Învățătorule, învață-mă calea cunoașterii!

 

"Nu e nimic de știut: e doar de reținut." Nimeni nu te poate învăța amintiri. Deja te plac! "

"Cum poate cineva să-și amintească? "

"Cu amintirea inimii care este instinct, încredere, prezență." Amintirea minții este un ghiveci plin de informații care, în loc să-ți amintească ce contează cu adevărat, te duce pe un alt drum, făcut din frică, neîncredere, confuzie. Și cu cât se umple vaza asta mai mult, cu atât te îndepărtezi de tine. "

"Ar trebui să-mi golesc memoria minții? Am muncit toată viața pentru a acumula informații utile pe drumul meu... "

"Inima devine grea, amețită și obosește dacă mintea ta acumulează știri." Și uită cunoștințele care se află în fiecare om. Știi deja, ești deja: fă-ți spațiu în tine și sufletul tău își va revărsa toată înțelepciunea. Cine nu se așteaptă ca altceva să fie primit de tine. "

"Ar trebui să arunc tot ce am învățat pentru a-mi trezi cunoștințele străvechi? "

"În viață nu se învață, îți amintești." ” Suntem aici pentru a ne reconecta la acea scânteie divină care trăiește în fiecare dintre noi. Orice altceva este o distracție a minții. Cine vrea să te abate de la adevărata ta cale. Știi drumul, deja l-ai parcurs de un infinit de ori: trebuie doar să-l recunoști în viața asta. Păstrează doar ceea ce îți permite să îți amintești: arde restul! Și dansați în jurul acelui foc de tabără al neantului: acesta va fi începutul cunoașterii adevărate! "

Imaginați-vă următoarea scenă: sunteți acasă, vă gândiți la viața voastră și la un moment dat vă întrebați de ce v-ați născut pe Pământ, care este Menirea voastră în această viață.

Și poate că până la acel moment, de-a lungul timpului, citind sau auzind diverse lucruri, v-ați mai întrebat de câteva ori acest lucru, dar era doar o curiozitate de moment, un gând care vă trecea prin minte și de care uitați după câteva secunde; de data asta, însă, vă întrebați la modul serios.

Îngerul vostru - care e lângă voi și care în trecut dădea ochii peste cap, plictisit, fiindcă știa că nu sunteți cu adevărat interesați să vă aflați/ urmați Menirea și de aceea nu vă lua în serios - știe că de data asta chiar vorbiți serios și spune „Ok, în sfârșit, a venit timpul să ne apucăm de treabă; se pare că acum ești pregătit. O să mă ocup la modul mai serios de tine, o să intervin în viața ta mai mult decât am făcut-o până acum. O să-ți reorganizez viața în așa fel, încât să rezolvăm toate prostioarele pe care le-a făcut egoul tău până acum. O să scot din viața ta toate acele lucruri, persoane, relații, situații care te fac să pierzi energie/ putere, ca să ai suficientă putere interioară pentru noua etapă a vieții tale. Această tranziție s-ar putea să fie puțin mai neplăcută pentru tine, dar asta e…

Primul lucru de care ne ocupăm este slujba ta, care nu ți se mai potrivește. Preferi să îți dai demisia sau vrei să fac în așa fel, încât să fii concediat?”.

Și tu te duci la slujbă, observi că de la o zi la alta lucrurile încep să se schimbe „în rău” și nu-ți dai seama ce se întâmplă, fiindcă din ce știi tu (aspectul tău uman), tot ce ai făcut a fost să te întrebi care este Menirea ta în această viață, nimic mai mult… Dar acesta este modul în care Divinitatea răspunde rugăciunilor tale (iar acea întrebare pe care ai pus-o la modul serios a fost o formă de rugăciune).

Și așa constați în scurt timp că ai fost concediat, iar îngerul tău bifează primul punct și zice „Ok, am rezolvat-o pe asta. Mai departe: relația ta de cuplu nu este una care să servească Binelui tău și tu deja știi asta. Preferi să-i pui tu punct sau mă ocup eu?”.

Și începi să constați că lucrurile devin din ce în ce mai dificile în relația ta de cuplu, că nu vă mai înțelegeți de niciun fel, că nu mai rezonezi deloc cu partenerul, iar îngerul tău îți spune: „Îți mai dau o lună. Ocupă-te tu de chestiunea asta sau mă ocup eu. Dacă nu îi pui punct de bună voie o să fac în așa fel, încât o să vă simțiți mizerabil și n-o să mai rezistați împreună. Nu e o problemă pentru mine, se aranjează” și fiindcă tu nu vrei să îi pui punct, se întâmplă ceva dramatic și relația se rupe.

Îngerul tău bifează și punctul doi și zice: „Ok, am rezolvat-o și pe asta. Vreau să termini cu starea asta de apatie în care zaci toată ziua în pat și să începi să faci mișcare, fiindcă este nevoie să fii în formă pentru următoarea etapă a vieții tale”. Tu ești dărâmat, pentru că ți-ai pierdut slujba și relația de cuplu într-o perioadă foarte scurtă de timp și tendința este să te afunzi în resentimente, să-ți plângi de milă și să întrebi plin de furie „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea?”, adică să intri în tiparul victimei și să privești totul din perspectiva suferinței tale.

Dar există și o altă variantă: să conștientizezi că tot ce ți se întâmplă are un scop, că totul este orchestrat divin și că totul este parte din procesul evoluției tale. Adică să conștientizezi: „Toate aceste dezastre care s-au întâmplat într-un timp atât de scurt în viața mea nu pot fi întâmplătoare, e o prăbușire mult prea mare ca să fie opera omului din mine. Așa ceva numai Dumnezeu poate aranja… E clar că Dumnezeu are un plan cu mine. Bine, Doamne, mi-ai atras atenția!”. Și poți decide să capitulezi, să accepți tot ce ți se întâmplă știind că are un rost/ sens și să te lași ghidat.

Varianta de a intra în tiparul victimei este cea mai neinspirată posibil, este cea mai distructivă.

Varianta de a privi totul din postura Observatorului neutru, de a înțelege că totul este orchestrat divin și că totul are un rost, că toate provocările ne învață niște lecții și decizia de a te confrunta cu acele provocări și de a învăța lecțiile aferente este cea mai benefică, fiindcă acele lecții sunt necesare pentru ca tu să treci în următoarea etapă a vieții tale. Și chiar dacă acele provocări sunt dureroase, ele te fac mai puternic.

De fiecare dată când reușim să privim în acest mod provocările din viața noastră, noi reușim să pătrundem mai adânc în interiorul nostru, să descoperim mai mult din puterea noastră interioară, să facem față din ce în ce mai bine provocărilor următoare și să iertăm mai ușor. Ajungem la nivelul la care nu ne mai lăsăm copleșiți atât de ușor de diverse probleme/ provocări/ emoții, ne este mai ușor să ne menținem echilibrul emoțional/ energetic în situații care în trecut ne dărâmau, suntem capabili să ne spunem: „Am făcut față atâtor provocări, am depășit atâtea obstacole; o să fac față și acestei situații. Mă descurc, e în regulă”. Nu mai alunecăm în tiparul victimei, indiferent ce ni se întâmplă. (Caroline Myss)