Îmi scrii că ceva te nelinişteşte în vis. Trei copii ţi se arată, cum închizi ochii, şi te
batjocoresc, te ocărăsc, te ameninţă şi te îngrozesc. Ai mers, zici, la oameni inteligenţi şi ai
căutat leac. Ei ţi-au spus: „Nu e nimic!” Tu le-ai spus: „Dacă nu e nimic, alungaţi de la mine
acest nimic! Cum poate fi nimic ceva ce nu-mi dă pace de şase luni?” Iar ei o ţineau pe-a lor:
„Schimbă aerul, mergi în societăţi vesele, hrăneşte-te mai bine; e o banală ipohondrie”.
Îi ştiu eu, soro, pe aceşti deştepţi. Ei şi-au pus o placă ce cuprinde câteva cuvinte:
„ipohondrie”, „telepatie”, „autosugestie”, prin care trec pe lângă o realitate duhovnicească de
netăgăduit la rutina zilnică, adică la aer, distracţie, carne, apă minerală şi vin.
Iar eu îţi spun: cei trei copii care ţi se arată sunt chiar cei trei copii pe care tu, precum
singură recunoşti, i-ai omorât mai înainte să-i sărute mândrul soare. Şi ei se răzbună acum pe
tine. Iar răzbunarea morţilor este cumplită şi preacumplită. De vreme ce te numeşti femeie cu
carte, din cărţi am să-ţi şi vorbesc. Îţi aduci aminte din cărţi de Macbeth, cum pe un rege
englez l-a ucis duhul unui om ucis. Ai citit, negreşit, cum craiul Vladislav, ucigaşul craiului
Vladimir, a fost ucis de duhul lui Vladimir.
Dar poate n-ai citit de următoarea întâmplare, împăratul bizantin Constans avea un
frate, Teodosie, pe care nu-l iubea fiindcă se temea că acesta îl va da jos de pe tron. Din
pricina aceasta, Constans l-a silit pe Teodosie să primească cinul diaconesc. Teama, însă, nu l-
a părăsit pe împărat nici în continuare, în cele din urmă, împăratul s-a hotărât la o fărădelege.
A făcut ca Teodosie să fie ucis în chinuri, după care a răsuflat uşurat, crezând că a scăpat pe
veci de rivalul său. Neştiutorul, însă, nu bănuia că morţii sunt mai puternici decât cei vii şi că
cel ce ucide un om nevinovat de fapt nu îl ucide, ci depune armele înaintea celui ucis. După
aceea, într-o noapte diaconul ucis, Teodosie, s-a arătat fratelui său, împăratul, cu un pahar de
sânge fumegând şi a strigat cu glas înfricoşător: „Bea, frate!” Împăratul a sărit, a sculat toată
curtea, dar nimeni nu ştia nimic să-i spună, într-o altă noapte s-a repetat aceeaşi scenă:
diaconul cu paharul de sânge şi strigătul cumplit: „Bea, frate!” Împăratul a sculat tot
Constantinopolul, însă toţi s-au uitat la el cu gura căscată, cum se uită la tine acei deştepţi care
te trimit la aer şi la mâncare mai bună. Lucrul s-a repetat în altă noapte, în cele din urmă,
împăratul Constans, care mai înainte era deplin sănătos, a fost găsit într-o dimineaţă mort în
patul său.
Citeşti Sfânta Scriptură? Acolo este spus totul, explicat totul: cum şi de ce se răzbună
morţii pe cei vii. Citeşte încă o dată despre Cain, care pentru uciderea fratelui său nu a avut
pace niciunde şi niciodată. Şi cum duhul jignitului Samuel s-a răzbunat pe Saul. Şi cum
sărmanul David a pătimit groaznic, ani şi ani, pentru uciderea lui Urie, căpetenia sa de oaste.
Şi mai citeşte, dacă poţi, mii şi mii de întâmplări asemănătoare cunoscute ce au avut loc de la
Cain până la tine. Şi vei înţelege ce te chinuie şi pentru ce. Vei înţelege că lumea celor ucişi
este mai puternică decât lumea ucigaşilor lor, şi că ei se răzbună crunt.
Mai întâi înţelege şi bagă la cap lucrul acesta. După aceea, fă tot ce poţi pentru copiii
tăi omorâţi. Şi Milostivul Dumnezeu, la Care nu sunt morţi, te va ierta şi îţi va dărui pace. Iar
cu privire la ce trebuie să faci, întreabă Biserica. Preoţii ştiu.
Dumnezeu să te miluiască!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.