Cuvântul lui Dumnezeu pentru ei (pentru vrăjitori) este nebunie…

Părintele Ilarion Argatu ne-a lăsat în scris detalii importante despre vrăjitori și modurile în care aceștia operează. Sfaturile părintelui sunt deosebit de valoroase pentru noi, mai ales în vremurile acestea:
“Vrăjitorii sunt oameni care au căzut sub influenţa diavolului. Ei sunt conduși de diavol. Vrăjitoarea poate fi o persoană serioasă, cu integritate morală, fără vicii, cu viaţă de familie corectă, cu copii, cultă, cu poziţie socială înaltă, poate fi o persoană care afişează credinţă, bunătate, blândeţe. Deci, după aspectul exterior nu poţi să-ți dai seama.
Singura metodă de a afla dacă o persoană face vrăji este să o testezi. Îi citeşti din Biblie un pasaj oarecare. Dacă este vrăjitoare, se va schimba la faţă, devine ori prea roşie ori prea albă, alb-cenuşie, cu un aspect mortuar.
Biblia este scrisă prin insuflare dumnezeiască. „Cuvântul lui Dumnezeu pentru ei (pentru vrăjitori) este nebunie…”, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel. Îi citeşti o rugăciune sau un psalm și vrăjitorul se va schimba la faţă, chiar dacă nu va protesta.
Rugăciunile sunt scrise de Sfinţi, care au fost insuflaţi de Duhul Sfânt. Cuvântul rugăciunii îi arde pe vrăjitori! Persoana este cu spatele, tu îți faci semnul Sfintei Cruci și vei vedea că tresare ca lovită cu toporul. Are un gest special, saltă din umeri. Este vrăjitoare! Semnul Sfintei Cruci îi lovește pe demoni!
Dacă pronunţi numele Mântuitorului Iisus Hristos în timpul conversației de câteva ori, la numele Mântuitorului vrăjitorul se schimbă la faţă şi tresare. Dacă afumi cu tămâie, vrăjitorul se schimbă la faţă, se nelinişteşte.
Agheasma saltă mâna vrăjitoarei din umăr, nu din încheietura de jos a mâinii. Pui trei picături de Agheasmă în mâncare fără să știe şi apoi priveşti: vezi că se schimbă la față, ori prea roşu, ori prea alb, palid sau face o criză de nervi nemotivată, se nelinişteşte.
Agheasma îi arde pe diavoli, are Flacăra Duhului Sfânt! De câte ori vorbeşti despre vrajitoare şi îi divulgi faptele, deci spui altuia că face vrăji, vrăjitoarea vine şi te caută oricât de departe ar locui. Dacă vorbeşti cu alţii despre Dumnezeu, vrăjitoarele, chiar şi cele care se află la distanţă, în altă cameră sau în altă parte a clădirii, se neliniştesc, devin gălăgioase şi vin cu gălăgie multă ca să întrerupă şi să se opună astfel Cuvântului lui Dumnezeu.
Se schimbă la faţă şi dau răului (drăcuiesc), pomenesc des numele celui rău, îl strigă. Gestul nu poate trece neobservat. Vrăjitoarele se opun cuvântului lui Dumnezeu, de aceea şi fac mai multe vrăji în zilele de sărbătoare, de Crăciun, de Anul Nou, în ziua de Paști, de Bobotează, de Înălţare, în ziua Sfintei Cruci şi de toţi Sfinţii mai insemnaţi.
Fac vrăji în timpul posturilor, fac vrăji Vinerea, Duminica. Ele trimit vrăji în orice zi, dar îşi intensifică activitatea în posturi şi de sărbători. Vrăjitorii sunt oameni care au căzut sub influenţa diavolului. Ei sunt conduşi de diavol. În timp ce menesc (leagă vrăji, gândesc, doresc răul altuia), chipul lor se schimbă:
Faţa devine albă, fără sânge, imobilă, privirea intensă- metal topit. Figura lor se urâţeşte, în acele momente devin hidoşi, au chip diavolesc. Fac o stare de neliniște, devin foarte gălăgioşi, mult zgomot, vorbesc mult, se aprind la faţă, pomenesc des numele diavolului, privirea devine intense metal topit. Li se schimbă chipul.
Fac anumite gesturi cu ochii, gesturi nemotivate, sunt agitaţi, vorbesc mult. Clipesc într-un anumit fel. Scrâşnesc din dinţi şi manifestă ură, deşi cu nimic nu i-ai supărat. Ură inexplicabilă! Când fac vrăji, unii fluieră. Au un fluierat scurt, de două ori repetat, specific lor. La alţii chipul devine imobil, aspect mortuar, chip hidos, parcă doarme, dar privirea este intensă.
La fiecare din ei vei găsi unul sau altul din semnele acestea. Biblia îi menţioneazăîn multe locuri. Sunt descrişi în Psalmii lui David. Totuși vrăjitorul/vrăjitoarea se poartă blând, prietenos, afişează cumsecădenie, dar în suflet poartă ura. De aceea i se zice diavolului viclean.
Afişează Sfinţenie: pare credincioasă, face caz de credinţă, aprinde candela, posteşte, aprinde lumânări. Se şi Împărtăşeşte! Nu spune păcatul vrăjitoriei, iar Preotul nu ştie ce face el/ea. Până şi cu Agheasmă se stropeşte. Diavolul din ea zice: Mă arde Agheasma, dar eu tot stau aici ca să fac slujbă stăpânului meu, Satana!
Se vaită de necazuri, boli, ca să crezi că a venit la Biserică să se roage la Dumnezeu ca să fie izbăvit de necazuri. Chiar are necazuri din pricina vrăjitoriei cu care se ocupă, dar nu contează. Vrăjitoarea caută să te supere, te ceartă pe nedrept în timpul Sfintei Liturghii ca să te mânii în inima ta şi să nu mai poţi asculta slujba.
Diavolul ei o pune să se îndeletnicească cu lucrarea aceasta în Biserică. De ţi se întâmplă aceasta, pleacă de lângă ea şi caută să aduci în minte chipul Mântuitorului. Aceasta să faci ori de câte ori îţi coboară mintea către ea şi la incidentul care a avut loc. Dacă stărui în mânie şi în întristare, înseamnă că ea a biruit, i-a reuşit lucrul pentru care stă acolo.
Desigur, în Biserică sunt anumite reguli de comportament, care se învață foarte uşor. Dar sfatul trebuie dat în şoaptă, cu blândeţe și bunăvoință, nu certându-l pe om. Acest tip de vrăjitoare nu poate fi confundat. Ea poate avea chip de sfinţenie. Chiar o vezi îngrijind de candele sau vânzând lumânări, cu o încetineală calculată şi plină de ţâfnă sau făcând alte servicii în interiorul Bisericii, ca unul ce este de-al casei.
Dacă vrăjitoarea îţi dăruieşte lucruri, refuză, Nu primi chiar dacă îţi dăruieşte icoane sau cărţi de rugăciuni. Mâncarea pe care ţi-o dă dă-i-o de pomană şi să fie de sufletul ei. Când mergi să te Împărtăşeşti şi eşti lângă Altar cu lumânarea aprinsă în mână, vine o femeie şi-ţi dă o lumânare aprinsă. Ea ţi-o oferă cu multă amabilitate, însoţită de un zâmbet, ca şi cum ţi-ar face un mare dar şi o mare favoare. Ce este aceasta?
Ea îţi dă lumânarea ei, ca să porţi păcatele ei. Dacă a făcut vrăjitorie, blesteme, ucideri şi multe fapte rele, trebuie să te gândeşti dacă poţi purta aceste păcate ale altuia. Trebuie să răspunzi: Nu pot primi, că nu pot purta păcatele altora. Dacă îţi spune că este pentru morţi lumânarea, răspunsul tău să fie acelaşi.
Poţi purta tu păcatele strămoşilor ei?! Preoţii se roagă pentru cei vii şi pentru cei morţi. Ei au Harul Preoţiei
dăruit de Dumnezeu la Hirotonire. Cu acest Har, ei poartă greutățile credincioşilor. Poate îţi dă de mâncare ceva preparat cu apă de la mort în care a fost scăldat mortul. Îţi dă o prăjitură pe care ştie că o preferi.
Apoi placi la toată lumea atât cât place mortul. După ce ai mâncat stai şi de nimic nu te îngrijeşti, ca şi mortul. Nu poţi munci, nu te găteşti, de nimic nu te bucuri, nimic nu-ţi place, nimic nu te interesează, nimic nu ţi trebuieşte, ca şi mortului.
Te invită la masă, dar îţi pune în mâncare spurcăciuni. Apoi cazi la boală şi toată lumea te urăşte ca pe ceva spurcat. Nu mânca, ele pun necurăţenii şi pe ceea ce împart în Biserică. Poate îţi oferă un borcan cu gem de mure bine legat, în care a pus mercur (argint viu) care este otrăvitor. Atenţie, nu mânca!
Dacă faci o curăţenie generală în casă şi ai trecut prin apă şi detergent sau sodă, săpun, toate cu de-amănuntul, când ai terminat treaba şi aşezi la loc covoarele, vrăjitoarea este la uşă. Chiar dacă locuieşte în altă localitate, tot vine.
A venit în vizită, i-a fost dor de tine, așa de nicăieri. Ea vine ca să mânjească la loc peste tot. Când tu ai curăţat, ea şi-a primit diavolii înapoi. Pe curat diavolul nu stă și de asta pleacă și se întoarce la ea.”
Părintele Ilarion Argatu