Desigur că o vede. Dar Dumnezeu așteaptă și răspunsul nostru personal la dragostea Sa. Rugăciunea pentru iertarea păcatelor este o adresare conștientă către Mântuitor, un act de smerenie, încredere și dorința de a deschide inima înaintea Creatorului.
Fiecare dintre noi face zilnic greșeli și păcate împotriva lui Dumnezeu și a aproapelui.
Este important să învățăm să conștientizăm și să recunoaștem acest lucru, să ne străduim să ne pocăim și să ne îndreptăm, aducând lui Dumnezeu o mărturisire sinceră zilnică a greșelilor.„Mărturisesc Ție, Doamne Dumnezeul meu și Creatorul, în Sfânta Treime Unul, slăvit și adorat, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, toate păcatele mele, pe care le-am săvârșit în toate zilele vieții mele, și în orice ceas, și în vremea de acum, și în zilele și nopțile trecute, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul, cu mâncatul în exces, cu beția, cu mâncatul pe ascuns, cu vorbirea deșartă, cu întristarea, cu lenevia, cu vorbirea de rău, cu neascultarea, cu clevetirea, cu osândirea, cu neglijența, cu iubirea de sine, cu lăcomia, cu furtul, cu vorbirea mincinoasă, cu venirea la locuri necurate, cu răutatea, cu invidia, cu mânia, cu răutatea în amintire, cu ura, cu răutatea și cu toate simțurile mele: văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul și toate păcatele mele, sufletești și trupești, pentru care Te-am mâhnit pe Tine, Dumnezeul meu și Creatorul, și pe aproapele meu l-am nedreptățit: pentru acestea mă căiesc, mă recunosc vinovat înaintea Ta, Dumnezeul meu, și am voința să mă pocăiesc: Te rog, Doamne Dumnezeul meu, ajută-mă, cu lacrimi smerite Te rog: iartă-mi păcatele trecute prin mila Ta și dezleagă-mă de toate acestea, pe care le-am mărturisit înaintea Ta, căci Tu ești Bun și Milostiv.”Nimeni nu ne supără, noi înşine ne supărăm. Ne revoltăm şi ne chinuim din cauza celor care se află în interiorul nostru.
Dacă vom ieşi acum afară şi vom ridica puţin capacul unui tomberon, şi vom simţi mirosul urât de acolo, nu vom învinovăţi capacul.
Căci, atunci când tomberonul era încă închis, el oricum mirosea, dar noi l-am deschis abia acum.
Aşa că, atunci când răspundem la cele întâmplate cu tot acest gunoi - irascibilitatea noastră, nemulţumirea - asta nu înseamnă nimic altceva decât faptul că gunoiul se afla în noi şi odinioară.
Nu fratele este cel ce l-a pus în noi, el doar a ridicat capacul. Trebuie să învăţăm să răspundem cu iubire şi cu bucurie la orice lucru care ni se întâmplă.
Dacă tot ce este în interiorul nostru este irascibilitatea, gunoiul interior şi iubirea de sine, atunci vom fi prost dispuşi întotdeauna.
Asta este ceea ce semenii nu ne lasă să uităm niciodată. Semenii ne spun: „Părinte, eşti o groapă de gunoi urât mirositor".
Dacă suntem smeriţi, îi răspundem: „Îţi mulţumesc". Şi încercăm să ne schimbăm, dacă, bineînţeles, nu îl lovim peste obraz, strigând: „Eşti un prost!".
Schiarhimandritul Ioachim Parr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.