Următoarea floare din seria poveștile florilor este orhideea, pentru că de-alungul timpului a reușit să impresioneze o lume întreagă. Aspectul exotic și culorile vibrante au inspirat povești fantastice despre nașterea acesteia. De asemenea, orhideea stă la baza unei industrii care s-a dezvoltat din dorința de a încrucișa diferite specii aparținând aceleași familii. Această activitate a dus la apariția unor nuanțe fantastice și neîntâlnite în natură. Deci, dacă vrei să afli mai multe despre această floare, acesta este articolul portivit.
Orhideea este o floare misterioasă cu un aspect exotic și rafinat. Este folosită foarte des în aranjamentele florale festive, dar și ca plantă decorativă în ghiveci. Numeroasele întrebuințări ale acestei flori de datorează faptului că face parte din cea mai mare familie de plante. Există deci foarte multe specii de orhidee care cresc în diferite condiții.Întâlnim orhideea în aprope toate colțurile pămantului și este o floare, care este disponibilă în florării pe tot parcursul anului în diferite culori. De asemenea, este o plantă pe care o facem cadou foarte des, deoarece are un aspect impunător și delicat în același timp.
Te-ai întrebat vreodată însă, de unde provine această floare? Sau ce simbolizează aceasta? Deși este atât de comun pentru noi să intrăm într-o florărie și să vedem orhidee în diferite culori, acestea au de fapt o istorie foarte lungă, plină de intrigi și experimente eșuate. Floarea este destul de capricioasă când vine vorba de condițiile necesare pentru a înflorii, dar odată ce acestea sunt îndeplinite, orhideea dă dovadă de o rezistență fantastică, având capacitatea de a înflori timp de 6 luni consecutive.
Origini
Mi se pare normal să încep cu originile orhideelor, pentru a înțelege de ce orhideele au reprezentat o sursă de inspirație pentru atâtea personalități istorice. Orhideele sunt cunoscute încă din antichitate ca florile care cresc în pădurile tropicale din America de Sud. Este o floare care are nevoie de un mediu cald și umed, ceea ce a făcut-o imposibil de cultivat pentru oamenii de rând care nu trăiau în zonele respective. În antichitate, orhideele erau cultivate numai de oamenii cei mai înstăriți, deoarece aceștia erau singurii care dispuneau de resursele necesare pentru a recrea habitatul lor natural.
În China, orhideele erau cunoascute drept „plantele cu parfum regal” și erau des întâlnite la curțile regale. Mania orhideelor în Europa de Vest a început în secolul XVIII – XIX când acestea a început hibridizarea și cultivarea lor în masă. De atunci și până acum acestea s-au răspândit pe toate continentele pământului, mai puțin Antarctica.
Numele de „Orhidee” și-a făcut pentru prima dată apariția într-un cadru științific atunci când filozoful și botanistul Theophrastus, care a lucrat și cu Aristotel, a dicutat despre această floare. Acesta a folosit cuvântul grecesc „Orchis” pentru a denumi floarea. Un alt context științific care a marcat răspandirea florii este catalogul „Lindenia”, alcătuit de Jean Jules Linden. Acesta era un mare cultivator de orhidee în secolul al XIX-lea și a introdus în catalogul său numeroase desene cu orhidee exotice.
Utilizări
Pe lângă utilizarea ei principală, cea de plantă decorativă, orhideea a fost folosită de-alungul timpului ca ingredient în diferite poțiuni, ca talisman și ca ofrandă.
În China, orhideea avea multe întrebuințări. Era folosită în special ca ingredient în poțiunile de dragoste, deoarece floare era des asociată cu plăcerea senzuală, iubirea și pasiunea. De asemenea, erau folosite și în diferite supe și ceaiuri cu scopul de a trata diferite maladii, dar și pentru exorcisme.
În Africa, orhideea își păstrează semnificația de simbol al dragostei, fiind un talisman întâlnit foarte des în ceremoniile de căsnice. În plus, acestea erau folosite și pentru a alunga spiritele rele.
În America de Sud, orhideele erau un folosite pentru a da putere bărbaților înainte de luptă, iar în Grecia Antică, orhideele erau considerate flori sacre și erau folosite în ofrandele închinate zeiței Demetra, zeița agriculturii.
Legende
De-alungul timpului, orihideele au fost asociatea cu pasiunea și senzualitatea. Legendele care o înconjoară tratează însă și problema furtului și al înșelăciunii.
Una dintre cele mai populare legende provine din Grecia Antică și are ca personaj pricipal pe tânărul Orchis, fiul pasional al unei nimfe de la care moștenise frumusețea și al unui satir care îi transmisese un puternic impuls sexual. În timpul unei ceremonii închinate lui Bacchus, Orchis a încercat să violeze una dintre preotesele aflate la ceremonie. Ca pedeapsă pentru comportamentul său, zeii l-au condamnat să fie sfâșiat de animale. Din rămășițele corpului său a crescut o floare gingasă care va aduce aminte de fiul nimfei și al satirului care a adus dezonoare zeilor pentru totdeauna.
În Japonia, orhideea apare pentru prima oară într-o poveste despre efectele ei miraculoase. Se spune că soția unui împărat și-a invins inferitilitatea prin inhalarea repetată a parfumului de ohidee și a adus pe lume trei copii, care au asigurat continuitatea liniei genealogice.
Legendele creștine care folosesc orhideea ca motiv principal, tratează și problematica furtului. Una dintre aceste legende este cea a călugărului care a furat mâna unei statui reprezentându-l pe copilul Iisus. Acesta a încercat să fugă de pedeapsă în munți și a-a rătăcit printre poteci. Istovit de foamete și epuizare, acesta a îngropat comoara înainte de a muri, astfel încât nimeni să nu o poată găsi. Un an mai târziu, în locul unde artefactul a fost îngropat, o floare firavă și frumoasă a răsărit. Aceasta era Orhideea.
Aceasta este însă numai una dintre legendele creștine care folosesc orhideea ca simbol al furtului. În multe altele, hoții lăsau în urmă o singură floare de orhidee albă, care simboliza atât dispariția artefactului cât și al hoțului pentru totdeauna.
În final, sper că te-ai bucurat de acest articol despre frumusețea și senificația orhideelor. Acestea sunt florile care au fascinat dintotdeauna lumea întreagă, prin varietate, eleganță și prin aspectul exotic. Sunt flori cu o istorie bogată răspândită pe întregul mapamond și care vor fi fermeca lumea în continuare pentru mult timp de acum încolo.
Semnificatia orhideelor
Exoticele orhidee sunt, alaturi de trandafiri, cele mai apreciate flori atunci cand vine vorba de un buchet sau un aranjament cu adevarat spectaculos pentru o persoana speciala si devin foarte usor cea mai buna arma de cucerire a unei doamne. Ca o curiozitate, desi alaturam foarte usor cuvantul „exotic” acestor flori, cateva specii de orhidee salbatice cresc si pe teritoriul nostru, cum ar fi de exemplu Sangele Voinicului, Papucul Doamnei si orhideea de Letea. Indiferent de zona in care se gasesc, aceste flori cu infatisari atat de diverse au o puternica incarcatura mitica. Cele mai multe dintre florile pe care le daruim astazi si-au capatat valentele simbolice cu precadere in perioada victoriana insa orhideele si-au primit asemenea semnificatii inca din antichitate.
O legenda data din Japonia antica spune ca orhideele puteau fi gasite in natura doar de catre acei razboinci care isi dovedeau vitejia. La capatul celalalt al lumii, aztecii preparau o bautura magica atunci cand se rugau zeilor preparata inclusiv din cacao si extract din orhideea de vanilie. In alte regiuni, se crede ca orhideele sunt bucati din rochiile zanelor sau ca petele colorate ale acestora reprezinta sangele eroilor cazuti in numele patriei. Mai mult de atat, exista numeroase tari ale caror flori nationale sunt diferite soiuri de orhidee, cum ar fi Indonezia, Brazilia, Venezuela, Guatemala sau Panama, printre altele. In ceea ce priveste simbolismul orhideelor, acesta este dat mai degraba de culoarea acestor flori, decat de soiul din care provin.
Orhideea galbena este o floare care simbolizeaza dorinta unui nou inceput. Prin urmare, este un cadou ideal si un prim pas in repararea unei relatii sau ca gest de impacare dupa o discutie aprinsa. In acelasi timp, orhideea galbena este mesagerul prieteniei si transmite ganduri calde, luminoase.
Împărăția orhideelor - Orchis și pedeapsa divină
Imaginează-ți o zi luminoasă. Caldă, înăbușitoare, în fond însorită, excesul de raze fiind însă captat și dijmuit de câțiva nori cu forme fanteziste și rol mai mult decorativ, lățiți în puncte strategice ale înaltului alburiu. Simți nevoia să închizi ochii pentru a testa dacă arșița este la fel de fierbinte și atunci când te detașezi de lumină, concentrându-te exclusiv asupra picurilor de umezeală ce ți se formează, încăpățânați, pe piele între două atingeri fugare cu podul palmei. Când, într-un târziu, îi deschizi moleșită, îți trebuie câteva secunde bune pentru a realiza unde ești și a suprapune mental imaginea știută peste contururile care năvălesc brusc în câmpul tău vizual. E limpede că ești într-o grădină, și încă una dintre grădinile acelea cu vegetație luxuriantă și variată despre care mai mult ai citit decât ai avut prilejul să întâlnești vreodată. Îmbătată de multitudinea nuanțelor de verde care te osândesc la veșnic defavorabilă comparație, privirea ta stăruie minute în șir asupra împletiturii armonioase de plante și trunchiuri, iscodește cotloanele umbroase și desișurile încâlcite, pentru a alerga apoi printre tufișuri și de-a lungul aleilor netede, pe sub crengi plecate și bolte de flori, precum un sol sprinten trimis în recunoaștere de trândavul trup supus legilor imuabile care-l țintuiesc prea adesea la pământ împiedicându-l deopotrivă să se avânte către cer...
Oftând încet a neîmplinire a cărei proporție nu poți decât să o ghicești, nici vorbă să ți se dezvăluie vreodată pe de-a-ntregul, te iei pe urmele agerului sol care a deslușit, ca de obicei, mult înaintea pașilor tăi șovăitori, poteca fermecată înspre locul pe care mulți îl numesc șoptit, înfiorându-se, împărăția orhideelor. Legenda spune că Orchis, fiu al unui satir și al unei nimfe, îmbinare perfidă între frumusețea mamei și instinctele animalice moștenite de la tată, invitat fiind la o petrecere bahică, a încercat să siluiască o preoteasă de-a lui Dionysos. Fapta sa a stârnit furia bachanalienilor care s-au azvârlit asupra lui și l-au sfâșiat în zeci de bucăți. Cu inima frântă, tatăl lui Orchis a cerșit îndurarea zeilor, înduplecându-i, iar trupul fără de viață al lui Orchis a fost transformat într-o frumoasă și firavă orhidee.
Orhideea de care dam zi de zi> Vanilia
Exista o orhidee pe care aproape zilnic o întîlnim, măncînd o prăjitură, cumpărînd o ciocolată sau un iaurt, comandînd o îngheţată…
Despre cine este vorba?
Bineînţeles, este vanilia, care ne încîntă cu gustul şi parfumul unic, de neconfundat. Cum a ajuns vanilia regina mondială a aromelor?
Povestea a început în data de 4 martie 1519, cînd Hernando Cortez a acostat pe coasta Mexicului, unde spaniolii au pus bazele viitorului port Veracruz.
Cortez a fost întîmpinat de băştinaşi cu bucate alese, cu gusturi alese, necunoscute, printre care se afla şi aroma de xanath, a florii secrete în limba populaţiei Totonaco.
Spaniolii au adus păstăile de xanath în Europa, unde i s-au dat numele de vanilla.
Noi suntem obişnuiţi cu vanilia, doar în orice bucătărie este nelipsită la pregătirea unei prăjituri,
dar acum 4-5 sute ani oamenii în Europa se minunau cum de o plantă poate să producă o aromă atît de specială. Astfel s-a aflat legenda vaniliei, adică a florii secrete…
Regele Tenitzill al treilea, al Ţinutului Totonaca a avut o fată de o frumuseţe rară, Tzacopontziza, Steaua Dimineţii. El a hotărît ca fiica ei să fie ascunsă de privirile bărbaţilor şi a trimis-o pentru a sluji zeiţa Tonacayoua, a fertilităţii. Dar prinţul Zcotanoxga, Tînărul Cerb, a zărit-o şi nu şi-a putut înfrînge dorinţa. Într-o dimineaţă, cînd prinţesa a părăsit templul zeiţei a răpit-o pe Steaua Dimineţii şi a fugit cu ea spre munţi. Dar la scurt timp preoţii templului i-au găsit şi i-au sacrificat în numele credinţei faţă de Zeiţa fertilităţii.
După cîteva zile de la uciderea lor, din stropii de sînge ai tinerilor iubiţi au răsărit vrejuri puternice care urcau spre cer, crescînd neîcetat şi scoţînd frunze de culoarea smaraldului. Apoi s-au acoperit cu flori galbene ca razele soarelui, care răspîndeau un parfum delicat dar puternic precum sufletul nevinovat al prinţesei ucise.
Astfel orhideea, xanatha a devenit floarea secretă şi simbolul iubirii pe altarul Zeiţei fertilităţii, Tonacayoua a regatului Totonaca.
Desigur, această legendă este impresionantă prin mesajul ei, dar trebuie să o acceptăm aşa cum este… Ceea ce a urmat sosirii vaniliei în Europa este însă de necrezut, dar adevărat…
Companiile de mirodenii au început o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru supremaţia asupra aromei de vanilie. S-au căutat surse de obţinere a păstăilor prin toate zonele unde ea crestea, mai ales în zona Americii centrale. Dar faţă de cererea de pe piaţa europeană nu se putea asigura necesarul.
Kilogramul de vanilie a ajuns la preţuri exorbitante, de pînă la 500 de lire sterline.
S-a încercat aclimatizarea în alte zone ale globului unde conditiile naturale sunt asemănătoare cu cele din Mexic. Dar nu s-au putut obţine decît plante nu şi fructe, care să aducă o recoltă de păstăi de vanilie.
Stiinţa botanică nu era încă în stare să lămurească misterul.
Abia în anul 1837, botanistul Antoine Morren a descoperit că doar albina Melipona, care trăieşte în Mexic, este în stare să polenizeze floarea de vanilie. Ea poate pătrunde în receptaculul florii şi poate transporta polenul pentru fertilizare,ca apoi să se dezvolte şi fructul rîvnit. Botanistul belgian nu a reuşit însă elaborarea unei proceduri de polenizare artifială pentru a aduce plantaţiile nefertile la eficienţă, polenul aflîndu-se atît de adînc în receptaculul florii încît nu se putea imita acţiunea albinei.
Plantaţii de vanilie existau deja în multe locuri exotice, inclusiv pe insula Reunion, colonie franceză, situată lîngă insula Mauritius.
Edmund Albius, un sclav de culoare de 12 ani, de pe o plantaţie din Reunion a descoperit, din întîmplare, în 1841, o metodă simplă de a poleniza floarea manual. Această metodă este utilizată şi astăzi, iar Reunion este una dintre marile producătoare de vanilie.
Albius a murit în 1880 într-o sărăcie cruntă, deşi averi de miliarde au izvorît din degetele sale, care au înlocuit albina misterioasă din Mexic pe insula Reunion. Sunt însă şi întîmplări cu rezonanţă exotică recente legate de vanilie
Este legată de insula Toga, o insulă-regat din pacific unde planta a fost aclimatizată, dar modul corect de cultivare nu se cunoştea. Fructele erau recoltate prea timpuriu pentru a putea fi valorificate în mod corespunzător. În goana după pieţe de aprovizionare, Hank Kaestner, agent al unei mari companii de mirodenii a trebuit să-l convingă pe regele insulei, Tupou al VI-lea, să emită un decret regal , privind perioada de recoltare a păstăilor de vanilie. Nerespectarea decretului aducea pedepse aspre. Astfel insula Tonga a aterizat în rîndul furnizorilor importanţi de pe piaţa globală… Era în 1986…
Iată cum aroma din fursecul mamei, datorată unei orhidee, reuneşte o prinţesă din legendele mexicane, un conquistador spaniol, comercianţi de mirodenii, un botanist belgian, o albină unică, un sclav cu degete de aur, un rege din insula Tonga şi multe sacrificii şi mulţi bani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.