-a trebuit ceva timp să înţeleg și să accept...
- că nu toţi cei care îţi zâmbesc, te şi agreează;
- că nu toţi cei care te complimentează, te şi plac;
- că nu toţi cei care te aprobă, sunt și de acord cu tine;
- că nu toţi cei care te ascultă, te şi înţeleg sau sunt interesaţi cu adevărat de soarta ta – cei mulţi sunt doar curioşi să afle detalii despre tine;
- că prea puţini oameni se bucură sincer de reuşitele tale şi că, de multe ori, în spatele bucuriei afişate a unora se ascund frustrări şi invidie;
- că multe dintre chipurile binevoitoare pe care le afişează oamenii în public sunt, de fapt, măști şi că multe dintre sentimentele lor pozitive sunt doar trăiri abil jucate;
- că eşti bârfit tocmai de aceia care te cunosc cel mai puţin și ești judecat tocmai de aceia care sunt mai imorali ca tine;
- că nimic nu e gratis în lume şi că prea puţini oameni îţi oferă ceva fără a aştepta altceva în schimb şi fără a avea interese ascunse;
- că prea puţini oameni îţi întind voluntar o mână de ajutor, fără ca tu să fii nevoit să li-l ceri;
- că mulţi arată compasiune şi bunătate doar de ochii lumii, când în realitate sunt indiferenţi şi interesaţi să îşi facă o imagine publică de persoană generoasă;
- că nu toţi cei care spun că iartă o şi fac cu adevărat şi că unii nu iartă niciodată, ba chiar îşi ascund ura în spatele zâmbetelor;
- că unii oameni uită de îndată binele pe care li l-ai făcut, dar îți vor reproșa la nesfârșit chiar și cea mai neînsemnată greșeală;
- că nu toţi cei care susţin că sunt credincioşi sunt şi buni, că pentru unii credinţa este, de fapt, frică de Dumnezeu şi nicidecum iubire pentru Dumnezeu şi semeni;
- că azi poţi însemna totul pentru cineva, iar într-o clipă poţi deveni nimeni, deşi nu ai greşit cu nimic;
- că, atunci când oamenii au nevoie de tine, îți arată făţiş iubirea, iar când nu le mai serveşti scopurilor lor îți arată disprețul și indiferența;
- că pe aceeaşi uşă pe care îţi intră în viaţă nefericirea, pleacă şi mulţi oameni care ţi-au fost alături doar în momentele de bucurie, știind că acum nu mai ai nimic de oferit;
- că, atunci când nu sunt folosiţi pentru înălţarea semenilor sau a celor neajutoraţi (copii, bătrâni, animale) banii dezumanizează;
- că, dacă nu ai pe nimeni în viaţa ta, banii şi celebritatea nu îţi ţin de cald;
- că, atunci când îndrăzneşti să fii diferit, eşti catalogat ca fiind ciudat şi eşti respins;
- că, atunci când adevărul pe care îl rosteşti îi incomodează pe cei falşi şi ipocriţi, aceştia nu se dau în lături de la a-ţi compromite imaginea ca să discrediteze şi să se apere pe ei în acest fel ruşinos;
- că, deşi există o lege a compensaţiei, este posibil ca aceia care ţi-au făcut rău să nu fie pedepsiţi niciodată – sau cel puţin nu în timpul vieţii tale.
Mi-a trebuit ceva timp ca să înţeleg și să accept aceste adevăruri care dor, însă, din momentul în care le-am acceptat, viaţa mea a devenit mult mai uşoară.
Fiți binecuvântați cu toții!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.