⚡𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑎𝑡̧𝑖, 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑡𝑜𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑐𝑎̆𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑒𝑠̧𝑡𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 : când te supără „lumina Evangheliei”, când nu vezi necazurile altora, când nu mai vezi cărarea ce duce spre bisericuţă, când îi vezi pe cei de lângă tine răi, urâţi şi cu toate defectele (inclusiv soţia şi fraţii), iar pe tine te vezi în lumină, când nu mai distingi bine culorile, ajungând să confunzi negrul cu alb.

 PILDA

🍯Un om, care era orb din naştere, a cerut odată un pahar cu lapte şi a întrebat pe cel care i l-a adus:
"Cum arată laptele?"
I s-a răspuns: "Laptele este un lichid alb".
 Orbul iar a întrebat: "Dar ce înseamnă alb?"
Omul i-a spus: "Albul este culoarea lebedei".
Orbul iar a întrebat: "Ce este o lebădă?"
Celălalt i-a răspuns: "Lebăda este o pasăre cu un gât îndoit".
"Dar ce înseamnă îndoit?
 l-a întrebat orbul.
Omul i-a răspuns: "O să îmi îndoiesc cotul şi tu îl vei atinge şi vei înţelege ce înseamnă îndoit".
Orbul a atins cotul îndoit al omului şi a spus:
"Aha, acum ştiu cum arată laptele şi ce înseamnă alb!
Ce tragedie pentru un om lipsit de vedere şi ce bucurie, ce dar mare de la Dumnezeu pentru cel care pot contempla creaţia lui Dumnezeu.
Însă, după cum ştim, oamenii nu au numai ochi trupeşti, ci au şi ochi sufleteşti.
     Din păcate, mulţi oameni sunt lipsiţi de vederea sufletească, duhovnicească.
      Unii se nasc aşa – orbi din naştere – fără vedere spirituală, din motive ereditare, din părinţi lipsiţi de vedere duhovnicească. Aceştia, totuşi, au mari şanse de vindecare, dacă se tratează la “doctori” iscusiţi.
Alţi oameni, deşi se nasc din părinţi cu vedere sufletească bună, pe parcurs, din neatenţie, îşi pierd “vederea”.
     Când unui om îi scade vederea trupească, nu stă aşa.
Aleargă la medic, se tratează, îşi procură ochelari şi într-o oarecare măsură îşi recapătă vederea.
     Dar când i se îmbolnăvesc ochii cei sufleteşti, tot amână să meargă la “medic”, până când orbeşte complet.
      Şi nici cei din jur nu-l ajută.
Dureros lucru este că unui astfel de orb, oricât i-ai explica ce înseamnă “alb”, ce înseamnă “lumină”, el nu mai poate pricepe.
    Unul ca acesta nu-L mai poate vedea pe Dumnezeu, fiindcă îi lipsesc ochii sufleteşti.
 El vede numai şi numai cu ochii trupeşti şi pentru el totul e numai materie. Grozavă orbire!
      Acesta este mai de plâns decât orbul din istorioară, lipsit de vederea trupească.
     Aşadar, fraţii mei, să ne îngrijim şi ochii cei trupeşti, dar cu mult mai mult pe ce sufleteşti!

 
⚡𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑎𝑡̧𝑖, 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑡𝑜𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑐𝑎̆𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑒𝑠̧𝑡𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 :
 când te supără „lumina Evangheliei”,
 când nu vezi necazurile altora,
 când nu mai vezi cărarea ce duce spre bisericuţă, când îi vezi pe cei de lângă tine răi, urâţi şi cu toate defectele (inclusiv soţia şi fraţii),
 iar pe tine te vezi în lumină, când nu mai distingi bine culorile, ajungând să confunzi negrul cu alb.
Când ai o soţie care nu se roagă, nu merge niciodată la biserică, atunci trebuie să te îngrijorezi. Şi dacă nici tu nu te rogi, atunci tuturor le va fi frică de voi.

Dar dacă amândoi vă rugaţi, nu vă veți teme de nimeni: Hristos vă va lumina. Hristos nu a despărțit pe nimeni. Când El vede mâinile ridicate în rugăciune, inima Sa iartă. El recunoaște fiul loial şi umil, recunoscând suflarea Sa într-un „vas de lut”, liber, docil şi gata pentru a zbura spre El. Cum ar putea El să nu se grăbească în ajutor, El, care S-a răstignit pentru duşmanii Lui, El, care s-a rugat pentru cei care I-au pironit mâinile, cum ar putea să nu-i asculte pe copiii lui smeriți şi credincioşi, care cerșesc cu mâinile ridicate? ”