acolo, anume Non, din cetatea Veriei, ca fără întârziere să le dea lor Sfântul Botez. Drept aceea, episcopii îndată au botezat pe Sfântul Andrei și pe însoțitorii lui. Iar după primirea Sfântului Botez, Sfântul Andrei cu tovarășii lui s-au dus din Tars la un loc numit Tacsanit, nu că se temeau de moarte, pe care o doreau pentru Hristos, ci împlinind porunca Domnului său, care zice: Când vă vor goni pe voi din cetatea aceasta, fugiți în cealaltă...
Iar Seleuc mergând în Tars cu ostașii săi înarmați ca la război și negăsind pe Andrei și pe tovarășii săi, s-a tulburat și, de mânie, s-a schimbat la față. Apoi, umplându-se de mai multă mânie, a gonit în urma turmei lui Hristos, dar sfinții de la locul cel de mai sus-zis, s-au dus la hotarele Armeniei, la muntele cel ce se cheamă Tauros. Iar ighemonul Seleuc gonea pretutindeni după ei cu oastea, căutând să-i ucidă. Și trecând sfinții prin muntele acela și prin multe locuri, au sosit la oarecare loc strâmt, care avea dealuri înalte ca zidurile, la care era numai o intrare ca o poartă de cetate. Acolo au stat Sfântul Andrei cu tovarășii săi, așteptând pe ucigașii lor, pentru că acel loc îi era vestit Sfântului Andrei mai înainte de la Dumnezeu, că acolo aveau să se sfârșească ei.
Deci Sfântul Andrei a grăit către dânșii: „O, prietenii, tovarășii și copiii mei, acum este vremea bineprimită, acum este ziua mântuirii, să stăm întru dragostea lui Dumnezeu cu un suflet și cu bărbăție, precum ne-a poruncit nouă Domnul, și mâinile noastre să nu le ridicăm împotriva celor ce ne prigonesc pe noi, ci către Dumnezeu să le ridicăm spre mulțumire, că ne-a ajutat să ajungem în ceasul acesta, în care vom câștiga parte cu toți sfinții care au pătimit pentru dânsul. Deci să ne rugăm către Dânsul, precum s-a rugat și Sfântul și întâiul Mucenic Ștefan, când era ucis de iudei cu pietre și zicea: Doamne, Iisuse Hristoase, primește duhurile robilor Tăi, pe care le dăm în mâinile Tale”.
Astfel grăind Sfântul Andrei către tovarășii săi, a stat în mijlocul lor și, înălțându-și mâinile și ochii spre cer, a început a face rugăciune, zicând: „Doamne, Doamne cel mare și Atotputernic, ascultă rugăciunea păcătosului și nevrednicului robului Tău și a tuturor celor ce sunt cu mine, care păzesc fără prihană sfânta credință cea întru Tine, primește în pace sufletele noastre și le acoperă cu a Ta milostivire, învrednicindu-le sălașurilor Raiului. Incă mai rugăm a Ta bunătate, Stăpâne, și pentru cei care vor începe a cinsti pomenirea noastră, să le împlinești toate cererile lor cele către mântuire, și în toate nevoile să le fii ajutor lor pentru ale noastre rugăciuni. Iar în locul acesta, pe care smeritul nostru sânge se va vărsa pentru Tine, să fie izvor de tămăduire și izgonire a duhurilor viclene. Pe cei ce vor alerga aici, să-i acoperi de toate răutățile și să le dai lor sănătate sufletească și trupească, ca în acest loc să se preamărească numele Tău cel preasfânt, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”.
Astfel rugându-se lui Dumnezeu Sfântul Andrei și cei împreună cu dânsul, a venit și Seleuc cu ostașii, care, scoțându-și săbiile și scrâșnind din dinți, s-au repezit ca fiarele asupra turmei lui Hristos. Iar sfinții ostași ai lui Hristos, deși puteau ca în acel loc, care era foarte strâmt, să se apere de mâinile ucigașilor, ca cei ce erau viteji în războaie, însă, urmând Domnului lor, ca niște mielușei fără de răutate s-au dat spre junghierea ucigașilor lor și, plecându-și genunchii, și-au întins grumajii lor sub sabie; iar aceia, tăindu-i fără milă, într-un ceas i-au ucis pe toți. Deci sângele sfinților s-a vărsat ca apa și curgea din locul acela ca pârâul; iar sufletele lor au intrat cu dănțuire întru bucuria Domnului lor. Sfinții au pătimit într-o zi de Duminică, în ceasul al doilea din zi, în 19 zile ale lunii lui august; iar în locul acela în care s-a vărsat sângele cel mucenicesc, îndată a izvorât un izvor de ape vii și dătătoare de tămăduiri.
Iar când acești sfinți au fost uciși, episcopii cei mai sus pomeniți, Petru al Tarsului Ciliciei și Non al cetății Veriei, tăinuindu-se în oarecare deal, au văzut aceasta, pentru că aceștia cu clericii le-au urmat de departe, vrând ca să le vadă sfârșitul lor. Deci Seleuc cu ostașii săi, după uciderea sfinților mucenici, s-a întors la locul său. Iar episcopii cu clericii, venind la muceniceștile trupuri, au plâns peste ele și, îngrijindu-le, le-au îngropat cu cinste în acel loc. Și au văzut și izvorul ce ieșise acolo, după rugăciunea mucenicilor, și, bând dintr-însul, s-au încredințat de tămăduitoarea lui apă, căci unul din clericii cei ce erau cu ei pătimea de multă vreme de duhul cel necurat și, îndată ce a băut apă din acel izvor, duhul cel necurat a fost gonit din el.
Iar după îngroparea sfinților, episcopul Petru cu toți cei ce erau cu el nu s-a întors la Tars, pentru că Seleuc îl căuta spre ucidere, ci s-a dus la Isavria. Și înștiințându-se popoarele de primprejur despre acel izvor, au început a veni acolo aducându-și neputincioșii; deci, bând apă și spălându-se cu ea, îndată primeau tămăduire de toate durerile, cu rugăciunile Sfântului Andrei răbdătorul de chinuri, și cu ale sfinților mucenici ce au pătimit împreună cu el, și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, li se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Andrei Stratilat
Troparul Sfântului Mucenic Andrei Stratilat
Glasul al 5-lea
Mărirea cea pământească ai lăsat şi Cereasca Împărăţie ai moştenit; sângele picurându-ţi, ca şi cu o cunună de piatră nestricată, prea minunat te-ai împodobit; şi către Hristos ai venit cu sobor răbdător de patimi, cu ceata îngerilor în Lumina Cea Neînserată; şi pe Hristos, Soarele Cel Neapus, ai aflat, Sfinte Andrei Stratilat. Aceluia roagă-te pururea, cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vrând eu să laud sfinţită prăznuirea ta, luminează sufletul meu cu Razele cele Luminătoare ale Duhului şi goneşte negura necunoştinţei, mărite mucenice.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin Putere Dumnezeiască călcând pe vicleanul şi biruitor făcându-te, mucenice, prea lămurit cu minte vitejească te-ai îmbogăţit de strălucirea mucenicilor, Fericite Mucenice Andrei, cel cu nume mare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Omorând cugetele cele pământeşti, mucenice mult pătimitorule, cu bărbăţie ai urmat Cuvântului, Celui Ce pentru tine a fost omorât şi la viaţa cea nestricăciosă te-ai mutat prin moarte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce cu adevărat, pentru săvârşirea bunătăţii, S-a îmbrăcat cu Trup din tine, Preacurată, spre mântuirea tuturor credincioşilor, se cunoaşte îndoit la Fire Dumnezeu împreună şi Om.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, grăind: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu vetreala Crucii trecând luciul ispitelor, mărite, în râurile sângiuirilor tale ai afundat pe vrăjmaşi.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te mai înalt decât smintelile vicleanului şi decât măiestriile cele de acolo, ca un biruitor preaales ai fost prea mărit, mucenice.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înfrumuseţându-te cu cunună bine încuviinţată, mucenice, cu preaaleşii mucenici cu bucurie stai totdeauna înaintea lui Hristos.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai, Stăpână Fecioară, Mireasă Dumnezeiască, pe Domnul tuturor, Care mântuieşte pe oameni de tirania vrăjmaşului.
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, grăind: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe un zid prea tare Biserica agonisindu-te pe tine, preaînţelepte, de asuprelile cele potrivnice ale vrăjmaşilor neclintită se păzeşte cântând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu pildele cele Dumnezeieşti ca un voievod, întărind ceata mucenicilor, ai plecat-o să nu-şi părtinească nicidecum trupul până nu se va strica, fiind stricăcios, Fericite Andrei.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întrarmându-te cu bărbăţia ca şi cu un paloş şi cu Cinstita Cruce ca şi cu o sabie cu două ascuţişuri, Fericite Andrei, ca un viteaz voievod ai pierdut pe vrăjmaşi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe tine te lăudăm cel ce eşti apărător al credinţei, ca pe un nebiruit pătimitor şi părtaş al strălucirii celei cereşti şi izvor ce izvorăşti apele nemuririi celor ce au trebuinţă de ele.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Toate limbile omeneşti te laudă pe tine, Lauda mucenicilor şi Mântuirea credincioşilor, căci ai născut pe Dumnezeu, rămânând Fecioară Neîntinată, Preacurată.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Numit fiind cu numele bărbăţiei celei adevărate, ai gonit pe vrăjmaşii tăi; şi până în sfârşit i-ai prăpădit, Fericite Andrei.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îmbogăţindu-te cu mântuitor Darul Duhului, pururea izvorăşti credincioşilor apele tămăduirilor, Prealăudate Andrei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În tot pământul s-a răspândit mărirea minunilor tale şi lumina cinstitei mucenicii prin Dumnezeiescul dar, de Dumnezeu însuflate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născând tu pe Cel Ce a fost rănit cu suliţa, săbiile vrăjmaşului de acum până la sfârşit au lipsit; Născătoare de Dumnezeu, Acela din nou a zidit lumea.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin durerile tale, mucenice, ai sfărâmat boldurile celui viclean. Şi bucurându-te, te-ai mutat către Slava cea fără de durere, Sfinte Mucenice Andrei, voievodule al cinstitei cete muceniceşti.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin prea puţine sângiuiri lămurit ai primit în schimb strălucirea cea veşnică şi bucuria care nu se sfârşeşte niciodată, cu cununile cereşti şi Slava cea neînserată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tabără înmulţită cu numărul împreună ai pătimit, mucenice şi în cetele îngerilor te-ai numărat, fericite. Şi acum împreună cu îngerii, după vrednicie, stai cu veselie înaintea Stăpânului tuturor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Cel împreună fără de început cu Tatăl în chip de negrăit L-ai născut, Care S-a asemănat oamenilor în chip mai presus de minte şi de Cuvânt, Născătoare de Dumnezeu. Pe Acela roagă-L să mântuiască de primejdii pe robii tăi.
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC
Glasul al 2-lea
În rugăciuni stând înaintea Domnului, ca o stea mergătoare înaintea soarelui şi dorită vistierie a Împărăţiei văzând, de negrăită bucurie te-ai umplut în vecii cei fără sfârşit la Împăratul Cel fără de moarte; şi acolo cu îngerii laudă neîncetată cânţi, Sfinte Andrei Stratilat. Cu aceia împreună roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin curgerile sângiuirilor ai făcut să izvorască izvor cu adevărat tuturor, vindecând toată boala şi durerile celor ce vin către tine cu dreaptă credinţă, mucenice de Dumnezeu insuflate.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Moştenind prin sânge Viaţa Cea Neîmbătrânitoare, tot Sfântul Sinod l-ai adus Preasfântului Cuvânt, înţelepte mucenice, cu care roagă-te pentru noi lui Hristos Dumnezeul nostru.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu Dumnezeiesc pârâul sângiuirilor tale, mucenice, ţi-ai înroşit porfira şi cu dânsa împodobindu-te, împărăteşti acum împreună cu Împăratul tuturor, înfrumuseţându-te cu cununa biruinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară, Ceea ce prin Dumnezeiască naşterea ta cea mai presus de fire, arătat ai îndumnezeit pe oameni, ca Singura care în chip de negrăit pe Dumnezeu L-ai Întrupat, Pruncă, Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu luptele tale cele tari, mărite, ai oprit năvălirile leilor celor sălbatici şi cu Dumnezeiască Putere, ai smerit trufia cea necredincioasă a tiranilor. Şi biruitor sus la ceruri ai alergat, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luptându-te preaales şi săvârşind lupta ta prin tăierea săbiei, te-ai învrednicit a vedea strălucirile sfinţilor şi întru bucurie a locui şi acum cu veselie cânţi: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
La Dumnezeiască biserica Dumnezeiescului mucenic alergând, luăm lumină pururea, atingându-ne de Dumnezeiască racla moaştelor lui, primind Dar dătător de sfinţenie şi cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă Fecioară, care în chip de negrăit ai născut pe Preasfântul Dumnezeu, în Care sfinţii mucenici în privelişte L-au mărturisit, trimite sfinţire şi luminare popoarelor celor ce cântă: toate lucrurile, bine cuvântaţi pe Domnul.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iată pomenirea cea purtătoare de lumină a purtătorului de chinuri, cel cu raze luminoase, a strălucit risipind întunericul demonilor, iar pe cei credincioşi luminându-i. Pe aceasta, dar, cu strălucire să o săvârşim, după vrednicie mărindu-l pe dânsul.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai ca un soare mare, Sfinte Mucenice Andrei, în mijlocul pătimitorilor celor împreună cu tine, povăţuindu-i pe ei cu cuvântul tău, către Lumina Cea Neînserată a Strălucirii Celei cereşti; cu aceia împreună, cu credinţă, pe tine te fericim.
Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine, care cu luminarea minunilor luminezi toată făptura, pe tine cel neplecat, purtătorule de cunună, care te-ai făcut stâlp Bisericii şi întărire credincioşilor, te fericim, Sfinte Mucenice Andrei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înflorit-ai în mijlocul grădinii purtătorilor de chinuri, ca un trandafir, purtând tainică şi bună mireasmă, pentru plinirea credincioşilor şi înşelăciunea cea stricată cu Dumnezeiescul dar o goneşti, preaînţelepte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Purtând în braţe pe Hristos, Cel Ce poartă toate cu voirea, pe Acesta roagă-L, Stăpână, ca să mă mântuiască din mâna celui străin pe mine, cel ce, cu dreaptă credinţă, neîncetat te măresc pe tine.
Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Cu bărbăţie întărindu-te la suflet, mucenice, îndrăzneala cea neputernică a vrăjmaşului ai pierdut şi bucurându-te, ai pătimit şi lui Dumnezeu ai bineplăcut. Pentru aceasta, toţi prăznuim preasfântă pomenirea ta, întru bucuria inimii, Sfinte Andrei, Preafericite.
SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Ceata cea Dumnezeiască a Apostolilor s-a adunat să te îngroape pe tine, Preacinstită Născătoare de Dumnezeu Preacurată, cu care şi cetele îngerilor au cântat mutarea ta, grăind Prealăudată. Cu aceia şi noi cu dragoste prăznuim, Curată, laudă ţie aducând, cu glasuri de cântări credincioşii şi grăim: Bucură-te, Folositoarea celor ce pururea te cinstesc pe tine.
Troparul Sfântului Mucenic Andrei Stratilat
Glasul 5
Mărirea cea pământească ai lăsat şi Cereasca Împărăţie ai moştenit; sângele picurându-ţi, ca şi cu o cunună de piatră nestricată, prea minunat te-ai împodobit; şi către Hristos ai venit cu sobor răbdător de patimi, cu ceata îngerilor în Lumina Cea Neînserată; şi pe Hristos, Soarele Cel Neapus, ai aflat, Sfinte Andrei Stratilat. Aceluia roagă-te pururea, cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Mucenic Andrei Stratilat
Glasul 2
În rugăciuni stând înaintea Domnului, ca o stea mergătoare înaintea soarelui şi dorită vistierie a Împărăţiei văzând, de negrăită bucurie te-ai umplut în vecii cei fără sfârşit la Împăratul Cel fără de moarte; şi acolo cu îngerii laudă neîncetată cânţi, Sfinte Andrei Stratilat. Cu aceia împreună roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Acatistul Sfântului Mare Mucenic Andrei Stratilat (Sfânt Militar) – izbăvitorul creștinilor aflați în situații imposibile și al celor chinuiți de duhurile rele (mai ales preoți) – 19 august
Troparul Sfântului Mucenic Andrei Stratilat ( Glasul al 5-lea)
Mărirea cea pământească ai lăsat și Cereasca Împărăție ai moștenit; sângele picurându-ți, ca și cu o cunună de piatră nestricată, prea minunat te-ai împodobit; și către Hristos ai venit cu sobor răbdător de patimi, cu ceata îngerilor în Lumina Cea Neînserată; și pe Hristos, Soarele Cel Neapus, ai aflat, Sfinte Andrei Stratilat. Aceluia roagă-te pururea, cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Mucenic Andrei Stratilat (glasul al 2-lea)
În rugăciuni stând înaintea Domnului, ca o stea mergătoare înaintea soarelui și dorită vistierie a Împărăției văzând, de negrăită bucurie te-ai umplut în vecii cei fără sfârșit la Împăratul Cel fără de moarte; și acolo cu îngerii laudă neîncetată cânți, Sfinte Andrei Stratilat. Cu aceia împreună roagă-te neîncetat pentru noi toți.
Condacul 1
Luminându-te cu Razele Duhului Sfânt care a gonit înșelăciunea din mintea ta, ai ieșit din negura necunoștiinței la cunoașterea Dumnezeului celui Viu, Sfinte Mare Mucenice Andrei Stratilat. Văzând acum aievea mărirea Împărăției Cerești, te rugăm să te pleci și spre rugăciunile noastre, a celor care te cinstim: Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Icosul 1
Dumnezeu făcătorul Îngerilor a binevoit a sădi în tine sabia Adevărului Său și mânuind tăișul ei ai omorât moartea născându-te din nou la viața veșnică, Sfinte Mucenice Andrei, iar noi rugătorii tăi te chemăm să ne izbăvești de războiul cel greu al ispitelor și te slăvim:
Bucură-te, ridicându-te peste smintelile demonilor;
Bucură-te, cel ce împreună cu Crucea ai trecut peste valurile încercărilor;
Bucură-te, cel înfrumusețat cu bărbăția;
Bucură-te, îmbogățit cu frumusețea mucenicilor;
Bucură-te, puternic conducător de oaste;
Bucură-te, cel ce ne arăți că furtuna se biruiește prin curaj;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 2
Erai de neam din Siria, Sfinte Andrei, și ai ajuns tribun în oastea voievodului Antioh care fusese trimis în țara ta fiindcă era sub stăpânire romană, iar acesta era rău din fire și fierbinte slujitor idolilor, prigonind robii lui Hristos care își dădeau viața pentru El: Aliluia!
Icosul 2
Te-ai arătat ca o floarea parfumată printre spini, Sfinte Mucenice, căci tu te închinai lui Dumnezeu în taină și deși erai încă nebotezat aveai credință puternică și dragoste arzătoare pentru Domnul:
Bucură-te, că te rugai zii și noapte;
Bucură-te, că posteai după rânduială;
Bucură-te, că te fereai de păcat și lucrarea diavolească;
Bucură-te, împlinind cele plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, cinstit la inimă și iubitor de oameni;
Bucură-te, vrednic rob al lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 3
Erai printre cei mai buni ostași ai lui Antioh, Sfinte Andrei, fiindcă Dumnezeu te înzestrase cu mare putere și biruință în războaie și nimeni nu era ca tine în vitejie și în bărbăție fiindcă biruiai pe cei potrivnici și erai cel mai cinstit de către ostași dintre conducătorii de cete: Aliluia!
Icosul 3
Într-o vreme, au năvălit perșii cu oaste foarte mare asupra părții unde erai tu, Sfinte, făcând război împotriva lui Antioh care se tulburase tare pentru atacul acesta fără de veste, dar Dumnezeu care toate le face spre mântuirea noastră i-a dat gând bun, iar noi ne rugăm:
Bucură-te, că Antioh și-a amintit de vitejia ta;
Bucură-te, că ți-a dat puterea lui ție în război;
Bucură-te, că te-a numit Stratilat, adică conducătorul tuturor oștilor;
Bucură-te, că s-a ferit de a merge el la luptă, și te-a trimis pe tine;
Bucură-te, că ți-a încredințat cu totul războiul cu perșii;
Bucură-te, cel trimis de Domnul la lupta cea bună;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 4
Ai primit această numire nu pentru preamărirea ta ci pentru slava Numelui lui Iisus Hristos, voind a ieși biruitor dând slavă Lui și de aceea ai ales doar 2593 de soldați din armată romană, asemănându-te cu Ghedeon cel de odinioară, știind că Domnul nu în puterea cailor voiește, nici în puterea cărnii, ci în cei ce se tem de ei binevoiește și în cei ce nădăjduiesc spre mila Lui: Aliluia!
Icosul 4
Alegând ostașii după cum ți-a insuflat Duhul Sfânt, ai ieșit la luptă împotriva perșilor care năpădiseră ca lăcustele asupra Siriei, fiind cu numărul cu mult peste oastea ta, Sfinte, iar noi ne închinăm și ne rugăm:
Bucură-te, că înainte de luptă le-ai vorbit ostașilor păgâni;
Bucură-te, că le-ai pus înainte cunoștința Unuia Dumnezeu;
Bucură-te, că le-a zis cum El este Atotputernic și înfricoșat întru război;
Bucură-te, că El ajută cu tărie robilor Săi;
Bucură-te, că Dumnezeu toate le poate și dă ajutor grabnic celor ce strigă Numele Lui;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 5
Grăind tu acestea, Sfinte Andrei, toți ostașii au fost cuprinși de harul lui Dumnezeu ce se pogorâse în inimile lor și chemând în ajutor pe Hristos ați pornit cu îndrăzneală asupra potrivnicilor: Aliluia!
Icosul 5
Făcând luptă mare, oastea cu care erai tu, Sfinte, a secerat capetele perșilor precum se seceră spicele, și pentru credința și rugăciunile tale ai primit biruință iar vrăjmașii au fost goniți:
Bucură-te, că ai primit ajutorul cel nevăzut;
Bucură-te, că s-au tulburat de frică cetele dușmanilor;
Bucură-te, că perșii rămași în viață au fugit;
Bucură-te, că toți ostașii tăi s-au minunat de puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că toți au crezut desăvârșit în El;
Bucură-te, că mai apoi i-ai învățat căile care duc la mântuire;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 6
Intrând cu mare cinste în cetate ca un biruitor al celor pământești și iubitor al celor cerești, unul din mai marii ostașilor te-a urât pentru vitejia ta și te-a pârât la Antioh că ești creștin, spunându-i că Îl cinstești pe Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Auzind acestea, Antioh s-a tulburat de mânie și, cercetând dacă este adevărat și primind încredințare, ți-a cerut prin trimiși să te lepezi de Hristos, ceea ce tu, Sfinte, nu ai făcut, iar noi pentru curajul tău te cinstim:
Bucură-te, că te-au dus legat la judecată;
Bucură-te, că și acolo L-ai mărturisit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că te-au pus pe un pat de aramă încins;
Bucură-te, că ai simțit durere la început;
Bucură-te, că rugându-te, focul și-a lăsat de îndată puterea;
Bucură-te, că ai primit grabnic ajutor de la Domnul;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 7
Fiindcă focul nu te-a vătămat, Sfinte Mucenice, Antioh a prins și pe alți ostași de-ai tăi și, pironindu-vă pe niște lemne mâinile și picioarele cu cuie în patru părți în chipul Sfinte Cruci, ai primit această pătimire cu bucurie dorind a-I urma lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Văzând că nu te biruiește cu chinurile, Antioh te-a aruncat în temniță împreună cu ostașii tăi ca si cum v-ar da vreme să vă sfătuiți spre a vă întoarce la zei, dar el voia să-i dea de știre împăratului care te cunoștea ca bărbat viteaz și cinstit și se temea să te piardă fără știrea și voia lui.
Bucură-te, că împăratul nu a vrut să te piardă în văzul tuturor;
Bucură-te, că îi era frică de răscoala soldaților pentru tine;
Bucură-te, că a poruncit a te lăsa liber;
Bucură-te, că vicleșug era în vorbele lui;
Bucură-te, că Antioh a primit poruncă să te ucidă în ascuns;
Bucură-te, că voiau să te facă vinovat de vreo vină ce nu ținea de credință;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 8
Primind Antioh această poruncă, de îndată v-a eliberat din temniță, Sfinte Andrei, și ți-a cerut să petreci în dregătoria ta ca și mai înainte, dar tu fiind înștiințat prin descoperire de la Duhul Sfânt despre vicleșugul romanilor, te-ai întărit și I-ai mulțumit lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Ai luat cu tine toți ostașii care crezuseră în Hristos, 2593 la număr, și ai plecat în mare taină în Tarsul Ciliciei la Petru Episcopul cetății, ca să primiți toți Sfântul Botez căci nici unul dintre voi nu era botezat, și noi ne rugăm așa:
Bucură-te, cel ce ne eliberezi din legături;
Bucură-te, rugându-te fierbinte la Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, cel ce ridici sabia în numele lui Hristos;
Bucură-te, cel dăruit cu vitejia minții și a inimii;
Bucură-te, cel ce în Numele Domnului ai primit a dezlega blesteme;
Bucură-te, Arhanghel luptător;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 9
Aflând Antioh de plecarea voastră, s-a umplut de mânie și a trimis o scrisoare la Seleuc, ighemonul Ciliciei, dându-i împărătească poruncă să vă prindă și să vă trimită legați la el, sau de vă veți împotrivi să vă ucidă, iar tu Sfinte primind vestea aceasta de la Duhul Sfânt te-ai bucurat de apropiata ta mucenicie: Aliluia!
Icosul 9
Seleuc a pornit de îndată cu armata să te caute, dar tu știind că pericolul este aproape, ai primit degrabă botezul de la Episcopul Petru și urmând glasului Domnului care zice: ”Când vă vor goni pe voi din cetatea aceasta, fugiți în cealaltă” ai plecat la un loc numit Tacsanit.
Bucură-te, că nu te temeai de moarte;
Bucură-te, că o doreai pentru Hristos Iisus;
Bucură-te, că știai că încă nu venise clipa;
Bucură-te, că Seleuc gonea după tine prin munți;
Bucură-te, că ai ajuns la muntele ce se numește Tauros;
Bucură-te, că acesta era drumul Crucii tale;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 10
Sosind la un oarecare loc strâmt care avea dealuri înalte ca zidurile, Sfinte Andrei, ai ajuns cu oastea ta în fața unei intrări ca o poartă de cetate și ai așteptat ucigașii să vină fiindcă acela era locul vestit mai înainte de Dumnezeu că aveai să sfârșești viața pământească și să o începi pe cea cerească: Aliluia!
Icosul 10
Numindu-i pe soldați prietenii și copii tăi, le-ai spus că a sosit vremea bine primită, ziua mântuirii în care să stați întru dragostea lui Dumnezeu cu un suflet și cu bărbăție, și mâinile să nu le ridicați împotriva celor ce vă prigonesc ci să strigați către El: ”Doamne, Iisuse Hristoase, primește duhurile robilor Tăi pe care le dăm în mâinile Tale”:
Bucură-te, că ai așteptat moartea ca să învii în Dumnezeu;
Bucură-te, că ai împlinit porunca Domnului;
Bucură-te, ascultător ucenic al lui Hristos;
Bucură-te, biruitorul fricii și al deznădejdii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 11
Te-ai mai rugat, Sfinte, pentru toți cei care vor face pomenirea ta, ca Dumnezeu să le împlinească toate cererile cele bune și să le fie ajutor în necazuri și ispite pentru ale tale sfinte rugăciuni: Aliluia!
Icosul 11
Astfel rugându-te la Dumnezeu, a ajuns și Seleuc cu oastea lui și s-a repezit asupra voastră ca fiarele iar voi, Sfinte, deși vă puteați apăra fiind viteji în războaie, urmând Voia Domnului ca niște mielușei v-ați dat spre junghiere, iar noi te cinstim:
Bucură-te, că toți creștinii v-ați plecat genunchii;
Bucură-te, că v-ați întins grumajii sub sabie;
Bucură-te, că sângele vostru s-a vărsat în valuri;
Bucură-te, că v-ați dus cu sufletele sus, la Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai condus turma la Hristos;
Bucură-te, că ai luptat pentru El ca un adevărat Arhanghel;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 12
Pe locul muceniciei voastre, sângele s-a vărsat ca apa și curgea din locul acela ca un pârâu, iar pământul a izvorât de îndată un izvor de apă vie și dătătoare de tămăduiri: Aliluia!
Icosul 12
Episcopul Petru și ceilalți preoți din cetatea Ciliciei au văzut toate acestea fiind ascunși după un deal, și venind la trupurile voastre le-au plâns și mai apoi au făcut slujbă de îngropăciune, și văzând izvorul ce ieșise acolo, te-au lăudat așa:
Bucură-te, că unul din preoți pătimea de multă vreme de un duh necurat;
Bucură-te, că a băut din apa izvorului și imediat duhul necurat a fost gonit din el;
Bucură-te, că toți cei ce ți se roagă primesc tămăduire de toate durerile;
Bucură-te, că ne dai gând bun și ne scoți din cele mai grele situații;
Bucură-te, că ne scoți din primejdii de moarte;
Bucură-te, întăritor al credinței și minunat făcător de minuni;
Dumnezeu făcătorul Îngerilor a binevoit a sădi în tine sabia Adevărului Său și mânuind tăișul ei ai omorât moartea născându-te din nou la viața veșnică, Sfinte Mucenice Andrei, iar noi rugătorii tăi te chemăm să ne izbăvești de războiul cel greu al ispitelor și te slăvim:
Bucură-te, ridicându-te peste smintelile demonilor;
Bucură-te, cel ce împreună cu Crucea ai trecut peste valurile încercărilor;
Bucură-te, cel înfrumusețat cu bărbăția;
Bucură-te, îmbogățit cu frumusețea mucenicilor;
Bucură-te, puternic conducător de oaste;
Bucură-te, cel ce ne arăți că furtuna se biruiește prin curaj;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Condacul 1
Luminându-te cu Razele Duhului Sfânt care a gonit înșelăciunea din mintea ta, ai ieșit din negura necunoștiinței la cunoașterea Dumnezeului celui Viu, Sfinte Mare Mucenice Andrei Stratilat. Văzând acum aievea mărirea Împărăției Cerești, te rugăm să te pleci și spre rugăciunile noastre, a celor care te cinstim: Bucură-te, Sfinte Mucenice Andrei Stratilat, călcând cu Putere Dumnezeiască peste diavolul viclean!
Rugăciune:
Sfinte Mare Mucenice Andrei, conducător de oaste pământească și iscusit luptător al Sfintei Treimi, tu ai biruit armata vrăjmașă rugându-te lui Dumnezeu, iar El ți-a trimis harul Lui izbăvitor cu care tu, îmbrăcându-te ca un adevărat creștin, ai mers la bătălie precum odinioară David l-a înfruntat pe Goliat, și ai ieșit învingător.
Același har te rugăm să mijlocești la Domnul Hristos să ni-l trimită și nouă, să ne dezlege de toată lucrătura diavolească, de vrăji, de blesteme, de magie, de deochi și de toată uneltirea viclenilor demoni. Pune-i pe fugă pe oamenii slujitorii întunericului care ne chinuie viețile și ne încurcă drumurile, uneltind situații ce par imposibil de rezolvat.
Credem cu tărie că dacă chemăm numele tău cel sfânt, ne vei aduce de îndată ieșirea din temnița neputinței și a neștiinței, punând gând bun în mintea și inima noastră și luminându-ne ochii să vedem calea cea bună pe care o deschizi în fața noastră.
Nu ne lăsa în ceasurile grele de ispită, ci povățuiește-ne să facem ce e bine și drept, să alegem a împlini poruncile lui Dumnezeu și să nu facem voia lumii și a diavolului care ne duce la pierzare, și fii lângă noi la Înfricoșătoarea Judecată să dăm răspuns bunului Hristos, să ne judece cu milă și să ne facă părtași bucuriei veșnice în Cer, acolo unde tu cu ceata ta de Sfinți Arhangheli Îl slăvești neîncetat pe Dumnezeu, acum și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.