,,Alungă departe de la tine duhul vorbăriei. Căci în el zac patimi foarte cumplite. De aici vine minciuna, îndrăzneala, glumele proaste, neruşinarea, vorbele nebuneşti si, scurt
grăind, din vorbă multă nu va lipsi păcatul; iar bărbatul tăcut este scaun al simțirii. Ba vom da şi socoteală pentru orice cuvânt deşert, cum a zis Domnul.
Așadar tăcerea este foarte trebuincioasă și folositoare.
Trebuie să conştientizăm pericolele pe care le aduce vorbirea în deșert: depărtează harul, aprinde patima judecării aproapelui, împietreşte inima
de la rugăciune, înfierbântă sufletul spre patimă. Așadar, trebuie să ne educăm limba pentru a rosti doar lucrurile
de folos. Iar vorbirea cea mai bineplăcută lui Dumnezeu este cea a rugăciunii și a
mulțumirii pentru toate. Vorbirea cu responsabilitate denotă înțelepciune şi fereşte sufletul de tulburarea ispitelor.“
(Sf. Teodor al Edessei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.