DESPRE SFÂNTA TREIME

 Biserica creştină învaţă că Dumnezeu este Unul în trei persoane.
Zicem că Dumnezeu este unul cu privire la fiinţă sau substanţă, ceea ce înseamnă că există o unică fiinţă sau substanţă dumnezeiască, care este spirit absolut. Zicem că Dumnezeu este întreit cu privire la persoane, ceea ce înseamnă că în fiinţa sau substanţa dumnezeiască sunt trei persoane şi anume: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Că Dumnezeu este unul, învaţă şi alte religii, de exemplu Mozaismul şi Mahomedanismul, dar că el este unul singur după fiinţă şi trei după persoane, n-a învăţat şi nu învaţă nici o altă religie decât Creştinismul.
Această dogmă este cu totul mai presus de puterea de înţelegere a minţii omeneşti. Toate analogiile sau asemănările care s-au găsit în natură sau au fost închipuite, pentru a pricepe taina Sfintei Treimi, n-au ajutat decât foarte puţin. Astfel, Sfântul Spiridon s-a servit, la Sinodul I din Niceea, de o cărămidă, spre a dovedi în chip raţional şi a face inţeleasă dogma Sfintei Treimi. Precum cărămida constă din pământ, apă şi foc (căldură), deşi la vedere e una, tot aşa şi în Dumnezeu, cele trei persoane fac o singură fiinţă.

Alţii au asemănat persoanele Sfintei Treimi cu discul, raza şi căldura soarelui; cu rădăcina, trunchiul şi coroana arborelui; cu trecutul, prezentul şi viitorul, cele trei feţe ale timpului; cu lungimea, lăţimea şi înălţimea, cele trei dimen¬siuni ale spaţiului; sau cu înţelegerea, simţirea şi voia, cele trei funcţii ale sufletului omenesc, etc.
Nici una din aceste asemănări nu ne lămureşte însă pe deplin asupra Sfintei Treimi şi mintea omenească nu s-ar fi înălţat niciodată la ideea că în Dumnezeu sunt trei persoane, dacă aceasta n-ar fi fost descoperită lumii de Mântuitorul Hristos în timpul petrecerii Sale în lume.

Deşi este descoperită de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu toate acestea dogma despre Sfânta Treime se găseşte tainic sau simbolic şi în Vechiul Testament. Dar, pentru că Vechiul Testament este preînchipuire a celui Nou, de aceea această dogmă - ca şi altele - nu este expusă acolo destul de limpede. Sfinţii Părinţi explică aceasta prin împrejurarea că iudeii erau înclinaţi să cadă cu uşurinţă în politeism. Aşa că, dacă li s-ar fi descoperit că în Dumnezeu sunt trei persoane, ei le-ar fi luat drept trei Dumnezei.

În Noul Testament dogma Sfintei Treimi o întâlnim întâi la botezul Domnului. Atunci Tatăl se aude zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, în care am binevoit, Fiul primeşte botezul şi Sfântul Duh se coboară asupra lui în chip de porumbel. Aici, Sfânta Treime este înfăţişată într-o formă foarte perceptibilă simţurilor.
Numele persoanelor Sfintei Treimi le găsim de asemenea în cuvintele cu care Mântuitorul trimite pe Sfinţii apostoli la predică: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28,19). Iar Sfântul Ioan Evanghelistul zice: Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi aceşti trei sunt una (I Ioan 1,16).Afară de aceste locuri şi de altele, în care se vorbeşte despre persoanele Sfintei Treimi deodată, sunt apoi multe altele în care se vorbeşte despre fiecare persoană în parte.
Sfânta Tradiţie completează şi lămureşte şi mai mult cele cuprinse în Sfânta Scriptură cu privire la această dogmă. Toţi Sfinţii Părinţi, fără excepţie, vorbesc despre Sfânta Treime. Toate simbolurile de credinţă cuprind această dogmă. Prac¬tica Botezului, care s-a săvârşit întotdeauna prin întreita scufundare în apă, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, este o altă dovadă despre existenţa dogmei Sfintei Treimi în Biserică din vremea Sfinţilor Apostoli. Unele imne sau cântări bisericeşti, precum Doxologia cea mică (Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh) şi Lumină lină, care sunt foarte vechi, şi ereticii care au combătut această dogmă, dovedesc că ea era practicată de Biserică chiar de la începutul existenţei ei.
3. Din învăţătura, că Dumnezeu este unul ca fiinţă şi trei ca persoane, decurge în chip logic, că persoanele dum¬nezeieşti sunt de aceeaşi fiinţă sau substanţă, adică con¬substanţiale şi că nici una nu este mai mare decât alta, cu alte cuvinte, că sunt egale.
Raportul dintre persoanele Sfintei Treimi este rezumat în următoarele cuvinte ale simbolului zis atanasian: "Tatăl nu este de nimeni creat, născut ori făcut. Fiul este numai din Tatăl născut, iar nu făcut sau creat. Sfântul Duh este din Tatăl purces, iar nu făcut, creat sau născut".

 

 

Zis-a Domnul: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați și văzut. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine, iar de nu, credeți-mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Și orice veți cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face. Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi, însă, Îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi, însă, Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi întru Mine și Eu întru voi. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu.