Sfantul Lavrentie

• 

  
  

  Viața Sfântului Lavrentie de Cernigov

Vestea despre bunătatea şi darul înainte-vederii Părintelui Lavrentie se răspândea tot mai departe. Toată viaţă, sfântul a rostit rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Cuvintele duhovniceşti ale cuviosului erau pline de har şi roditoare. Părintele îi iubea pe toţi şi era repede săritor la orice nevoie; lumea umblă în grupuri după el, dorind să audă un cuvânt de învăţătură sau pentru a-i cere un sfat de mântuire.

Sfântul Lavrentie din Cernigov – după numele său de botez, Luca Evseevici Proscura – s-a născut în anul 1868, în localitatea rusească Karilsk, din regiunea Cernigov. Părinții săi, Evsevii și Hristina, au fost oameni simpli, dar muncitori și credincioși. Din cei șapte copii ai familiei, cinci erau băieți, Luca fiind cel mai mic dintre aceștia.

Muncind încă de mic, împreună cu toți membrii familiei sale, tânărul Luca a avut o viață destul de grea; copil fiind, din pricina unei căzături la joacă, el va șchiopăta toată viață cu un picior. Rămas orfan de tată încă de mic, iar mama lui căzând la pat, lui Luca i-au revenit mai toate sarcinile casei, ceilalți frați muncind afară.

Studiile elementare au fost urmate de tânăr la Școală din satul natal. Pentru că avea o minte luminată, profesorul l-a rânduit să aibă grijă de elevii mai mici. Încă din această perioadă a copilăriei, Luca a simțit o atragere deosebită față de muzică bisericească, precum și față de cântările vechi bisericești. Astfel, nu după multă vreme, Luca avea să cânte foarte bine la vioara, iar mai apoi, în corul bisericii, precum era obiceiul elevilor. La numai 12 ani, tânărul îi îndrumă pe ceilalți coriști, iar la 14 ani ajunsese deja să conducă întregul cor al bisericii din sat.

Încă de mic, tânărul Luca a avut o viață curată și o rugăciune smerită; pentru aceasta, el a fost învrednicit de Dumnezeu cu multe daruri duhovnicești. Astfel, adesea îl vedea pe diavol, fie când mergea singur pe drum, fie când lucra ceva în casă, ori în curte. Cum era și firesc, dorința după viață monahală nu a întârziat să apară în inima tânărului.

Când avea putință, Luca mergea la Mănăstirea Rahla, aflată la o distanță de 19 kilometri de satul său, spre a lua aminte la viață monahilor rugători. Abia după moartea mamei sale, renunțând la partea sa de moștenire, Luca a mers la mănăstirea iubită, spre a se călugări. Aici, starețul l-a rânduit pe tânăr în corul bisericii, așteptând momentul potrivit spre a-l călugări.

În scurtă vreme, vestea despre viață curată și mintea luminată de har a tânărului Luca s-a răspândit în toată regiunea. Astfel, episcopul Antonie, care purta de grijă locului în care se află mănăstirea, l-a luat pe tânărul nevoitor, spre întristarea călugărilor de la Mănăstirea Rahla, și l-a așezat în Mănăstirea Sfânta Treime, o mănăstire din localitatea Cernigov. Cu această ocazie, episcopul a spus călugărilor: „Ăsta e un așa Luca, de care o să întrebe toată lumea”.

Luca s-a întristat de dorința episcopului, el iubind mult mănăstirea în care se instalase dintru început, însă în noaptea cu pricina, Maica Domnului de la Cernigov i-a apărut și l-a binecuvântat. A doua zi, în zori, luând binecuvântare de la stareț, Luca a plecat la drum. La început, după dorința episcopului, Luca s-a ocupat de tinerii seminariști.

Mănăstirea Sfânta Treime din Cernigov este locul unde Luca a fost tuns în monahism, primind numele de Lavrentie. Mai apoi, în anul 1895, el a fost numit ieromonah, iar după o vreme, egumen. Părintele Lavrentie, om de statură mijlocie, nedezlipit de toiagul lui, avea un chip blând și luminos; părul îi era alb că zăpadă, iar față emană bucurie; ochii albaștri trimiteau parcă spre cer.

Vestea despre bunătatea și darul înainte-vederii Părintelui Lavrentie se răspândea tot mai departe. Toată viață, sfântul a rostit rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Cuvintele duhovnicești ale cuviosului erau pline de har și roditoare. Părintele îi iubea pe toți și era repede săritor la orice nevoie; lumea umblă în grupuri după el, dorind să audă un cuvânt de învățătură sau pentru a-i cere un sfat de mântuire.

În vremurile grele, în care manstirile trebuiau închise de autorități „pentru reparații” (1930), părintele a trăit la poalele unui munte, la o văduva drept-credincioasă. La această, părintele își petrecea tot timpul într-o micuța cameră, în post și rugăciune.

În anul 1941, după ce a început războiul, sfântul a redeschis fosta mănăstire de călugări din Cernigov, transformat-o în mănăstire de maici, precum și Mănăstirea Domnitskii; în prima mănăstirea viețuiau 75 de maici, iar în cea de a doua, numai 35. Sfântul s-a ocupat mult de corul bisericii, precum și de refacerea bisericilor și a clădirilor monahale.

La un moment dat, sfântul a prorocit, zicând: „Din acest moment eu voi mai trăi un an și jumătate. Anul 1950 vă va arăta, iar în 1952 veți vedea multe rele”. Cuvântul i s-a împlinit întocmai, căci Sfântul Lavrentie a trecut la cele veșnice în anul 1950, iar în anul 1952, Mănăstirea Domnitskii a fost închisă de autorități, „pentru reparații”.

În toamna anului 1949, cuviosul Lavrentie, fiind tare slăbit, a participat la ultima sa priveghere; după slujbă, el a fost dus pe mâini la chilia sa, de unde nu s-a mai ridicat din pat. Bolnav fiind, sfântul s-a împărtășit zilnic, până în ultima zi. După o boală de câteva luni, Sfântul Cuvios Lavrentie de Cernigov a adormit întru Domnul în anul 1950, în ziua Botezului Domnului, la ora 10.30, după citirea Psaltirii și a altor rugăciuni. Trupul său a rămas în biserica vreme de patruzeci de zile, neschimbandu-se câtuși de puțin. În ziua de 20 februarie 1950, sfântul a fost coborât în mormânt.

Sf. Lavrentie de Cernigov: “Vor fi multi surzi si multi orbi…”

“Părintele deseori îşi arăta dorinţa să discute cu ucenicii săi, („cu copiii săi iubiţi”), despre vremurile de apoi, ca să-i înveţe cum să se ferească de cărările greşite şi să fie veghetori.

– Acum, când noi îi votăm pe conducătorii noştri suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-şi aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” – antihristul – şi să te ferească sfântul de vei vota. Apoi adăuga:

– Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde, că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri. Spunea că în acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârşit, va începe prigoana împotriva adevăraţilor creştini, care vor trebui să scape fugind, (evadând), iar cei neputincioşi şi bătrâni măcar de remorcile lor să se prindă şi să fugă.

Deseori stareţul repeta cu tristeţe în discuţiile despre antihrist următoarele cuvinte:

– „Vor veni aşa vremuri când vor umbla din casă în casă ca lumea să semneze pentru acel «singur împărat» pe pământ şi se va face un recensământ al populaţiei foarte drastic. Vor intra în casa omului iar acolo sunt soţul, soţia şi copiii, şi soţia îl va ruga pe soţ să semneze căci altfel nu va putea cumpăra nimic pentru copii: «hai, soţule, să ne înscriem şi noi căci avem copii şi dacă nu ne înscriem nu vom putea face nimic», iar soţul îi va răspunde: «iubita mea soţie, tu fă cum vrei, eu însă sunt pregătit să mor mai bine pentru Hristos, decât să semnez ceva pentru antihrist». Aşa de tragic viitor vă aşteaptă.

Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat.

Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă. Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânaţi. Deja de la adolescenţă se va deosebi de semenii săi prin capacităţile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales după vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieşind din beznă (din adâncul iadului) va intra în el. Băiatul se va cutremura de spaimă dar satana îi va spune: „nu te teme şi nu te înspăimânta, eu te voi înălţa pe tine”. Acest copil îi va uimi pe toţi cu inteligenţa sa. Şi aşa, din el va încolţi şi se va coace în chipul omului „antihristul”. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinţei – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât.

Din cer se vor cobori proorocii Enoh şi Ilie care de asemeni vor explica lumii şi vor striga: „Acesta este antihristul! Să nu-l credeţi!” Iar el îi va omorî pe ei, însă după 3 zile, cu puterea lui Dumnezeu, vor învia şi se vor înălţa la ceruri. Antihrist va fi foarte învăţat şi va cunoaşte toate vicleniile sataniceşti şi va face multe minuni false şi semne amăgitoare. Pe el îl vor vedea toţi şi îl va auzi lumea întreagă (prin televiziune, radio, etc., n.ed.). Pe oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Însă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndată de pe pământul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul şi se va vărsa ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulţi veţi ajunge aceste vremuri îngrozitoare. Ştampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creştinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiţi!

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui. Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mulţi evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aşteptare, urmărindu-i toate activităţile lui. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide şi ei nu vor primi ştampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaşte pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la ortodoxie, iar pentru credinţa lor se vor mântui. Restul poporului, fiind slab în credinţă, va merge după satana. Iar când pământul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pământul n-a rodit, eu nu pot face nimic”. Vor seca râurile şi lacurile, şi nu va mai fi nici apă în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani şi jumătate, dar pentru aleşii Săi Dumnezeu va scurta aceste zile. În aceste grele vremuri încă vor fi luptători puternici, adevăraţi stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rugăciunii lui Iisus (rugăciunea inimii) şi Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Său cel sfânt şi binefacerea Sa cea atotputernică şi ei nu vor vedea acele minuni şi semne false care vor fi pregătite de antihrist pentru toţi oamenii şi pe care le va vedea restul lumii, unele chiar în bisericile creştinilor. Încă o dată vă repet să nu mergeţi în aceste biserici, căci Hristos şi binefacerea Lui nu va fi acolo“.

Una din surori, ascultând această discuţie, a întrebat:

– Ce să fac, Părinte? Tare n-aş vrea să ajung vremurile acelea!

– Tu eşti încă tânără, s-ar putea să ajungi, i-a răspuns Părintele.

Atunci sora, îngrozită, a căzut la picioarele Părintelui, exclamând:

– Părinte, mi-e frică, ce să fac?

– Păi, tu alege una din două, sau cele cereşti sau cele pământeşti.

Va fi război, continua Părintele povestirea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea şi oamenii şi toate vieţuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi şi ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însă vor dispărea.

Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.

O soră l-a întrebat pe Părintele:

– Asta înseamnă că vom pieri cu toţii?

– Nu, a răspuns Părintele. Cei credincioşi îşi vor vărsa sângele pentru credinţă şi atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioşi vor merge direct în iad. Până când nu se vor completa rândurile îngerilor căzuţi, Dumnezeu nu va veni la judecată. În timpurile cele de apoi, Dumnezeu şi pe cei vii înscrişi în cartea vieţii îi va trece în rândurile îngerilor, completând astfel rândurile.

Restaurarea bisericilor se va face până la venirea antihristului şi în toate va fi o bunăstare materială nemaipomenită. Iar voi, cu reparaţiile în biserica noastră să mai îngăduiţi, fiţi modeşti şi cu măsură în aspectul ei exterior, ci mai bine să vă rugaţi mai mult şi să umblaţi la biserică atâta timp cât încă se mai poate, şi mai ales să veniţi la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să vă spovediţi cât mai des şi să vă împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, şi Dumnezeu vă va întări.

Dumnezeu este mult milostiv. El îi va mântui şi pe evreii care vor refuza să primească ştampila lui antihrist şi vor exclama că: asta e amăgire şi minciună, că acesta este necuratul şi nu Mesia nostru, şi nu-l vor recunoaşte de mesia.

Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi şi vărsând lacrimi amare, spunea:

– Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

Ierodiaconul Gheorghe întrebă:

– Părinte, spuneţi-mi, eu cum să fac să nu pier, sunt doar diacon.

La care el i-a răspuns că nu ştie.

Atunci ierodiaconul Gheorghe a început să plângă căzând la picioarele stareţului şi-l ruga pe Părintele Lavrentie să se roage bunului Dumnezeu pentru el ca să nu ajungă în iad. Părintele Lavrentie s-a ridicat şi a înălţat o rugăciune la Ceruri, apoi i-a spus:

– Se mai întâmplă şi aşa, că omul se îmbolnăveşte, moare şi ajunge în Împărăţia Cerurilor.

Această proorocie s-a împlinit întocmai. Noi îl cunoaştem pe acest diacon de la Lavra din Kiev. Era un călugăr foarte râvnitor şi făcea multă milostenie. S-a îmbolnăvit aşa, dintr-o dată, şi la scurt timp a murit.

De flecare dată când Părintele se ruga sau când povestea despre viaţa de dincolo plângea amarnic. Surorile îl linişteau, dar el le răspundea vărsând şi mai multe lacrimi:

– Cum să nu plâng, când întunericul cel veşnic (bezna- iadul) este plin de suflete omeneşti!

Părintele Lavrentie a avut o dragoste duhovnicească puternică către toţi şi Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu darul rugăciunii inimii şi cel al înainte-vederii.

În ultimul timp, Părintele, stând pe lângă corişti, ne povestea foarte des despre timpurile de apoi şi despre sfârşitul lumii acesteia. În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni. Va fi o mare calamitate atuncea pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial (al treilea n. ed.). Vor fi nişe bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: „Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!” Şi vor alege de împărat pe unul ce va fi născut dintr-o desfrânată evreică din cel de-al doisprezecelea neam de desfrânaţi, din neamul împărătesc, şi va fi „el” frumos pentru cei necredincioşi, iar cei dreptcredincioşi îi vor vedea faţa lui adevărată: urâtă şi înspăimântătoare. Când se va plimba în mantie împărătească prin grădină cu mama sa, şi se va gândi cum va fi el în viitor să-şi conducă împărăţia, deodată se va deschide pământul, va izvorî apă, iar din apă va sări ceva, şi lui îi va părea că cineva e în spatele lui şi se va întoarce cu faţa înapoi să vadă. Atunci va vedea ceva groaznic, o grozăvie, şi, de frică, va deschide gura să ţipe; atunci diavolul se va sălăşlui în el şi din acel moment el va deveni antihrist.

Nu o dată Părintele ne spunea: „antihristul va fi încoronat la Ierusalim. Acum însă diavolul este legat în iad, dar Dumnezeu îl va dezlega şi el se va sălăşlui în împăratul-antihrist“.

Iereul Nechifor, Grigorie şi protoiereul Vasile Ganzin îl contrazic pe Părintele Lavrentie, că el despre asta a mai spus o dată, dar puţin diferit, iar el le-a răspuns:

– Fraţii mei şi onoraţi părinţi, voi un lucru nu-l pricepeţi şi nu-l ştiţi. Eu nu spun doar pentru Rusia noastră, ci pentru întreaga lume. Cuvintele mele sunt adevărate, iar mie mi le-a arătat pe toate Duhul Sfânt, prim milostivirea Bunului Dumnezeu asupra mea.

Noi, ortodocsii, nu urmarim decat salvarea sufletului si castigarea Imparatiei Cerurilor si acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxa. Una este doar Biserica Ortodoxa Soborniceasca si Apostoleasca, celelalte ce se numesc “biserici” nu sunt biserici, ci samanta stearpa a diavolului in lanul de grau al lui Hristos.

Terminand aceasta discutie a adaugat: “cei ce au urechi sa auda si cei care au ochi sa vada” dar apoi a adaugat cu tristete: “dar vor fi multi surzi si multi orbi“.

(din Sfântul Lavrentie al Cernigovului, “Viata, învataturile, minunile si acatistul”, Editura Egumenita)

ACATISTUL SFÂNTULUI LAVRENTIE DE CERNIGOV

Ziua prăznuirii: 20 ianuarie - Schiarhimandrit şi făcător de minuni al Cernigovului.

Condacul întâi: 
Alesule al lui Dumnezeu şi preaslăvite făcător de minuni, Cuvioase Lavrentie, poruncă ai primit de la împărăteasa cerului să vii în vechea cetate a Cernigovului şi să te sălăşluieşti în mănăstirea Sfintei Treimi, unde trăind cu dreptate, prigoane ai suferit şi turmă de monahi adunând, cu cuvântul lui Dumnezeu i-ai hrănit şi la Hristos i-ai adus. Tu însă, având îndrăzneală la Sfânta Treime, roagă-te să fim izbăviţi de toate necazurile şi durerile ca să-ţi cântăm cu umilinţă şi mulţumire: Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Icosul întâi: 
Cu îngerii te-ai asemănat, Cuvioase şi purtătorule de Dumnezeu Părinte Lavrentie, că sfânt şi drept trăind pe pământ, ne-ai lăsat nouă chipul desăvârşirii duhovniceşti. Noi însă, văzându-te vas ales, preaiubit de Maica lui Dumnezeu, locaş al Preasfintei Treimi prin buna ta vieţuire şi împodobit cu minuni, mulţumind lui Dumnezeu, te preaslăvim ca pe un mare luminător şi cu osârdie îţi cântăm aşa: 
Bucură-te, slujitorul Preasfintei Treimi; 
Bucură-te, preaminunat ales al Maicii lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că din iubire faţă de Domnul toată dulceaţa lumească ai lepădat 
Bucură-te, că toate bunătăţile acestei lumi de dragul lui Hristos le-ai dispreţuit; 
Bucură-te, că jugul lui Hristos cel bun şi uşor l-ai iubit; 
Bucură-te, că ai trăit în trup parcă neavând trup; 
Bucură-te, că prin tine cugetele necinstite se vădesc; 
Bucură-te, că prin tine faptele cele bune şi folositoare se binecuvintează; 
Bucură-te, că prin tine calea cea dreaptă către ceruri se arată; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 2-lea: 
Văzându-te pe tine Preasfinţitul Antonie, înţelepţit de puterea Domnului, ţi-a poruncit să vii în cetatea Cernigovului, în aşezământul Sfintei Treimi, unde se afla icoana Preasfintei Doamne şi Stăpânei Maria; tu însă ascultând porunca lui, ai întărit rugăciunea şi atunci însăşi împărăteasa cerului te-a binecuvântat şi tu ai venit la un munte înalt şi ai găsit un loc ales pentru sălăşluirea monahilor, un aşezământ întru slava Preasfintei Treimi şi a Maicii lui Dumnezeu: pe călugări în nevoinţe i-ai întărit, pe cei râvnitori în urcuşul către cer, din credinţă în credinţă şi din virtute în virtute, i-ai adunat să cânte împreună cu tine în Treime Unului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea: 
Înţelepciunea dumnezeiască te-a înţeleptit, Părinte Lavrentie, să laşi lumea şi cele ale lumii şi ai venit la mănăstirea Rahlov a Sfântului Nicolae, voind să te nevoieşti cu toată inima; iar tu cu osârdie prin cântare şi citire te-ai nevoit întru Hristos şi cu alte ascultări ai lucrat pentru aproapele. Noi, însă, văzându-te pe tine vas al Sfântului Duh, cu umilinţă strigăm către tine: 
Bucură-te, că din tinereţe ai iubit cu înflăcărare viaţa călugărească; 
Bucură-te, că bătrâneţile mamei tale le-ai liniştit; 
Bucură-te, că după moartea ei, în locaşul Sfântului Nicolae ai venit; 
Bucură-te, că prin înţelepciunea dumnezeiască pe oameni i-ai uimit; 
Bucură-te, că monahilor ai fost îndreptar şi icoană; 
Bucură-te, că nepătată ai păstrat curăţia cea iubitoare de Dumnezeu; 
Bucură-te, că prin uşile cele strâmte şi înguste ai intrat în împărăţia cerului; 
Bucură-te, că de la Domnul ai primit cu vrednicie cununa cea nevestejită; 
Bucură-te, că preaslăvit eşti în cer şi pe pământ; 
Bucură-te, că viaţa, faptele şi proorociile tale nu numai în Rusia, ci în toată lumea sunt cunoscute; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 3-lea: 
Cu putere de sus, arhiereii cetăţii Cernigovului, sfinţiţii mucenici Vasile şi Pahomie, te-au văzut pe tine împodobit cu viaţă bineplăcută lui Dumnezeu şi strălucind în marea ta smerenie, cu post şi cu rugăciune şi pe cei credincioşi înţelepteşte propovăduindu-i, de aceea cântăm cu înţelegere Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 3-lea: 
Având adevărată smerenie şi mare ascultare, ai venit la mănăstirea Preasfintei Treimi şi privind la icoana Maicii Domnului, ţinând în preacuratele ei mâini pe Pruncul lisus, aflând-o pe ea, Preanevinovată, ce ţi s-a arătat, ai căzut la pământ în faţa ei, cerându-i ajutor şi ocrotire. Iar noi văzând că te-ai încredinţat voii lui Dumnezeu îţi cântăm aşa: 
Bucură-te, că ai arătat ascultare Maicii lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că ai slujit cu credincioşie în cetatea Cernigovului; 
Bucură-te, că acea icoană făcătoare de minuni ai văzut-o în mănăstire; 
Bucură-te, că la această icoană te-ai închinat cu osârdie; 
Bucură-te, că celor flămânzi şi însetaţi de dreptate le-ai vestit cuvintele vieţii veşnice; 
Bucură-te, că drumul mântuirii l-ai arătat celor ce-l caută; 
Bucură-te, căpetenie înţeleaptă celor ce merg în împărăţia cea de sus; 
Bucură-te, ajutătorul celor ce trudesc în evlavie; 
Bucură-te, cald mijlocitor a toată lumea; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 4-lea: 
Dumnezeu, Cel ce S-a adus pe Sine jertfă pentru păcatele a toată lumea şi a înviat cu slavă din morţi şi S-a înălţat la cer, te-a învrednicit să călătoreşti până la Ierusalim, unde tu, preafericite, te-ai rugat cu osârdie pentru poporul dreptcredincios şi lumânarea din mâinile tale s-a aprins de la focul ceresc şi cu toţi credincioşii ai cântat lui lisus Hristos, Care va veni să judece viii şi morţii, cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea: 
Auzind păstorii Bisericii lui Hristos că furtuna patimilor şi zbuciumul acestei lumi nu te-au clătinat, sufletul îndreptându-ţi la limanul cel lin al mântuirii, Cuvioase Părinte, şi că toate bunătăţile şi frumuseţile lumii vâzându-le cu limpezime, călugări din alte mănăstiri veneau la tine spre învăţătură şi oamenii credincioşi alergau din cetăţi şi sate îndepărtate cu necazuri şi supărări pentru mângâiere şi întărire, cei bolnavi pentru vindecare, cu toţii primind din belşug darurile bunătăţii lui Dumnezeu, un arhiereu te-a sfinţit să fii arhimandrit, dând prin această vrednică cinstire nevoinţelor tale, iar pe noi ne învredniceşte să-ţi aducem aceste laude: 
Bucură-te, slujitor credincios al Mielului şi al Păstorului; 
Bucură-te, înaintestătător nevinovat la altarul Domnului; 
Bucură-te, că împreună cu îngerii îl cânţi pe împăratul slavei; 
Bucură-te, îndrumător înţelepţit de Dumnezeu al călugărilor şi al oamenilor credincioşi; 
Bucură-te, că eşti preaplin de lacrimile umilinţei; 
Bucură-te, vas cinstit al darurilor Duhului Sfânt; 
Bucură-te, nevoitorul răbdării desăvârşite; 
Bucură-te, sălaş prea ales al Sfintei Treimi; 
Bucură-te, învăţător iscusit al adevăratei smerenii; 
Bucură-te, întărirea evlaviei şi lauda Ortodoxiei; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 5-lea: 
Ca pe o stea izvorâtoare din Dumnezeu văzându-te pe tine, Cuvioase Părinte Lavrentie, strălucind luminos cu viaţa şi învăţătura, călugării şi credincioşii au mers după lumina vieţuirii tale şi te-au avut ca pe un luminător şi când a venit jugul ateismului dimpreună cu întunericul autocefalilor şi al înnoirilor şi al altor eretici şi schismatici, călcând în picioare cele sfinte, tu ca un bun păstor nu ai părăsit cetatea Cernigovului şi pe oamenii credincioşi, locuind în casa cinstitei văduve şi evlavioasei monahii Evlampia, i-ai adus la lumina cea nepătrunsă, rugându-te pentru Rusia ca Dumnezeu să renască împărăţia ortodoxă şi primind de la Arhanghelul Gavriil o astfel de descoperire, te-ai bucurat foarte, cântând Preasfintei Treimi împreună cu toţi credincioşii: Aliluia!

Icosul al 5-lea: 
Văzând oamenii binecredincioşi ai cetăţii Cernigovului împlinirea proorociei tale, deschiderea şi închiderea bisericilor lui Dumnezeu, iar tu împodobind şi înfrumuseţând casa Preasfintei Treimi şi a Născătoarei de Dumnezeu şi adunând turmă mare din cei ce voiau să ducă viaţă călugărească şi să urmeze poveţele tale cele drepte, i-ai învăţat fără făţărnicie să cheme neîncetat numele lui Dumnezeu si ajutând pe oamenii cei credincioşi ai prezis întoarcerea moaştelor Sfântului Ierarh Teodosie şi pe arhiereul Boris l-ai sfătuit să se aşeze cu slavă în locul unde fuseseră mai înainte, în biserica Schimbării la Faţă a Domnului, ceea ce a şi făcut. Iar noi îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce ţi-a dat duhul proorociei şi al înţelepciunii şi te rugăm să înalţi rugăciunile tale, Sfinte Lavrentie, pentru mântuirea noastră, a păcătoşilor, care îţi cântăm: 
Bucură-te, povăţuitor înţelept al călugărilor; 
Bucură-te, că moaştele Sfântului Ierarh Teodosie le-ai aflat; 
Bucură-te, că aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Teodosie, cu cântări pascale ai preaslăvit-o; 
Bucură-te, împlinitorul neleneş al tipicului bisericesc; 
Bucură-te, doctorul iscusit şi fără de plată al bolnavilor; 
Bucură-te, mângâiere bineplăcută a celor mâhniţi; 
Bucură-te, întărire binecuvântată a celor întristaţi; 
Bucură-te, izgonitorul patimilor pierzătoare de suflet; 
Bucură-te, slobozitorul celor demonizaţi de năvala diavolului; 
Bucură-te, ajutătorul grabnic al celor fără ajutor; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 6-lea: 
Propovăduind tuturor cuvântul lui Dumnezeu, Părinte Lavrentie, învăţând cu vieţuirea şi cu cuvântul tău smerenia, tăcerea, iubirea frăţească, primirea de străini, postul, rugăciunea şi frica faţă de Domnul, prin care ai fost ocrotit, nu ai călcat pravila până la preacinstitele tale bătrâneţi, te-ai nevoit în rugăciunile de zi şi de noapte, cântând Celui ce ţi-a dat putere şi tărie, cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 6-lea: 
Strălucind nouă ca o stea luminoasă şi călăuzitoare vieţuirea ta cumpătată prin post, Cuvioase Părinte Lavrentie, nu ai tânjit după mâncăruri, căci nu ne duc pe noi la Dumnezeu şi nu te-ai îngrijit de îmbrăcămintea hainelor, ci ai socotit că este mai bine să-ţi înfrumuseţezi sufletul cu virtuţi. Sfârşitul ţi l-ai prezis de trei ori şi curgerea vieţii tale frumos ai săvârşit. Prin minuni şi viaţă veşnică ai fost preaslăvit de Mântuitorul Hristos, iar de la noi primeşte aceste laude: 
Bucură-te, înfrumuseţarea cetei postitorilor; 
Bucură-te, chipul înfrânării şi al neprihănirii; 
Bucură-te, stea ce străluceşti în rândul cuvioşilor; 
Bucură-te, păstorul călugărilor şi învăţătorul oamenilor din lume; 
Bucură-te, apărătorul şi ocrotitorul celor ce trăiesc în lume; 
Bucură-te, adevăratul următor al Evangheliei lui Hristos; 
Bucură-te, că eşti plin de harul lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că eşti hrănit de la Izvorul vieţii cuvântului lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că eşti împodobit cu veşmântul mântuirii şi îmbrăcat în haina nemuririi; 
Bucură-te, că mai înainte de învierea cea de obşte a Domnului ai fost preaslăvit prin nestricăciune întru încredinţarea tuturor oamenilor; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 7-lea: 
Voind să fie următor credincios Mielului lui Dumnezeu, Care a ridicat păcatele lumii, blândeţe şi smerenie luând asupra-i, Părintele nostru Lavrentie, toate durerile şi supărările răbdând fără cârtire, a văzut că prin dureri vremelnice se dobândeşte mântuirea veşnică, a căpătat despătimirea şi când i-a sosit cinstitul sfârşit, fiind încă pe pământ a cântat cu vrednicie şi cu dreptate atotputernicului Dumnezeu cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 7-lea: 
Domnul Cel minunat întru sfinţii Săi te-a arătat biruitor minunat împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai mântuirii noastre şi după fericita adormire te-a preaslăvit; tu însă, Cuvioase Părinte Lavrentie, aşteptând punerea în mormânt, ai petrecut cu trupul împreună cu noi patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi în acest timp nu au încetat la sicriul tău rugăciunile şi lacrimile, cu sufletul stând înaintea Prestolului dumnezeiesc, rugându-te pentru sfânta Rusie şi pentru oamenii credincioşi, arătând nestricăciunea trupului tău întru încredinţarea învierii tuturor oamenilor. Iar de la sicriul tău ieşea bună mireasmă, încredinţându-ne pe noi de vieţuirea ta sfântă. Noi, însă, minunându-ne, te lăudăm pe tine aşa: 
Bucură-te, că toată dulceaţa patimilor dintru tine ai stârpit; 
Bucură-te, că trupul l-ai supus duhului; 
Bucură-te, că te-ai întrarmat cu privegheri de noapte împotriva ispitelor vrăjmaşului; 
Bucură-te, că prin post neobosit ai înfrânt toată dorinţa cea necurată; 
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată te-ai curaţat de orice întinăciune; 
Bucură-te, că ai fost menit cu totul lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că pentru cuvintele Domnului ai păstrat calea cea strâmtă; 
Bucură-te, că prin lacrimi ai secerat bucuria cea pururi fiitoare; 
Bucură-te, că prin sederea în sicriu a trupului tău timp de patruzeci de zile pe noi ne-ai mângâiat; 
Bucură-te, că şi după moarte nu ne-ai părăsit; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 8-lea: 
Străin şi călător socotindu-te a fi în lumea aceasta schimbătoare, Cuvioase Lavrentie şi cetatea cerească cântând, împărăţia lui Dumnezeu încă pe pământ pregătind, i-ai păzit pe cei credincioşi de necurăţia ateistă, de pierzătorii autocefali şi înnoitori, de latini şi uniţi şi de altă mulţime de eretici şi schismatici şi împreună cu cei binecredincioşi şi evlavioşi ai cântat cântare de biruinţă Făcătoarei de viaţă Treimi: Aliluia!

Icosul al 8-lea: 
Împodobit ai fost cu toate armele dumnezeieşti, ca un ostaş biruitor al lui Hristos, ţi-ai încins coapsele tale cu adevărul, te-ai îmbrăcat în platoşa dreptăţii, ai încălţat picioarele tale întru gătirea păcii, ai primit scutul credinţei şi coiful mântuirii şi sabia duhului care este cuvântul lui Dumnezeu cu care ai biruit toate defăimările celui viclean. Tu însă, Sfinte Lavrentie, asemănându-te vechilor părinţi, ai întărit pe cei credincioşi întru evlavie şi pe cei rătăciţi şi necredinciosi la Domnul, credinţa ortodoxă ai apărat-o şi ai întărit-o, pe eretici, pe schismatici şi pe liber cugetători i-ai ruşinat şi i-ai înţelepţit. Ajută-ne şi nouă, Cuvioase, cu mijlocirea ta la prestolul Preasfintei şi Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi, să rămânem statornici în faţa puterilor întunecate ale lui Antihrist şi ale slugilor lui şi să ne împotrivim ispitelor vrăjmaşului, crezând în Biserica cea Una după cuvântul cel din Evanghelie. Iar noi, cu inimă curată, te rugăm să primeşti aceste laude: 
Bucură-te, că te-ai asemănat Cuviosului Antonie de la Pecerska prin săparea peşterilor; 
Bucură-te, că asemenea lui Teodosie ai făgăduit să stai până la moarte în credinţa ortodoxă; 
Bucură-te, că asemenea lui Serghie de Radonej ai fost ziditor şi înnoitor de aşezăminte călugăreşti; 
Bucură-te, că ai învăţat, precum Iov de la Poceaev să ne ferim de uniatism, de autocefali şi de alte eresuri; 
Bucură-te, că pe credincioşi i-ai povăţuit precum Serafim de Sarov; 
Bucură-te, vestitor al unor vremuri înfricoşătoare şi propovăduitor al pocăinţei, precum loan de Kronstadt şi Cuviosul mucenic Alipie; 
Bucură-te, împlinitor sârguincios al tipicului Cuvioşilor părinţi Teodor Studitul şi Sava cel Sfinţit; 
Bucură-te, aspru judecător şi povăţuitor al celor ce încalcă tipicul bisericesc; 
Bucură-te, că ai stat împotriva uniaţiei precum Cuvioşii mucenici Macarie de la Ovruci şi Atanasie de la Brest; 
Bucură-te, că te-ai asemănat sfântului făcător de cântări Roman Melodul; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 9-lea: 
Iubind cu toată inima pe Unul Dumnezeu şi Domnul te-a iubit, dăruindu-ne prin tine rugător înaintea bunătăţii Lui. Cu smerenie te rugăm să îmblânzeşti pe dreptul Judecător pentru noi în ziua cea straşnică, să nu ne pomenească păcatele şi fărădelegile noastre şi să ne învrednicească de partea celor fericiţi care stau la dreapta Lui şi cântă: Aliluia!

Icosul al 9-lea: 
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep să spună toate nevoinţele şi minunile tale, Părinte de Dumnezeu înţelepţit, căci bunătatea vieţuirii tale nu poate fi lăudată prin cuvinte omeneşti; de aceea noi, cei biruiţi de iubirea ta, îndrăznim să te lăudăm cu smerenie, cântând astfel: 
Bucură-te, luminător nestins al sfintei Biserici şi credinţei ortodoxe; 
Bucură-te, întărire nebiruită a pământului rusesc; 
Bucură-te, căci prin smerenie ai călcat mândria cea pierzătoare de suflet; 
Bucură-te, că prin blândeţe ai stins flacăra mâniei; 
Bucură-te, că iubirea de argint ai urât. 
Bucură-te, că tot felul de necazuri şi supărări ai răbdat; 
Bucură-te, că prin rugăciuni neîncetate tristeţea ai gonit-o de la tine şi-ai dobândit bucurie întru Domnul; 
Bucură-te, că laude ai primit de sus de la Hristos Dumnezeu; 
Bucură-te, că în timpul vieţii şi după moarte ai fost îmbogăţit de Domnul cu darul minunilor; 
Bucură-te, că te odihneşti în locaşul tău întru miros de bună mireasmă; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 10-lea: 
Roagă pe Preaînaltul Ziditor să ne mântuiască de chinul cel veşnic, Cuvioase al lui Dumnezeu Lavrentie şi nu ne lipsi pe noi de ajutorul tău cel sfânt în ceasul sfârşitului nostru, că duhurile necurate ne tulbură cu nălucirile lor; să te arăţi atunci nouă apărător sârguincios, izbăvindu-ne cu rugăciunile tale de defăimările lor şi învrednicindu-ne de vederea îngerilor şi de cântarea împreună cu ei lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea: 
Zid de apărare şi rugător bineprimit la Dumnezeu te-am descoperit pe tine, Părinte Lavrentie; mulţumire cucernică înălţăm Părintelui ceresc, pentru toate facerile Lui de bine care ni s-au arătat prin tine din belşug şi ţie, înaintestătătorului nostru, îţi cântăm: 
Bucură-te, întărirea şi lauda mănăstiri Sfânta Treime; 
Bucură-te, acoperământ dumnezeiesc al cetăţii Cernigovului; 
Bucură-te, frumuseţe preaminunată a călugărilor; 
Bucură-te, veşnică mângâiere a neamului creştinesc; 
Bucură-te, tare apărător al celor obidiţi; 
Bucură-te, liman de încredere al celor orfani şi nenorociţi; 
Bucură-te, bun vindecător al bolilor sufleteşti şi trupeşti; 
Bucură-te, mijlocitorul bucuriei noastre veşnice; 
Bucură-te, că toate cuvintele tale prooroceşti se împlinesc; 
Bucură-te, ocrotitorul nostru ceresc; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 11-lea: 
Cântare de laudă îţi aducem ţie, Cuvioase Părinte Lavrentie, şi cu dragoste cădem la racla sfintelor făcătoarelor de minuni şi vindecătoarelor tale moaşte, preaslăvind viaţa ta cea plină de răbdare, tăcerea ta înaltă, smerenia cea nefăţarnică, rugăciunea neîncetată, înfrânarea desăvârşită şi curăţia sufletului şi a trupului; o, preafericite, ajută-ne nouă să te urmăm în virtuţile tale, ca să putem cânta cu vrednicie Ziditorului şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 11-lea: 
Luminător al faptelor bune fiind încă în viaţă, Părinte Cuvioase Lavrentie, luminător strălucit al harului dumnezeiesc te-ai arătat, strălucind şi după moarte şi minuni izvorând de la moaştele tale nestricate, că după patruzeci şi trei de ani, ca un tezaur de mult preţ, întregi şi pline de bună mireasmă s-au aflat şi aşezate au fost în biserica Sfintei Treimi a mănăstirii, unde mulţi ani te-ai trudit întru tot binele şi unde vieţuirea pământească în evlavie s-a sfârşit; ţie, celui ce eşti preaslăvit de Domnul, daruri de cântări duhovniceşti îţi aducem şi cu umilinţă strigăm: 
Bucură-te, floare nestricăcioasă cu bun miros; 
Bucură-te, că întru sfinţenie ai înflorit ca un crin al raiului lui lisus; 
Bucură-te, căci cu lumina minunilor tale luminezi întunericul sufletelor noastre; 
Bucură-te, vindecător binecuvântat al multor boli; 
Bucură-te, doctor iscusit al rănilor păcatului; 
Bucură-te, mângâietor aducător de bucurie celor scârbiţi; 
Bucură-te, că aspru îi pedepseşti pe cei ce ne aduc supărări; 
Bucură-te, strajă neadormită a mănăstirii tale; 
Bucură-te, că vieţuirea ta s-a descoperit la toată lumea; 
Bucură-te, că toate marginile pământului şi pe credincioşii ortodocşi i-ai uimit cu viaţa ta sfântă; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 12-lea: 
Cu mare har te-a învrednicit Domnul, preafericite Părinte Lavrentie şi cu mare vrednicie numit ai fost făcător de minuni: deoarece nu numai în timpul vieţii, dar şi după moarte cu măreţele tale minuni pe toţi i-ai uimit şi spre slăvirea atotputerniciei lui Hristos te-ai nevoit ca să cânţi Preaînaltului Ziditor cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea: 
Cântăm marile tale nevoinţe, ostaşule biruitor al oastei lui Hristos, Părintele nostru Lavrentie, căci ai biruit vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi; fericim sfârşitul tău şi cu rugăciune sărbătorim sfântă pomenirea ta, cântându-ţi cu osârdie aşa: 
Bucură-te, că pomenirea ta se face cu laude şi adormirea cu sfinţii; 
Bucură-te, că lui Dumnezeu îi cânţi cântare întreit sfântă împreună cu puterile cele fără de trup; 
Bucură-te, că sărbătoreşti împreună cu proorocii şi cu apostolii; 
Bucură-te, că eşti preaslăvit cu ierarhii şi cu mucenicii; 
Bucură-te, că eşti încununat cu cununa nemuririi împreună cu drepţii şi cuvioşii; 
Bucură-te, lumină care izgoneşti întunericul hoardelor demonice ale lui Antihrist; 
Bucură-te, că eşti dat de Dumnezeu apărător şi ocrotitor al Rusiei sfinte; 
Bucură-te, luptător şi biruitor al celor binecredincioşi; 
Bucură-te, că prin tine se preaslăveşte credinţa ortodoxă; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 13-lea: 
O, Cuvioase şi purtătorule de Dumnezeu, Părinte Lavrentie, mare făcător de minuni şi grabnic ajutător, te rugăm primeşte de la noi cu milostivire această cântare de laudă, ce ţi-o aducem cu osârdie, că tu, şezând înaintea Prestolului împăratului slavei, Domnului Dumnezeu şi Ziditorului a toată făptura, să te rogi bunătăţii Lui, pentru noi, păcătoşii, să ne ierte greşelile cele de voie şi cele fără de voie, să ne păzească pe noi de faţa lui Antihrist şi a slugilor lui potrivnice lui Dumnezeu, de rănile aducătoare de moarte, de suferinţe, de toate necazurile şi de întristarea vieţii, să ne izbăvească de chinurile veşnice şi să ne învrednicească să cântăm împreună cu toţi sfinţii Preasfintei Treimi: Aliluia!   (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi 
Cu îngerii te-ai asemănat, Cuvioase şi purtătorule de Dumnezeu Părinte Lavrentie, că sfânt şi drept trăind pe pământ, ne-ai lăsat nouă chipul desăvârşirii duhovniceşti. Noi însă, văzându-te vas ales, preaiubit de Maica lui Dumnezeu, locaş al Preasfintei Treimi prin buna ta vieţuire şi împodobit cu minuni, mulţumind lui Dumnezeu, te preaslăvim ca pe un mare luminător şi cu osârdie îţi cântăm aşa: 
Bucură-te, slujitorul Preasfintei Treimi; 
Bucură-te, preaminunat ales al Maicii lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că din iubire faţă de Domnul toată dulceaţa lumească ai lepădat 
Bucură-te, că toate bunătăţile acestei lumi de dragul lui Hristos le-ai dispreţuit; 
Bucură-te, că jugul lui Hristos cel bun şi uşor l-ai iubit; 
Bucură-te, că ai trăit în trup parcă neavând trup; 
Bucură-te, că prin tine cugetele necinstite se vădesc; 
Bucură-te, că prin tine faptele cele bune şi folositoare se binecuvintează; 
Bucură-te, că prin tine calea cea dreaptă către ceruri se arată; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Şi   Condacul întâi: 
Alesule al lui Dumnezeu şi preaslăvite făcător de minuni, Cuvioase Lavrentie, poruncă ai primit de la împărăteasa cerului să vii în vechea cetate a Cernigovului şi să te sălăşluieşti în mănăstirea Sfintei Treimi, unde trăind cu dreptate, prigoane ai suferit şi turmă de monahi adunând, cu cuvântul lui Dumnezeu i-ai hrănit şi la Hristos i-ai adus. Tu însă, având îndrăzneală la Sfânta Treime, roagă-te să fim izbăviţi de toate necazurile şi durerile ca să-ţi cântăm cu umilinţă şi mulţumire: Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

 

Rugăciune către Sfântul Lavrentie

   O, preacinstite şi preafericite, Părintele nostru Lavrentie, mare şi preaminunat făcător de minuni, învăţător şi ocrotitor al credinţei ortodoxe, mustrătorul ereticilor, apărătorul Bisericii, din tinereţile tale ai iubit să mergi pe drumul crucii, nevoindu-te în rugăciuni şi osteneli, în posturi, privegheri şi în tăcere, chip al credinţei fiind pentru călugări, jertfă vie, sfântă şi plăcută aducându-te lui Dumnezeu. Când însă, după sfârşitul tău, mănăstirea Sfintei Treimi, din răutatea ateilor, a fost ruinată, pângărită şi pustiită, având mare îndrăzneală la Împăratul ceresc, prin mijlocirea Maicii Domnului şi a ta a fost înnoită, iar moaştele tale sfinte şi cinstite au fost aşezate aici. Iar noi, credincioşii, care venim la racla sfintelor, şi cinstitelor tale moaşte, te rugăm pe tine, păstorul şi mijlocitorul nostru cel bun, nu înceta să te rogi la Domnul şi Dumnezeul nostru, să stingă toate eresurile şi schismele care vin din uneltirile vrăjmaşului mântuirii noastre, întărindu-ne întru evlavie şi curăţie, iar cu roua harului Său să omoare văpaia patimilor noastre şi să ne încingă cu putere de sus împotriva lui Antihrist şi a hoardelor lui, împotriva vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi; pe demoni izgonindu-i, izbăvindu-ne de toate bolile sufleteşti şi trupeşti şi păzindu-ne de toate relele, să ne dăruiască tot binele şi să ne ocrotească cu pace şi bunăstare, că noi toţi petrecând în pace, în linişte şi fără sminteală să preaslăvim Preasfânta Treime, pe Unul Dumnezeu, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh şi milostiva ta mijlocire pentru noi în veci. Amin.