. Dacă îți concentrezi mintea asupra cuvintelor rugăciunii, nu va mai rămâne niciun loc „gol” în cap.

„Ce pot spune despre rugăciunea lui Iisus? Ea este necesară omului ca aerul. Trebuie să respirați și să vă rugați, să respirați direct prin rugăciune.M-am uitat la minutul ceasului: în timp ce acesta a parcurs o linie, am făcut cincisprezece inspirații și expirații. Așa trebuie să ne rugăm de cincisprezece ori pe minut. Și asta o fac doar foarte puțini oameni. Trebuie să ne străduim să facem asta. Chiar dacă la început nu atât de des, dar să încercăm să nu renunțăm niciodată la rugăciunea lui Iisus. Dacă ne rugăm tot timpul cu ea, la început se face cu buzele. Apoi vine în minte. Apoi în inimă. Inima apoi sugerează singură această rugăciune – și atunci omul nu se mai îndepărtează nici de Dumnezeu, nici de rugăciune. Și se unește cu Dumnezeu și cu rugăciunea. Pentru începători, trebuie să se roage cum au posibilitatea. Chiar și 300-500 de ori pe zi pentru un mirean. Iar pentru un monah, după cum spune Sfântul Nil Athonitul, șapte mii de rugăciuni ale lui Iisus pe zi și șapte mii de rugăciuni pe noapte. Așa trebuie să facă un monah – să fie mereu în rugăciune. Dar chiar și o picătură, cum ar fi de 200-300 de ori, ajută: îngerul înseamnă totul. Când omul se roagă neîncetat, el are un val de bucurie, o simte permanent tinde să-și intensifice și mai mult rugăciunea. Oameni care nu se rugaseră niciodată în viața lor povesteau că se aflau permanent în diferite situații grele. Dar când au început să se roage, și-au refăcut viața. Când omul se roagă, Domnul îl călăuzește și îi sugerează conform Proniei Sale. Această Pronie este de neînțeles pentru mintea omenească, dar ea există. Cine are râvnă pentru Dumnezeu, cine are iubire, acela primește rugăciunea, conform cererii sale către Cel Preaînalt. La baza rugăciunii trebuie să stea un sentiment de pocăință, dacă acesta lipsește, atunci „dispare” și rugăciunea. În inimă trebuie să existe întotdeauna un sentiment cald față de Dumnezeu. Despre aceasta vorbește Sfântul Teofan Zăvoratul în cartea „Discuții despre rugăciunea lui Iisus”. În rugăciune nu trebuie să căutăm sentimente. Fii atent la rugăciune, fii calm, să ai un sentiment de pocăință, fii cu frică de Dumnezeu, fii cu zdrobire de inimă, fii smerit. Când atenția se risipește, sfătuiesc sfinții părinți să închizi mintea în cuvintele rugăciunii. În rugăciunea lui Iisus, părinții au evidențiat cuvântul „păcătos” – acesta menține omul într-un sentiment de pocăință în timpul rugăciunii. Dacă îți concentrezi mintea asupra cuvintelor rugăciunii, nu va mai rămâne niciun loc „gol” în cap.