O pildă de seară

 Bunica din avion

   O bătrână săracă se pregătea să urce în avion.
   
   Pasagerii se uitau la ea cu dispreț,comentând  felul în care eram îmbrăcată și gentuța veche din piele crăpată pe care o ținea aproape.

   Toți au mers spre poarta de îmbarcare și și-au făcut loc înaintea ei.  Rămăsese ultima.

   Din când în când mai ofta, dar  lua geanta în brațe și continua. Când a ajuns în dreptul locului unde trebuia să se așeze,  a rugat-o pe tânăra care stătea la margine dacă o poate ajuta să-și pună bagajul în compartimentul de sus.

    Tânăra și-a lăsat căștile deoparte, a privit-o și i-a spus ca ea nu este stewardesă și că nu o să pună mâna pe geanta aceea murdară.

 După câteva minute de tentative nereușite, bătrâna a început să suspine. Tânăra și-a dat muzica mai tare în timp ce se auzi o voce în spate:

 "Dați-mi voie să vă ajut!"

 Când s-a întors, un bărbat, îmbrăcat în costum a pus mâna pe geanta ei, a ridicat-o și când să-i dea drumul a spus:

"Știți ceva? Veniți cu mine, va rog!"

Bărbatul a început să meargă spre partea din față a avionului, zburând la clasa I.

"Luați loc!"

Avea in față un scaun elegant cu loc suficient in jur. Bărbatul s-a așezat lângă ea și nu a mai spus nimic.

  După ce avionul a decolat și a simțit că lucrurile s-au mai liniștit, bătrâna a deschis ochii, s-a uitat la bărbat și i-a spus:

"E prima dată când merg cu avionul și sunteți prima persoană care m-a ajutat și m-a privit ca pe o ființă umană.
   Vă mulțumesc!"

   "V-am ajutat doar cu geanta, stați liniștită!"

"Dar de ce m-ați adus aici?"

"Călătoresc adesea cu mama. Trebuia sa ne vedem în avion. Am urcat si scaunul ei era gol asa ca m-am dus să văd de ce întârzie. După dumneavoastră au închis ușa avionului. Mi-am dat seama că nu mai ajunge, am sunat-o și mi-a spus ca va veni mâine cu un alt zbor. Atunci v -am văzut.

  Erați singura care nu era așezată și plângeați cu o geantă în mână. Am vrut să vă ajut și după aceea m-am gândit că am un scaun gol lângă mine, care este chiar bun pentru o doamnă de vârsta dumneavoastră."

"Eu nu am fost niciodată cu avionul, noi suntem de la țară. Soțul era în vizită la copii si m-au sunat să-mi spună că e la spital, să vin repede. Am plecat cât de repede am putut și acum mă duc la el."

 A luat în brațe geanta și a mai strâns-o încă o dată.
Bărbatul a întrebat-o:

"Dar ce comoară aveți cu dumneavoastră?"

" Așteptam să vină el acasă și i-am făcut plăcinta preferată. Era caldă pe masă când au sunat. Înainte sa plec, am luat un prosop și am pus plăcintă în el."

Femeia a scos plăcinta din geanta și a spus:

 "Bani nu am, vă dau din ce am."

 Inițial a vrut să o refuze dar și-a dat seama ce valoare sentimentală avea pentru ea.

  A rupt o bucată și a mâncat. I-a plăcut, a mulțumit și a realizat că privirea bătrânei plină de recunoștință fusese o răsplată care valora mai mult decât un loc de avion la Clasa I.

   Când au coborât,  au luat un taxi și a lăsat-o pe bătrâna în fața spitalului. Ea și-a  găsit soțul și l-a ajutat să se refacă. În timp ce ii povestea ce se întâmplase, bătrâna repeta mereu:

 "Mai există și oameni buni pe pământul ăsta!"

  Deci ?!!

Acțiunile noastre vorbesc mai tare decât cuvintele.

   Nu vom putea întotdeauna  să oferim un loc scump într-un avion,  dar vom putea să spunem  o vorbă bună,  caldă, plină de încurajare și să-i oferim cuiva, sărac sau bogat,  demnitate  !

   Numai cine va deprinde sa stea în genunchi înaintea lui Dumnezeu,
    va putea sta in picioare în fața oricarei vitregii.

    Seară liniștită !