Sf.Mc.Fevronia ajuta la cele mai mari rugaminti mare

 

Prăznuirea sa principală este la 25 iunie s.n. si 8 iulie s.v.- ,intaritoare a credintei,ocrotitori mari de vrajmasi vazuti si nevazuti si mai ales in necazuri grele ,mahniri,certuri in familie ,mare tamaduitoare de boli de piept,dinti sau probleme cu dintii si alte boli grele,patroana celor ce ii poarta numele cat si Mare Ocrotitoare celor nascuti de ziua ei!

Sfânta mare muceniţă Fevronia, fecioară prea înţeleaptă a Mirelui ceresc

Această fericită şi preacuvioasă din fragedă vârstă ridicând asupra ei jugul Domnului Hristos, şi cu cuviinţă petrecându-şi viaţa sub canonul mănăstirii, care se afla la hotarele perşilor şi ale romanilor, în cetatea numită Nisibi, care se mai numeşte şi Antiohia Migdoniei, acolo s-a făcut monahie. Şi a întrecut pe toate cele ce erau cu dânsa, atât la nevoinţa sihăstriei şi la înţelepciune cât şi la citirea dumnezeieştilor Scripturi. Şi egumena tuturor monahiilor ce petreceau acolo era cuvioasa Vriena.

Iar în zilele lui Diocleţian (284-305), un guvernator anume Selin prigonea creştinii; pentru aceasta celelalte călugăriţe au ieşit din mănăstire, grăbindu-se ca să scape de moartea ce le sosise; însă fericita Fevronia, aflându-se atunci bolnavă şi neputând să fugă, zăcea în pat, şi şedea lângă dânsa Vriena şi alta ce se chema Ieria Singlitica. Deci venind ostaşii lui Selin, au spart porţile cu topoarele, şi intrând înăuntru, îndată scoţând săbiile au vrut să taie pe Vriena; dar Prim, nepotul lui Lisimah, arătându-se pururea cu blândeţe spre crestini, n-a lăsat să o taie. După aceea luând pe Fevronia, au dus-o la guvernatorul Selin, mergând după dânsa Vriena şi Ieria şi Tomaida, întărind-o în credinţă şi învăţând-o să nu se teamă de chinuri, nici să vândă credinţa lui Hristos, îndemnând-o ca să-şi aducă aminte de surorile Livia şi Leonida şi de Evtropia. Dintre care, Liviei adică i s-a tăiat capul pentru Hristos, iar Leonida a fost băgată în foc, iar copila Evtropia, auzind pe maica-sa spunându-i: "Nu fugi, fiică", ea şi-a pus mâinile înapoi, şi şi-a plecat grumazul la chinuitori, şi a murit cu osârdie.

Deci, Vriena după ce a învăţat-o din destul, s-a întors la mănăstire plângând şi tânguindu-se şi temându-se pentru necunoaşterea sfârşitului. Pentru aceasta se ruga lui Dumnezeu, ca să fie biruit diavolul de dânsa. Iar Tomaida şi Ieria, îmbrăcându-se cu port bărbătesc, au urmat după sfânta, amestecate cu slugile. Şi dacă au dus-o, întâi a stat de faţă înaintea lui Lisimah, nepotul lui Selin, care a întrebat-o ca să spună cum îi este numele, neamul şi credinţa ei; deci muceniţa în loc de toate a zis cum că este creştină. Apoi după aceasta Selin, ispitind-o cu amăgituri şi cu momeli ca să o întoarcă din credinţa ce avea către Hristos, şi neputând, a poruncit să o întindă de patru părţi, şi o ardea cu foc dedesubt; iar deasupra o băteau slujitorii. Deci de răni şi de focul ce o ardea, şi a cărui văpaie era atâta de untdelemnul aruncat într-însul, se topeau cărnurile fericitei Fevronia şi curgeau pe pământ. După aceea a poruncit de au spânzurat-o şi au bătut-o cu toiege de fier; apoi i-au tăiat limba, şi i-au dezrădăcinat dinţii; apoi i-au tăiat sânii amândoi, şi i-au pus foc peste tăieturi.

Pe urma i-au tăiat mâinile şi picioarele, şi în sfârşit i-au tăiat capul. La porunca lui Lisimah, au luat credincioşii moaştele sfintei, şi le-au adus în mănăstirea ei prin Firm comitele, ţinându-le slujitorii împreună cu dânsul; şi le-au pus la loc toate mădularele punându-i şi dinţii pe pieptul ei; şi aşa adunându-se episcopii şi clericii, împreună cu monahii şi mulţime de creştini, cu cântări şi cu laude, făcând priveghere de toată noaptea, au îngropat-o. Se zice însă că atunci când se făcea pomenirea sfintei, la mănăstire în toţi anii, se arăta sfânta muceniţă, stând de faţă şi cântând împreună cu celelalte fecioare, şi stă la locul ei până la a treia rugăciune. Iar odată încercând Vriena să o pipăie, îndată s-a făcut nevăzută, neîngăduind să pună mâna pe dânsa.

Iar despre Lisimah se spune că socotind grea nenorocirea ce se întâmplase, adică mucenicia sfintei, întâi căci el era din mamă creştină, şi al doilea că s-a arătat crud şi sălbatic Selin, moşul lui, către muceniţă, pierzând frumuseţea fecioarei, care era mai presus de om, a rămas atunci nemâncat şi s-a mâhnit foarte de moartea muceniţei, şi a plâns cu amar. Şi peste puţin mai apoi a crezut în Hristos împreună cu Prim, şi a primit dumnezeiescul Botez. Iar Selin, ieşindu-şi din minte, se uita la cer şi, zbierând tare ca un bou, s-a lovit cu capul de un stâlp de piatră; şi aşa cel rău, rău şi-a lepădat sufletul.

Calendar ortodox 2021, 25 iunie. Sfinţii zilei. Sfânta Mare Muceniță Fevronia

În timpul prigoanelor lui Diocleţian, a fost un judecător pe nume Selin a cărui soră îi încredinţase pe fiul ei să-l crească înainte să moară. Când Lisimah a fost suficient de mare l-a luat să-i prindă şi să-i pedepsească pe cei ce se închinau la Hristos. Soldaţii aflaţi sub comanda celor doi distrugeau biserică după biserică, torturau şi ucideau creştini fără număr.  Dacă Selin era de o cruzime diavolească, Lisimah era cuprins de milă şi a început să dea de veste lăcaşurilor creştineşti că se îndreaptă spre ei pentru ca aceştia să aibă timp să se ascundă. Aşa s-a întâmplat şi când Selin şi Lisimah prigoneau creştinii din Palmira. Au aflat că la marginea imperiului se află o mănăstire cu 50 de măicuţe printre care se afla şi Sfânta muceniţă Fevronia. Când au primit veste majoritatea măicuţelor au fugit şi au rămas doar două mai bătrâne şi Fevronia care nu numai că avea numai 20 de ani şi era atât de frumoasă că zugravii nu o puteau zugrăvi, dar era şi cuprinsă de râvnă şi dragoste de Hristos. Ea trăia în acea mănăstire de la doi ani şi de atunci nici un mirean nu-i văzuse faţa. Când Selin şi Lisimah au invadat mănăstirea au fost uimiţi de frumuseţea ei iar trupul lui Selin a fost cuprins de pofte. Au adus-o la judecată şi când i-a cerut să-i spună cum o cheamă şi a cui este ea a răspuns că se numeşte “creştină smerită” şi este roaba lui Hrisos. Selin ia spus că dacă se leapădă de Hristos şi se însoţeşte cu el va scăpa de chinuri. Ea l-a refuzat şi l-a sfidat cu vorbe. Atunci netrebnicul a poruncit să i se rupă hainele şi să rămână goală în faţa tuturor ca să se ruşineze. Dar ea l-a înfruntat din nou cu îndrăzneală spunându-i că ruşinea e toată asupra lui şi că ea goală merge la nevoinţă să-l biruiască pe Satana. Selin mânios a legat-o de de patru stâlpi şi dedesubt a făcut focul în timp ce era bătută cu ciomege. Poporul aflat de faţă la tortură a început să cerşească îndurare pentru fecioara chinuită. Când au crezut că a murit au dezlegat-o şi au scos-o din foc, iar cei de faţă o jeleau. Fevronia s-a ridicat şi a început să-i liniştească şi să-i mângâie pe cei care o plângeau aducând slavă lui Dumnezeu. Judecătorul văzând-o întreagă a poruncit să fie legată de lemn şi torturată cu fierul înroşit, Lumea aflată de faţă la munci a început să plece îngrozită de privelişte, dar judecătorul nu se înmuia. I-au scos cu fierul 17 dinţi şi i-au tăiat sânii deşi mulţimea cerea acum îndurare pentru fecioara care nu înceta să aducă slavă lui Hristos. Apoi au poruncit să-i taie mâinile şi picioarele şi pentru că Fevronia tot nu murea a poruncit în cele din urmă să i se taie şi capul. După aceată cumplită faptă judecătorii ar fi trebuit să meargă la masă dar Lisimah s-a închis la el în cameră refuzând să mai mănânce sau să bea iar Selin s-a tulburat şi după ce a umblat fără noimă prin palat a ridicat privirea la cer şi ceea ce a văzut l-a înspăimântat atât de tare că a rămas mut. Apoi răcnind şi mugind ca o vită a început să se dea cu capul de o coloană de marmură şi s-a izbit atât de tare încăt şi-a sfărâmat singur capul şi a căzut mort. Când a aflat Lisimah de cele întâmplate a poruncit ca Selin să fie îngropat după tradiţia păgână şi a dat de veste tuturor că toţi creştinii se pot aduna fără grijă la înmormântarea sfintei căci nu vor fi prigoniţi. Apoi a strâns singur trupul dezmembrat al sfintei şi l-a adunat în mantia sa ducându-l la mănăstire, şi a dat ordin ca şi pământul îmbibat de sângele sfintei să fie adunat şi să nu fie lăsat să-l lingă animalele. Apoi Lisimah au renunţat la închinarea la idoli trecând la Hristos. 

Troparul Sfintei Mari Mucenițe Fevronia

 Glasul al 4-lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Fevronia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Mari Mucenițe Fevronia

Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul. Neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Năsătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Mirele meu Cel Preadulce, Hristoase, a strigat Muceniţa Fevronia, nu-mi este mie cu anevoie a merge pe urma Ta; căci dulceaţa dragostei Tale a întraripat sufletul meu cu nădejdea şi frumuseţea milostivirii Tale, a îndulcit inima mea, ca să beau paharul pătimirii după Tine; ca să mă numesc şi vrednică a dănţui în cămară împreună cu fecioarele cele înţelepte. Pentru aceasta, preacuvioasă răbdătoare de chinuri, cinstind nevoinţele ostenelilor tale, te rugăm pe tine, roagă-te să nu ni se închidă şi nouă uşile cămării.

 Pentru rugaciunile Sfânta Muceniță Fevronia Fecioara  Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi!Daruiste-ne iertare de pacate,sa ne iertam aproapele,si daruiste-ne multe bucurii!