Dragii mei, acum, în prag de Crăciun, miroase a cozonac, a sarmale, a copilărie. Bucatele se așază pe masă, casele se împodobesc, iar oamenii se grăbesc să fie „gata”. Dar să nu uităm un lucru simplu și mare: nu masa ne mântuiește, ci dragostea cu care stăm la masă.
Bucatele sunt bune, sunt darul lui Dumnezeu și rodul muncii noastre. Să le facem cu rânduială, cu măsură și cu mulțumire. Nu cantitatea ne aduce bucuria, ci pacea din inimă. Mai bine mai puțin și cu liniște, decât mult și cu ceartă. Mai bine o masă simplă și o familie unită, decât belșug și supărări.
Crăciunul adevărat se vede în copiii care se bucură, în ochii lor luminoși, în colindul spus cu emoție, nu perfect. Se vede în bunici, în răbdarea lor, în amintiri, în lacrima care se strecoară când se cântă „O, ce veste minunată”. Se vede în familia adunată, chiar dacă nu e totul așa cum ne-am dori.
Să nu uităm însă partea cea mai importantă: Hristos Se naște. Nu doar în iesle, ci vrea să Se nască și în inima noastră. Printr-o rugăciune spusă cu smerenie. Printr-o iertare dată. Printr-o vorbă bună. Printr-un colind cântat din inimă, nu din obligație.
Crăciunul nu e despre ce punem pe masă, ci pe cine punem în centru. Dacă Hristos e în mijloc, atunci și bucatele au gust, și tradițiile au sens, și bucuria copiilor devine binecuvântare.
Să ne fie Crăciunul cu pace, cu măsură, cu credință și cu dragoste adevărată. Așa se face sărbătoarea care rămâne.
Pr. Pimen Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.