Legenda cicoarei

 Într-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu rouă înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineaţă de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea şi a trimis doi luceferi s-o peţească.
Zâna pământeană îi refuză spunându-le:

“Soare, soţior,
E tot călător,
Ziua peste sate,
Noaptea peste ape!”

Supărat, astrul zilei o transformă în floare de cicoare:

“Lăsaţi-mi-o în pace,
Că mi-o voi preface
Floare de cicoare
Cu ochii după Soare,
Când oi răsări,
Ea s-o-nveseli!
Când oi asfinţi,
Ea s-a ofili;
Când oi scăpata
Ea s-o aduna”.

De atunci se spune că cicoarea stă tot timpul cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus şi se desfac dimineaţă, la răsărit.

Cică trăia odată, demult, o fată frumoasă, harnică, isteață, dar săracă, lipită pământului. Făcea parte dintr-o familie grea, cu mulți frați. Copila avea un chip de domniță, cu părul roșu ca soarele la apus și piela albă ca laptele. De la bunica ei învățase cum și când să culeagă plantele medicinale, să le folosească pentru bolile de care sufereau oamenii din sat care o iubeau nespus pentru bunătatea și dăruirea ei. Tot de la bunica știa cum să-l descopere pe cel care a furat ceva. Cu un corn de cerb scotea o rădăcină de dudău, o punea sub pernă, apoi se culca. În vis îi apărea hoțul…

Într-o zi, pe când culegea plante medicinale, pe lângă ea a trecut un nobil domn călare pe un armăsar negru. Când a zărit-o, a tras de căpăstru și poruncit calului să oprească.

-Ca faci aici, copilă?

-Ia, culeg dudău, i-a zis fata.

-Și pentru ce faci acest lucru?

Tânăra i-a povestit că dudăul e planta-plantelor, că o folosește la descântece de boală și de dragoste.

-Dacă domnia ta are dureri de pântece, de șale sau tăieturi de spadă, dudăul sau cicoarea te vindecă. E așa de bună, încât și sufletul îl poate liniști, mai spuse fata în timp ce pleca rușinată pleoapele.

-Și nu vrei să vii la mine ca să-mi vindeci slugile bolnave?

-Ba cum nu? Vin.

Tânărul domn a săltat-o pe cal și, când i-a văzut ochii mai aproape, albaștri ca ai sfinților pictați în icoane, și i-a simțit în nări mireasma trupului călduț, s-a amorezat pe loc de ea.

Țărăncuța cu părul roșu a vindecat jumătate din oamenii de la curte care sufereau de dureri la pântece și la șale. Nobilul a vrut s-o facă miresa lui, dar mamă-sa, care dorea să-l însoare c-o urâtă bogată, de la Bacău, a alungat-o pe fată spunându-i cuvinte de ocară:

-Du-te pe pustii cu dudăul tău cu tot, mi-ai fermecat fiul, ești o vrăjitoare care merită să fie ucisă cu pietre. Pleacă, până nu chem poterele!

Și fata a plecat plângând și cu inima friptă, căci și ea îl îndrăgea pe tânărul domn. Plângea și cânta: „Foaie verde și-un dudău/ Mare-i dorul la Bacău/Dar mai mare-i dorul meu…” Din lacrimile care-i picau din ochi creșteau flori albastre de cicoare.

De atunci, așa le-a rămas culoarea, ele fiind albe la început.

Cicoarea este una dintre cele mai apreciate plante medicinale de pe la noi. Pe vremuri, când nu era nevoie de trimitere de la medicul de familie, cicoarea (sau dudăul) era folosită la tratarea unor boli de ficat, pentru durerile de stomac, de cap, era bună de pus pe tăieturi și răni, era diuretică, laxativă, depurativă și hipoglicemiantă.

Cicoarea (sau dudăul) este o plantă erbacee, perenă, comestibilă, cunoscută din antichitate. Egiptenii o utilizau pentru tratarea bolilor hepato-biliare, renale și în cosmetică. În zilele noastre, rădăcina de cicoare comună este un bun înlocuitor de cafea, iar părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar. Frunzele de la bază, care au un gust amărui, se pun în salate asortate, precum și în pregătirea unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze și italiene.

Florile de cicoare sunt excelente și pentru ten. Facem o un ceai, în care punem cu o mână de flori. Zilnic, timp de o săptămână, curățăm obrazul cu fiertura puțin călduță. Pielea se va curăța și va deveni mai netedă, mai fină.

Dacă aveți copii și vin plângând pentru că s-au rănit la joacă, spălați-le plăgile și puneți pe ele cataplasme din frunze crude de cicoare.

Cum și pe lângă casa mea crește o astfel de plantă, am cules-o și am pus-o la uscat, pentru atunci când voi avea nevoie de „zâna cicoare”. Mai păstrez și pentru voi, dacă vreți.

De la sfârșitul Evului Mediu, cicoarea, numită și „Mireasa Soarelui”, se folosea în ritualuri magice, în special în cele de iubire, fiind considerată una din cele mai renumite plante magice. Cel care purta cicoare la el, era invincibil în luptă și în general invulnerabil. Dacă fetele nemăritate își puneau cicoare sub pernă, în vis apărea viitorul soț. Conform unor alte credințe, atunci când cicoarea era scoasă din pământ cu un corn de cerb, în ziua lui Sfântul Petru, cel care o atingea era ghidat și protejat de toate relele.  În plus, aducea omului veselie în suflet și îi dispăreau ușor toate fricile.

 

O legendă veche spune că florile de cicoare au culoarea ochilor albaștri ai unei domnițe transformate în această floare, deoarece ea a rămas pe marginea drumului zi și noapte, așteptând în zadar întoarcerea iubitului ei din cruciada din Țara Sfântă.

 

Papirusuri evreieşti din anul 4000 î.d. Hr. amintesc deja folosirea acestei plante în scopuri vindecătoare. Egiptenii o foloseau în special pentru tratarea tahicardiei, iar medicul grec din Antichitate Claude Galien o numea “prietena ficatului”. Deşi cicoarea este cunoscută din vremuri foarte vechi, ea nu a pierdut nimic din virtuţile ei terapeutice. Deoarece se găseşte din abundenţă și pe marginea drumului, suntem tentaţi să credem că nu are mare importanţă terapeutică, însă vom vedea că este una dintre cele mai puternice leacuri.

 

BENEFICII

 

Cicoarea conţine calciu, potasiu, fosfor, sodiu, fier, magneziu, cupru, zinc, principii amare, materii dulci, vitaminele B, C, K, P, acizi aminaţi, lipide, amidon, protide, iar rădăcina conţine în plus inulină şi colină. Cicoarea deține în rădăcină cea mai mare cantitate de inulină dintre toate plantele medicinale. Inulina este o fibră cu un puternic efect probiotic, care reface flora intestinală, întărește imunitatea, scade glicemia, subțiază sângele și are o acțiune rapidă de reducere a colesterolului. Colina este o vitamină din complexul B care reduce și împiedică depunerea grăsimilor la nivel hepatic, prevenind astfel distrugerea țesutului hepatic.

 

Cicoarea este un tonic general, puternic remineralizant, antianemic, aperitiv ( face poftă de mâncare), depurativ (curăță organismul de toxine - inclusiv de metale grele și ajută la eliminarea lor), coleretic (stimulează secreția de bilă), diuretic (activează secreția urinară), laxativ lejer, vermifug (distruge viermii intestinali) şi febrifug (scade febra). Are de asemenea, proprietăți astringente, antiinflamatorii, antiseptice și un efect ușor sedativ.În stomac cicoarea ajută secreţia de suc gastric, iar în cazul digestiei dificile cicoarea administrată după masă stimulează digestia. Administrată înainte de masă, cicoarea are un efect puternic aperitiv atât pentru copii cât şi pentru adulţi. Dimineaţa pe stomacul gol, o cană de ceai de cicoare are un efect vermifug şi combate constipaţia.La nivelul ficatului, cicoarea favorizează secreţia de bilă necesară la digestia grăsimilor și activează circulaţia portală.  Prin vena portă sângele venos care provine din stomac, intestin subțire, colon,  splină și pancreas, ajunge în ficat unde urmează a fi epurat și apoi condus spre inimă.  Cicoarea este una dintre puținele leacuri pentru splină, având o influență benefică și asupra tuturor problemelor de sănătate cauzate de o funcție perturbată a ei.  Este recomandată și în cazurile de trigliceride mărite, diabet, ateroscleroză, tensiune arterială mărită, tahicardie, cancer de colon, intoxicații alcoolice, otrăviri, tratamentul obezității, cure de slăbire. Administrarea cicorii stopează evoluția tumorilor și împiedică apariția metastazelor. Cicoarea are rezultate remarcabile și în ciroză, hepatită, colecistită, colită și artrită.

Extern, cicoarea este recomandată pentru bolile pielii și în special a eczemelor. Frunzele zdrobite de cicoare pot fi aplicate în zonele inflamate ale pielii, în caz de mâncărime și erupții cutanate, pe erupțiile cutanate cauzate de alergii alimentare la copii și pe ganglionii limfatici inflamați.

 

CAFEAUA DIN CICOARE 

 

Rădăcina prăjită și măcinată de cicoare este un veritabil înlocuitor de cafea, cunoscut încă din secolul al XVII-lea.  Folosirea ei la scară largă se datorează lui Napoleon Bonaparte. Împăratul francez prin hotărârea sa de nezdruncinat de a ataca puterea comercială și economică a Marii Britanii, a demarat Blocada Continentală, care interzicea accesul vaselor maritime ale Regatului Unit pe țărmurile Europei, blocând astfel toate piețele de desfacere a mărfurilor. Această criză a dus printre altele și la dispariția boabelor de cafea exotice și apariția cafelei din rădăcină de cicoare, sub denumirea de „Mocca faux” - cafea falsă. Astfel, cicoarea a început ascensiunea triumfătoare pe piață, iar distribuția cicoarei care înlocuia cafeaua a fost încurajată, chiar de către stat, deoarece nu mai era un produs de import. Boabele de cafea exotice deveniseră un lux foarte greu de dobândit și mult prea scump pentru popor. Astfel, datorită cicoarei, chiar și în gospodăriile țărănești și din clasa muncitoare, ziua începea cu o ceașcă sănătoasă de cafea. Astăzi, cafeaua de cicoare este consumată doar de cei care-i cunosc beneficiile miraculoase pentru sănătate.

 

Proprietăţile cafelei de cicoare sunt cele enumerate mai sus la BENEFICII, cu excepția specificațiilor pentru uzul extern. 

Extern, cicoarea este recomandată pentru bolile pielii și în special a eczemelor. Frunzele zdrobite de cicoare pot fi aplicate în zonele inflamate ale pielii, în caz de mâncărime și erupții cutanate, pe erupțiile cutanate cauzate de alergii alimentare la copii și pe ganglionii limfatici inflamați.

 

CAFEAUA DIN CICOARE 

 

Rădăcina prăjită și măcinată de cicoare este un veritabil înlocuitor de cafea, cunoscut încă din secolul al XVII-lea.  Folosirea ei la scară largă se datorează lui Napoleon Bonaparte. Împăratul francez prin hotărârea sa de nezdruncinat de a ataca puterea comercială și economică a Marii Britanii, a demarat Blocada Continentală, care interzicea accesul vaselor maritime ale Regatului Unit pe țărmurile Europei, blocând astfel toate piețele de desfacere a mărfurilor. Această criză a dus printre altele și la dispariția boabelor de cafea exotice și apariția cafelei din rădăcină de cicoare, sub denumirea de „Mocca faux” - cafea falsă. Astfel, cicoarea a început ascensiunea triumfătoare pe piață, iar distribuția cicoarei care înlocuia cafeaua a fost încurajată, chiar de către stat, deoarece nu mai era un produs de import. Boabele de cafea exotice deveniseră un lux foarte greu de dobândit și mult prea scump pentru popor. Astfel, datorită cicoarei, chiar și în gospodăriile țărănești și din clasa muncitoare, ziua începea cu o ceașcă sănătoasă de cafea. Astăzi, cafeaua de cicoare este consumată doar de cei care-i cunosc beneficiile miraculoase pentru sănătate.

 

Proprietăţile cafelei de cicoare sunt cele enumerate mai sus la BENEFICII, cu excepția specificațiilor pentru uzul extern.