Sinaxar 21 Martie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Iacob, episcopul şi mărturisitorul.

Acest sfânt părinte, petrecând viaţa sihăstrească din fragedă tinereţe, s-a făcut cu totul curat prin post şi prin toate celelalte pătimiri. Pentru viaţa lui virtuoasă a fost făcut episcop şi a suferit multe prigoane din pricină că se opunea luptătorilor împotriva sfintelor icoane. În timpul acestor prigoane pătimind cu răbdare şi luptându-se cu foamea şi cu setea, şi-a dat în cele din urmă duhul său.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Toma, patriarhul Constantinopolului.

Cel între sfinţi părintele nostru Toma, din pricina vieţii lui nespus de virtuoase şi a înţelepciunii şi evlaviei lui, a fost hirotonit mai întâi diacon al Bisericii celei Mari şi a fost făcut sachelar, de către preacuviosul şi preamarele întru minuni părintele nostru Ioan Postitorul, în timpul împărăţiei de-a pururi pomenitului şi fericitului împărat Mauriciu. După moartea sfântului Ioan Postitorul şi al lui Chiriac, urmaşul său, pe scaunul arhieresc a fost ridicat la treapta de patriarh al Constantinopolului cuviosul părintele nostru Toma, care a rămas pe scaunul patriarhal timp de trei ani şi nouă luni. Luptând mult împotriva eresurilor şi întărind dogmele cele ortodoxe împotriva acestora, a păstorit bine şi plăcut lui Dumnezeu turma sa şi apoi a adormit în pace.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Filimon şi Domnin.

Aceşti sfinţi erau de fel din marea cetate a Romei. În vremea prigoanei, ducându-se în Italia şi acolo propovăduind cuvântul lui Dumnezeu şi aducând pe mulţi la credinţa lui Hristos, îi botezau. Pentru aceasta ei au fost prinşi de către închinătorii la idoli şi au fost aduşi înaintea mai-marelui ţinutului. Dar pentru că nu se plecau nici la cuvintele linguşitoare care li se grăiau şi nici atunci când li s-au făgăduit tot felul de daruri, ci chemau în toată clipa pe Hristos şi-L propovăduiau tuturor Dumnezeu adevărat, au fost dezbrăcaţi şi trântiţi la pământ, fiind bătuţi cumplit de patru ori şi apoi aruncaţi în închisoare. După ce au fost ţinuţi în închisoare câtva vreme, au fost scoşi şi li s-au tăiat capetele cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Viril, episcopul Cataniei.

Sfântul Viril a fost ucenic al sfântului apostol Pavel. Şi păstorind, ca episcop al Cataniei, bine şi plăcut lui Dumnezeu turma încredinţată lui şi lucrând tot felul de minuni, a adus pe mulţi la credinţa în Hristos. Dintre toate acestea trebuie amintită negreşit una. Astfel, în locul acela se afla un izvor care avea o apă foarte amară şi a cărui amărăciune, sfântul, rugându-se lui Dumnezeu, a schimbat-o în dulceaţă. Lucrul acesta văzându-l un elin oarecare, care era foarte aprins închinător la idoli, a crezut în Hristos şi o dată cu el au mai crezut şi mulţi alţii. După o viaţă împodobită cu astfel de fapte, ajungând la adânci bătrâneţi şi adormind somnul cuvenit sfinţilor, a fost îngropat într-aceeaşi insulă cu cinste, dând până astăzi tot felul de vindecări celor ce cu credinţă se apropie de mormântul lui.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Serapion Sidonitul, care în pace s-a săvârşit.

Cuviosul parintele nostru Serapion, zis "sidonitul" (pentru ca purta ca haina doar un "sidon", o pânza simpla, cu care se acoperea), ducea viata ascetica în Egipt, în secolul al IV-lea. Desi era un om învatat si care stia Scxripturile pe de rost, asceza lui era aceea ca traia ca unul care nu a avut deloc acoperis, ci calatorea si cu viata lui îi aducea pe altii la Hristos. A trecut cu pace la Domnul la Roma, catre vârsta de 70 de ani. Despre el povesteste pe larg Paladie în Istoria lausiaca (Lavsaicon).

Tot în această zi, pomenirea sfântului Serafim de la Vyritsa (Rusia).

Basil Muraviev (cel ce avea să devină Sf. Serafim) s-a născut în 1865 în orăşelul Cheremovsky, provincia Yaroslavl, din părinţi ţărani, Nicholas şi Chione. Când Basil a împlinit zece ani, tatăl său a murit lăsându-le pe sora Olga şi pe mama bolnăvicioasă în grija băiatului.

Un vecin bun l-a luat într-o zi cu el la St. Petersburg, găsindu-i lui Basil o slujbă de vânzător. Băiatul avea gânduri de călugărie pe care nu le-a dezvăluit nimănui şi la un moment dat s-a hotărât să plece la Lavra Sf. Alexandru Nevsky să stea de vorbă cu părinţii de-acolo. Unul din fraţi I-a sfătuit să rămână în lume şi să crească prunci şi după ce aceştia vor fi crescut, el şi soţia sa vor putea petrece în curăţie la mănăstire, slujind lui Dumnezeu.

Basil a înţeles că aceea era voia Domnului şi a urmat întocmai sfatul bătrânului părinte. Întors la slujba lui de la magazin, a continuat să muncească şi să strângă bani pe care îi trimitea familiei. La vârsta de 24 de ani s-a căsătorit cu o fată pe nume Olga.

Basil şi-a încropit propria lui afacere ca blănar şi a devenit foarte înstărit. A avut un fiu, Nicholas şi o fiică, Olga. Dar fata lor murind înainte de vreme, cei doi soţi au făcut legământ să trăiască împreună din acel moment doar ca frate şi soră.

În jurul vârstei de 30 de ani, Basil şi-a împărţit aproape toată averea, făcând multe donaţii diferitelor mănăstiri. Când Nicholas s-a făcut mare, Basil şi Olga s-au retras la mănăstire să-I slujească lui Dumnezeu. Olga a fost tunsă în 1919 cu numele Christina, locuind în Mănăstirea Învierii-New Divyevo din St. Petersburg. Mai târziu a primit schima şi numele de Serafima. A murit în 1945.

Nu avem cunoştinţă de mănăstirea în care a fost tuns Basil şi nici de numele pe care l-a primit. Unii spun că ar fi fost tuns călugăr în Athos. În 1927 a sosit la Lavra Sf. Alexandru Nevsky, unde a devenit preot duhovnic al călugărilor. Acolo a fost tuns în schimă cu numele de Serafim. Curând s-a descoperit tuturor darurile de vindecare şi înainte vedere cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe Sf. Serafim, mulţi oameni căutându-l pentru ajutor şi un cuvânt de folos.

Episcopul Alexei (Shimansky) al Novgorodului a venit la părinte în 1927 să-l întrebe dacă era potrivit pentru el să părăsească Rusia din cauza persecuţiilor comuniste. Înainte ca episcopul să-şi spună păsul, Sf. Serafim i-a dat răspunsul următor: "Mulţi vor să plece acum din Rusia. Dar să nu ne temem. Este nevoie de sfinţia ta aici. Vei deveni patriarh şi vei conduce biserica 25 de ani."

Însă pentru lavră au venit vremuri de grea încercare. Călugării erau arestaţi, exilaţi sau duşi în lagăre de muncă. Mulţi erau executaţi. Începând cu 1929, părintele Serafim a fost arestat de 14 ori. El şi-a continuat misiunea preoţească în lagăre şi închisori, încurajând prizonierii.

În 1933, părintele a fost eliberat din lagăr şi s-a stabilit la Vyritsa, un loc minunat cu păduri, un pârâu şi aer foarte sănătos, un loc potrivit pentru Sf. Serafim care avea sănătatea şubredă la acea vreme de la regimul şi bătăile suferite în lagăr.

În 1913 s-a construit la Vyritsa o biserică din lemn închinată Icoanei Maicii Domnului din Kazan pentru comemorarea a 300 de ani de dinastie Romanov. Biserica principală are două altare: unul închinat icoanei Kazan, iar celălalt Sfântului Nicolae. Biserica de jos era închinată Sf. Serafim al Sarovului. După ce şi-a mai recăpătat puterile, părintele Serafim a început să primească pe oricine venea la el pentru ajutor. Mulţi grav bolnavi se vindecau cu rugăciunile sfântului. Autorităţile au observat în scurt timp afluxul de oameni de la chilia sfântului şi au început să-l cerceteze, venind în percheziţie la chilia sa în special noaptea. Odată poliţia a venit să-l aresteze pe părinte dar Dumnezeu a avut grijă de slujitorul său şi l-a scăpat din mâna duşmanilor prin doctorul care le-a atras atenţia că părintele era bolnav şi n-ar fi suportat călătoria. Aceştia l-au lăsat în pace pe bătrânul părinte.

În septembrie 1941 nemţii intraseră în Vyritsa dar nu au rănit pe nimeni şi nu au prădat nimic. În timpul războiului Sf. Serafim a slăbit tot mai mult, slujind mai rar în biserica Sf. Serafim, iar din 1945, părintele Alexei Kibardin a început să slujească în biserica Kazan.

În primăvara lui 1949, Sf. Serafim a fost ţintuit la pat dar tot primea oamenii la el pentru ajutor ca mai înainte.

Cu puţin înainte de adormirea sa, Preasfânta Fecioară i-a apărut Sfântului Serafim sfătuindu-l să se împărtăşească în fiecare zi. Părintele Alexei Kibardin îi aducea Sfânta Împărtăşanie la ora 2 dimineaţa dar într-o noapte a adormit şi nu a ajuns decât la 4 dimineaţa. Şi-a cerut iertare de la părintele pentru că a întârziat şi a observat o strălucire nepământeană pe chipul acestuia. Sfântul i-a răspuns: "Nu-ţi face griji, frate, că îngerii mi-au adus deja Sfânta Împărtăşanie". Văzând cum îi iradiază faţa, părintele Alexei a crezut că cele ce i-a spus erau adevărate.

Sf. Serafim l-a rugat pe părintele Alexei să meargă la Moscova să-l anunţe pe Patriarhul Alexei că el se va duce la Domnul în două săptămâni. Când părintele Alexei a transmis mesajul patriarhului, acesta s-a întors către sfintele icoane făcându-şi cruce iar când a revenit cu faţa la părintele, pe obraji îi curgeau lacrimi, spunând: "Au trecut patru ani de când sunt patriarh. Mi-au mai rămas douăzeci şi unu. Aşa mi-a spus sfântul părinte". Patriarhul Alexei a murit în 1970, aşa cum a prevăzut Sf. Serafim.

Sf. Serafim a plecat la Domnul în 21 martie 1949 (sau 3 aprilie N.S.). În orele de dinaintea morţii sfântul a cerut să se citească acatistele Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, al Sf. Serafim de Sarov şi al Sf. Nicolae. Timp de o săptămână de la moartea sa, oraşul Vyritsa s-a scăldat într-o mireasmă divină.

Sf. Serafim a fost îngropat în cimitirul de lângă biserica Icoanei Kazan din Vyritsa la înmormântare venind puhoi de oameni. Vyritsa a devenit astfel loc de pelerinaj. Sf. Serafim Schimonahul a fost canonizat de Biserica Rusă în august 2000.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul

Troparul Sfântului Ierarh Iacob Mărturisitorul, glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Iacob, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Ierarh Iacob Mărturisitorul, glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Iacob, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmosul

Veniţi, popoarelor, să cân­tăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind în suflet luminarea Stăpânului tău, Sfinte Iacob, înşelă­ciunea cea întunecoasă a lumii ai părăsit-o şi ai dobândit mă­rirea cea mai presus de lume.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Crucea pe umerii tăi luând, ai urmat, cuvioase, Celui Ce S-a Răstignit şi pustnicind preaînţelepţeşte, ai micşorat patimile prin înfrânare, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Din frageda ta tinereţe te-ai făcut vas încăpător al harurilor Duhului şi cetăţean şi moşteni­tor al Sionului celui de sus, Sfinte Fe­ricite Iacob.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu singură, Fecioară, ai năs­cut pe Dumnezeu, Care întru toate este Neîncăput, făcându-Se Încăput întru tine, din bunătate, pe Care roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ţi-a fost plăcută, cu­vântul tău a fost îndum­nezeit, potrivit cu sarea dragos­tei, inima ţi-a fost plină de umi­linţă; pentru aceasta, cu cre­dinţă te fericim.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Închinându-te dumnezeies­cului Chip al lui Hristos, Celui Ce S-a arătat în Trup pentru noi, ai suferit prigoniri, părinte, primejdii şi dureri, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o jertfă curată te-ai adus pe tine Domnului, prin omo­rârea păcatului şi jertfe fără de sânge ai adus Lui, ca un ie­rarh pus după Lege.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cădelniţă de aur, cu adevărat şi năstrapă a manei celei dumnezeieşti, scaun şi palat preafrumos al lui Dumnezeu, te numim pe tine, Fecioară.

Irmosul

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile lacrimilor tale spălându-te totdeauna, preafe­ricite, te-ai arătat vas curat al Duhului.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile de toată noap­tea adormind poftele trupului, te-ai arătat făclie neadormită a nepătimirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Smerit şi blând, milostiv şi fără de răutate şi întreg la minte ai fost, Preacuvioase Ierarhe Iacob.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stăpână, neispitită de nuntă, care în chip de negrăit ai ză­mislit pe Dumnezeu, izbăveşte pe toţi de ispite şi întristări.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndrăgostindu-te de slava cea adevărată, ai defăimat pe faţă toată îngâmfarea omenească şi te-ai făcut luminător, strălu­cind prin smerenie.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicându-te, ai zăbovit în rugăciuni de toată noaptea, primind cu ochiul sufletului ra­zele cele dumnezeieşti, părinte ierarhe, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Iacob.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu înfrânare multă, cu prive­ghere îndelungată, cu rugăciune şi pătimire, cuvioase, ai căutat pe Dumnezeu, Care te-a mutat pe tine către locaşurile cele de sus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vindecă inima mea, cea ră­nită de năvălirile vrăjmaşului, Preacurată, ca o Iubitoare de oameni, Ceea ce ai născut în chip de negrăit pe Cel rănit trupeşte pe Cruce.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul cel de nepătruns al milostivirii Tale: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvoarele lacrimilor tale, cuvioase, marea patimilor celor cumplite au uscat şi au pricinuit sufletului tău celui cinstit mângâierea cea de acolo.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai îndelung răbdător, blând, fără de răutate, cu­vios, plăcut, smerit şi cumpătat şi plin de înţelepciune şi de lu­mină, prealăudate părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Preamăritu-s-a pomenirea ta, părinte, împreună cu aceea a păstorilor, ca a unui păstor bun, Înţelepte Ierarhe Iacob, ca unul ce ai păstorit bine turma ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce toate le-a lucrat cu voinţa, vrând a locui în pânte­cele tău cel neispitit de nuntă, îmbogăţind cu nestricăciunea, ca un Milostiv, pe cei căzuţi în stricăciune.

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul cel de nepătruns al milostivirii Tale: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

 

CONDAC, glasul al 4-lea

Lumea lăsând şi prin înfrânare supunând cu adevărat trupul, ai urmat lui Hristos, Preafericite Părinte Iacob, de unde ai dobândit ungerea cea sfântă a arhieriei; şi acum te-ai mutat către Cetele nematerialnice, rugându-te pentru noi toţi, cei ce te lăudăm pe tine.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cei trei tineri ai Tăi au căl­cat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu de a se închina chipului de aur din câmpul Deiera şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multe prigoane ai îndurat şi ispitiri neslăbite, părinte, bi­ruind pe luptătorii împotriva sfintelor icoane, ca un râvnitor preaiscusit, luminând pe toţi cei ce te vedeau şi strigând Sfinte Ierarhe Iacob: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetând la venirea cea în­fricoşătoare a lui Hristos, ai pe­trecut toată viaţa în umilinţă, până ce ai găsit, fericite, cură­ţire desăvârşită de păcate, mângâiere veşnică, luminare adevă­rată şi mărire nespusă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu blândeţea sufletului te-ai arătat miel al Păstorului Hristos şi păstorit fiind de Dânsul, te-ai dovedit în Duhul păstor al oilor celor cuvântătoare, părinte, îm­preună cu ele cântând totdeau­na: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Marie Preacinstită, pururea Fecioară Curată şi Binecuvân­tată, Îndreptarea celor căzuţi, Izbăvirea celor păcătoşi, miluieşte-mă pe mine desfrânatul, miluieşte-mă pe mine cel ce strig Fiului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Pe Dumnezeu, Care S-a po­gorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea ta cea preacurată luminându-se cu revăr­sările de lumină cele curate, înţelepţeşte a alungat întunericul demonilor şi negura patimilor, cuvioase, strigând: lăudaţi-L pe Hristos în veci!

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săgeţile cele înroşite în foc ale vrăjmaşului le-ai stins, înţelepte, cu ploile lacrimilor tale celor neîncetate. Şi înflă­cărat de dragostea lui Hristos, preafericite, ai ars spinii stufoşi ai poftelor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Turma aceasta, înţelepte, pe care ai adunat-o cu învăţăturile tale şi pe cei ce cu credinţă să­vârşesc amintirea ta cea sfântă, cinstită şi plină de lumină, păzeşte-i cu rugăciunile tale de ispite şi de primejdii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izvor viu fiind, ca Una care ai născut Apa vieţii, sufletul meu cel topit de văpaia păcatului adapă-l, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, ca să te măresc pe tine întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a po­gorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu înţelepciune de negrăit a venit ca să înnoiască pe Adam, cel rău căzut din pricina mâncării întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi, credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După multe trude, după multe şi nenumărate os­teneli şi necazuri adevărate, către Limanul Cel Ceresc te-ai odihnit, aducând bogăţia virtuţilor celor dumnezeieşti, preasfinţite părinte, cel ce eşti po­doabă a cuvioşilor.

Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe luceafărul cel de ziuă, ca pe o casă a Duhului, ca pe un trandafir plin de bună mireas­mă tainică, ca pe un copac preaînalt în ramuri, ca pe un părtaş la mărirea cea cerească şi ca pe un înţelept ierarh te cinstim, Preafericite Părinte Iacob.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curgerile lacrimilor tale ajun­gând din belşug, cu adevărat, în pământul inimii tale au hră­nit spicul cel copt, care hrăneş­te de-a pururi pe cei ce cu credinţa te cinstesc pe tine, ierarhe cugetătorule de Dumnezeu, Pă­rintele nostru Iacob.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ai milă de mine, Doamne, ai milă când mă vei judeca şi să nu mă osândeşti în foc şi nici cu mânia Ta să mă mustri; te roagă Fecioara, care Te-a purtat în pântece pe Tine, Hristoase, mulţimea îngerilor şi străluci­tul Ierarh Iacob.

Irmosul

Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu înţelepciune de negrăit a venit ca să înnoiască pe Adam, cel rău căzut din pricina mâncării întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi, credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

De frumuseţea învăţăturilor tale, de strălucirea înţelegerilor tale şi de prigoanele pe care le-ai răbdat pentru sfintele icoane, părinte, înspăimântându-ne, după datorie te cinstim pe tine, Prealăudate Ierarhe Iacob, jertfitorule al Ziditorului tău; pentru aceasta, cu cântări de laudă, strigăm ţie: miluieşte-ne pe noi, cu rugă­ciunile tale.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Fiecare unde se mântuieşte, acolo după dreptate şi aleargă. Şi care altă scăpare este asemenea ţie, Născătoare de Dum­nezeu, care acoperi sufletele noastre.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Toiag de Putere Crucea Fiu­lui tău dobândind, Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa nimi­cim aţâţările vrăjmaşilor, noi, cei ce cu dragoste te mărim pe tine neîncetat.