O turmă de porci sălbatici păştea în tundra îngheţată a Siberiei polare. Căutau licheni cruţaţi de ger.
Deodată s-a stârnit o grozavă furtună şi crivăţul sufla tot mai dezlănţuit. Temperatura scădea vertiginos.
Vântul îngheţat pătrundea prin firele aspre, ca nişte ţepi, cu care sunt acoperiţi porcii spinoşi. Cu o mişcare instinctivă, turma se strânse pentru a se feri de vânt.
Porcii se înghesuiau tot mai aproape, strâns lipiţi, trup lângă trup, pentru a scăpa de îngheţ şi a găsi un strop de căldură.
Dar cu cât se strângeau mai tare unul lângă altul, ţepii le intrau în carne. Durerea îi făcea să se depărteze unul de celălalt. Dar vârtejul de vânt şi zăpadă îi învăluiau iar, cu mantia sa îngheţată.
Şi iar se apropiau să se încălzească şi din nou se depărtau, ca să nu se mai înţepe unul pe altul… şi încet, încet au găsit distanţa potrivită.
Împreună suntem mai puternici. Trebuie însă respectată libertatea fiecărui suflet în parte. Calea de mijloc este cea mai bună soluție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.