Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog, în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întuneri
cul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi-ai suit în Rai.
Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să
piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează
întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele şi
suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Faţa Ta.
Aşa, Doamne, primeşte umila mea rugăciune ca o tămâie mirositoare,
pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit
între doi tâlhari şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care
împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a
treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut
suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.