La un om care mereu muncește, rar vin oaspeți - la un ceainic care fierbe, muștele nu umblă. Mircea Eliade

 Lampa Trăia odată un bătrân cam uituc din fire. Dornic de învățătură, a venit la un om vestit pentru știința lui și l-a întrebat mai multe lucruri despre uitare. Mulțumit, s-a întors în chilia lui. Dar numai ce a închis ușa și și-a dat seama că uitase ce aflase. S-a dus înapoi la sfânt și l-a mai întrebat o dată. Sfântul i-a spus același lucru. Bătrânul s-a întors în chilie. Îndată ce a închis ușa, a uitat iarăși totul. După o vreme și după mai multe astfel de încercări, s-a întâlnit cu sfântul și i-a povestit ce i se întâmplă. - Uit tot ce-mi spui și nu mai cutez să te întreb nimic. - Du-te și aprinde o lampă, i-a zis sfântul. Bătrânul s-a supus. A venit cu o lampă aprinsă. - Mai adu niște lămpi, i-a spus sfântul. Aprinde-le toate de la prima. Zis și făcut. Acum ardeau mai multe lămpi. - Prima lampă a suferit oare vreo stricăciune pentru că ai aprins de la ea mai multe lămpi? l-a întrebat sfântul. - Nu, a răspuns bătrânul. - Atunci, nu mai șovăi. De fiecare dată când ai să dorești să mă întrebi ceva, am să-ți răspund.