De ziua ta ți-am cumpărat o rugăciune.

De ziua Ei i-am cumpărat macaroane, o tavă metalică de aluminiu (cam urâțică), trei ciocolate cu alune, o sacoșă biodegradabilă, patru flacoane de ulei de gătit, napolitane pungă XXL, biscuiți de casă la kil, buni de supt în gură când ești bătrân și nu ai dinți, o conservă de sardine, două săpunuri și-un platou de pipote.
Atât avea bătrâna aia pe banda de la magazin, în fața mea. Se uită lung la niște eugenii, întreabă o puștoaică de liceu cât costă, dă din cap și le pune înapoi, îi mulțumește fetei, aia ciripește veselă să fiți sănătoasă și să trăiți și-o aud pe băbuță șoptind stins să trăiți voi că sunteți tineri, pe mine să mă strângă. Așa spun țăranii din țara Năsăudului morții, strângere. Nu a murit Măria, ci a strâns-o Dumnezeu, o aglutinare, o precipitare la esență, asta e moartea pentru ei, o reducție la primordial, un seceriș.
 Mă prăbușesc și mă prefac că-mi curge nasul. Mi-e foarte dor de Tata și de-un timp toți bătrânii din lumea asta îi poartă ochii.
Scoate dintr-un portofel ferfenițat un cupon și ceva card social, e foarte emoționată, mâinile cioplite din hârtie creponată de culoarea pământului, negre la unghii și rupte, nu tăiate. Nu știu dacă știți, dar bătrânii nu mai văd bine și au nevoie de ajutor; am în Lușca o vecină care se duce la bătrâni cu unghiera și le curăță mâinile și picioarele- și asta, să știți, e sfințenie pură, cheia raiului are formă de unghieră.
 Ochii ei, două cristale azurii, scufundați într-o boțeală de riduri dezordonate, sunt ochii Tatei. Vânzătoarea vede cardul și zice sec să știți că nu se pot plăti produsele cu cardul ăla, încremenește și se uită în jur dezorientată, neștiind cum se procedează când nu ai cu ce plăti, duci marfa înapoi pe raft, vine cineva și te arestează, te împușcă pe loc? Puștoaica se uită jenată prin buzunare, o simt că ar interveni, n-are.
Treceți-le pe bonul meu, le plătesc eu. Le plătesc cu banii de trandafiri puși deoparte pentru ziua Ei; iubito, aia e, de ziua ta o să miroși un bon de casă.
Și când credeam că s-a terminat și pot pleca la ale mele, palma bătrânicii sub ochii mei, doi lei verzi cocoloș în căușul palmei, luați, vă rog, măcar atât, luați. Mai pun ceva în palma aia ciobită și-i șoptesc numele Ei, că săracii strigă către Domnul și Domnul îi aude pe ei cu preempțiune. Când un sărac vorbește cu Dumnezeu, până și îngerii tac cu respect, rugăciunea săracului e cât un snop de liturghii.
Iubita mea, de ziua ta ți-am cumpărat o rugăciune.
Hai , la mulți ani ! ,,