Ce caut eu în viața mea? Cine sunt? De unde vin? Și încotro mă îndrept?

 in viața noastră atingem pământul ușor, cu piciorul, doar că să părem că suntem în această lume, însă noi căutăm la înălțimi și urmărim înțelepciunea vieții veșnice.
      Cine sunt eu? O mână de oase peste care Dumnezeu a suflat Duh de Viață. Acest suflet, după ce își va cânta balada vieții, se va întoarce cândva întru țărâna din care a fost plămădit. Ca orice muritor voi trece: însă aceste cuvinte vor vorbi singure despre durere, încercări și lacrimi prefăcute în bucurie. Căci, a fi monah este o poezie pe care o scriem mereu până prindem aripi să zburăm spre cer...
      Nu ar trebui să lăsăm timpul să ne treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, cei apropiați de inimile noastre. Dacă mâine murim, vom fi înlocuiți ușor la locul de muncă, dar familia și prietenii vor simți pierderea pentru tot restul vieții lor. Nu îți petrece viitorul purtând cu tine cuvinte nerostite pe care cineva ar fi avut nevoie să le audă, pe care ar fi trebuit să le dăruiești cuiva, cândva. Felul în care îți petreci timpul este mai important decât felul în care îți cheltui banii. Greșelile care implică bani pot fi corectate, dar timpul se duce pentru totdeauna. Acum deja este atunci. Lângă tine suflet geamăn sunt eu original, fără nevoia de a mă dovedi și explica.
      Un prieten de-al meu spunea frumos că ce îl doboară îl pune pe picioare. Ca să poți fi fericit dă drumul lucrurilor care te fac să fii trist. Cele mai bune lucruri în viață sunt oamenii pe care îi iubești, locurile pe care le-ai văzut și amintirile ramase. Visează cu toată mintea, crede cu toată inima, acționează cu toată ființa. Dă lumii ce ai mai bun în tine. Pentru că, vezi tu, până la urmă, totul e între tine și Dumnezeu: niciodată nu a fost între tine și oameni. Nu e nevoie să mergi repede. Trebuie doar să mergi... Pentru că mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile înguste discută oameni.
     

 Ce caut eu în viața mea? Cine sunt? De unde vin? Și încotro mă îndrept?
       Se spune că tăcerea este a doua putere a lumii, după cuvânt. Tăcerea este mai melodioasă decât orice cuvânt. Așa este, însă scrisul rămâne peste veacuri ca o pictură a inimii...