Sfântul Mucenic Avtonom 12 Septembrie

 Viața Sfântului Mucenic Avtonom

• 

  Viața Sfântului Mucenic Avtonom

  Viața Sfântului Mucenic Avtonom

Prin propovăduirea Sfântului Avtonom se aprindeau inimile omenești spre dreapta-credință și spre dragostea lui Dumnezeu.

După cum se dovedește răutate când cineva grăiește cele necuviincioase, tot așa este și când lăsăm în tăcere cele ce sunt folositoare și cinstite. Că precum se vatămă gândurile celor ce aud pe cel ce grăiește lucruri necinstite, așa este și cel ce tace faptele cele bune ale sfinților, și lipsește de folos pe cei dreptcredincioși. Pentru aceea, fericită viață a Sfântului Avtonom nu am socotit să o acoperim cu tăcerea, ci prin scris ne-am sârguit a o da în auzul dreptcredincioșilor. Acest dumnezeiesc bărbat, Avtonom, era împodobit cu cinstea episcopiei în Italia pe vremea împărăției lui Dioclețian (284-305), dar sosind prigoana cea cumplită asupra creștinilor și-a adus aminte de cuvintele lui Hristos cele scrise în Evanghelie: „Când vă vor urmări pe voi, fugiți din cetatea aceasta în cealaltă” (Matei 10, 23). Deci, lăsând Italia, a mers în Bitinia și prin dumnezeiasca voie a ajuns la un loc care se numea Soreos. Acolo a fost întâmpinat în cale de oarecare iubitor de străini Cornelie, la care a viețuit multă vreme. Și, propoveduind pe Hristos, întorcea pe păgâni la credința creștină. A dobândit acolo multe suflete lui Dumnezeu, pentru că se ducea mulțime de popor în casa lui Cornelie, spre a asculta învățătura lui Avtonom, iar el ca un apostol le grăia cuvântul lui Dumnezeu cu toată îndrăzneala, fără de opreală, căci lucra într-însul același Duh Sfânt care peste sfinții apostoli, în limbi de foc s-a pogorât oarecând. Și se aprindeau, prin propovăduirea lui Avtonom, inimile omenești spre dreapta-credință și spre dragostea lui Dumnezeu.

Auzind învățătura sfântului, se umileau și cu dragoste primeau cuvintele lui și cereau botezul de la dânsul. Și a adus atâția oameni la acel loc spre sfânta credință, încât nu încăpea în casa lui Cornelie adunarea aceea de credincioși. Apoi, le-a zidit lor o biserică afierosită numelui Sfântului Arhanghel Mihail, voievodul puterilor cerești, încredințându-i lui spre pază pe oamenii cei din nou luminați ca unui păzitor al neamului creștinesc. Iar făcând pe Cornelie diacon și încredințându-i lui turma cea cuvântătoare a lui Hristos s-a dus în Licaonia și în Isauria, dorind ca și acolo să fie propovăduitor al dreptei-credințe. Deci, ostenindu-se vreme îndelungată în cuvântul bunei-vestiri, iarăși s-a întors la Cornelie, cercetând oile cele câștigate lui Hristos și făcând pe Cornelie preot, slujea împreună cu dânsul mântuirii omenești. Iar când rău-credinciosul împărat Dioclețian a mers în Nicomidia, vrând să piardă tot neamul creștinesc, atunci și sfântul Avtonom, ca cel mai vestit între creștini, a fost cercat spre chinuire de către închinătorii de idoli. Iar el, dorind ca să aducă încă mulți oameni din întunericul păgânătății la lumina cunoștinței lui Dumnezeu, nu s-a dat pe sine în mâinile chinuitorilor ci, păzindu-și viața cea de bună trebuință bisericii, s-a dus cu corabia la Claudiopol care se afla lângă Marea Eucsinului (Marea Neagră), și semăna acolo sămânța cuvântului lui Dumnezeu care, căzând pe pământul cel bun al inimilor omenești, degrabă, cu dumnezeiescul dar, a adus multe roduri duhovnicești. Și, îndreptând bine toate cele spre dreapta credință și povățuindu-i pe calea mântuirii, s-a întors iarăși la Soreos. Și văzând că se înmulțise biserica, a pus pe Cornelie episcop; iar el singur s-a abătut în părțile Asiei, dezrădăcinând spinii nedumnezeirii și sădind sfânta credință cea într-unul Dumnezeu. Și ajutându-i darul sfântului Duh, pe mulți oameni în țara aceea i-a izbăvit din rătăcire și din pierzare prin învățătura cuvintelor sale, risipind capiștele idolești și zidind în inimile omenești locașuri duhovnicești Sfântului Duh. Apoi, iarăși s-a întors ca să cerceteze pe Cornelie Episcopul și turma cea în-credințată lui. Și văzându-i pe toți învățându-se în legea Domnului și sporind în fapte bune, s-a mângâiat și mulțumea lui Dumnezeu că nu a lăsat că osteneala lui să fie în zadar, ci a înmulțit pe fiii cei bisericești pe care el i-a născut prin bunavestire.

Aproape de cetatea Soreos era un loc care se numea Limnos, ai cărui locuitori erau toți împâcliți cu întunericul slujirii idolești. Deci, mergând la dânșii Arhiereul lui Dumnezeu Avtonom, le-a propovăduit lor pe Hristos și în puțină vreme pe cei mai mulți acolo i-a dobândit și, învățându-i tainele sfintei credințe, i-a luminat cu botezul și i-a numărat cu turma cea aleasă a lui Hristos. Într-una din zile, cei ce rămăseseră în necredință făceau praznic unui spurcat idol al lor și, aducând jertfe zeilor, dănțuiau în capiștea idolească. Iar oamenii cei din nou luminați, a căror putere era atunci mai multă acolo, adunându-se, au mers cu mânie la necredincioșii cei ce prăznuiau și le-au răsturnat jertfele și pe idoli i-au sfărâmat ca praful; și au risipit capiștea lor până la temelie arătându-le lor că idolii nimic nu pot, pentru că nu se împotrivesc celor ce îi sfărâma, nici strigă când îi risipesc. Iar necredincioșii greu s-au mâniat pentru un lucru ca acela, și gândeau cum ar putea să răzbune pierzarea idolilor lor, și căutau vreme potrivită pentru aceea.

Fiind înștiințați de ziua în care slujitorul Domnului, Avtonom, avea să aducă lui Dumnezeu jertfă cea fără de sânge în biserica cea zidită de dânsul a Sfântului Arhanghel Mihail, în cetatea Soreos și a adunat pe toți ai lui, cei din cetate, dimprejur; și se făcuse mul-țimea lor nenumărată și se gătiră în taină ca să năvălească fără de veste asupra bisericii și să ucidă pe povățuitorul creștinilor, Avtonom. Acest lucru l-au și făcut în vremea Dumnezeieștii liturghii; au năvălit necredincioșii asupra bisericii, bizuindu-se pe mulțimea puterii lor și având în mâini unii arme, alții securi, iar alții pietre, au izgonit pe toți credincioșii cei ce erau atunci în biserică, iar pe Sfântul Avtonom în dumnezeiescul altar l-au ucis fără de milă și s-a stropit tot altarul cu sfântul lui sânge. Așa arhiereul, aducând lui Dumnezeu jertfă cea fără de sânge, singur jertfă sângeroasă s-a adus în jertfelnicul cel mai presus de ceruri. Apoi, ucigându-l pe el, necredincioșii au aruncat asupra lui mulțime de pietre cu care îl izbeau. Unii îl împungeau pe dânsul cu arme, alții îl băteau cu lemne, iar alții cu pietre azvârleau într-însul și, făcând dănțuire că și-au răzbunat necinstea idolilor lor, s-au dus.

Sfântul Avtonom zăcea ucis și a fost atunci mare tulburare bisericii și plângere nemângâiată a credincioșilor pentru uciderea părintelui și păstorului lor cel bun. Iar oarecare diaconiță, anume Maria, luând sfântul lui trup, l-a dat cinstitei îngropări.

Trecând mulți ani după îngroparea lui, când ajunsese marele Constantin împărat (306-337), și a primit sfântul botez, atunci un boier, anume Severian, a fost trimis de împăratul Constantin în Alexandria. El, temându-se de tulburarea mării, nu a mers cu corabia, ci pe uscat, pe calea care era pe lângă mare. Iar, după rânduiala lui Dumnezeu, li s-a întâmplat lor să meargă pe lângă mormântul Sfântului sfințit Mucenic Avtonom, și îndată catârii au stat și nu puteau să pășească mai departe ! Zadarnic îi bătea cu bicele, nici-unul nu s-a mișcat din locul său; și i-a ușurat și de sarcinile pe care le duceau, însă nici așa nu au putut să pășească mai departe, deoa-rece cu mână nevăzută erau opriți. Și rămăsese Severian în nedumerire. Se întâmplase atunci de era lângă dânsul oarecare bărbat sfânt, care avea darul a spune tainele lui Dumnezeu. Acela a zis lui Severian: „Se cade ție ca pe acest loc să ridici o biserică sfântului mucenic al cărui mormânt este aici. Și dacă vei făgădui să faci a-ceasta, îndată vei vedea pe catârii tăi degrabă mergând”. Iar Severian cu bucurie a făgăduit și s-au pornit îndată de la locul lor catârii și s-au duș înainte. Severian atunci i-a ridicat o casă mică de rugăciune sfântului mucenic până ce s-a întors din Alexandria și întorcându-se, a zidit o Biserică prea frumoasă deasupra mor-mântului sfântului.

Iar după mulți ani, un preot, neștiind că sunt aici cinstitele moaște ale sfântului Avtonom, acoperite cu pământ în biserica aceea, a risipit-o și a zidit altă nouă, la alt loc, aproape de mare, iar în locul cel dintâi, care avea întru sine moaștele sfântului, necunoscute, a fost pustiu șaizeci de ani, până la moartea lui Zinon, împăratul grecesc († 491). Și nimeni nu știa de această comoară de mult preț, pe care sinul pământului o ascundea întru sine.

După mulți ani, un ostaș din străjerii împărătești, anume Ioan, având poruncă împărătească, păzea în acele pomenite locuri, Soreos și Limnos. Acesta, sculându-se într-una din zile, a mers la vânat și, fiind la locul unde oarecând fusese biserica de deasupra moaștelor sfântului, a văzut acolo un iepure fugind și, încordându-și arcul, a dat drumul săgeții și l-a ucis. Apoi, vânând și alte fiare, s-a întors, iar odihnindu-se el noaptea pe patul său, i s-a arătat în vis Sfântul Avtonom, poruncindu-i să zidească o biserică pe locul acela unde ieri ucisese iepurele. Iar ostașul, sculându-se din somn, s-a sârguit să împlinească porunca și în scurtă vreme a zidit o biserică prea mi-nunată în numele sfințitului mucenic Avtonom ale cărui moaște le-a aflat întregi în pământ, fără nici o stricăciune. De la ele multe minuni se săvârșeau și izvorau tămăduiri bolnavilor. Despre nestricăciunea sfintelor lui moaște, fericitul Simeon Metafrast zicea așa: „Eu văzând pe viteazul nevoitor și după moarte biruind firea, mă ridic spre prea mărirea lui Dumnezeu, pentru că, privind oarecând cu ochii în mormântul cel mucenicesc, am văzut sfintele lui moaște petrecând nebiruite de puterea morții; pentru că ceea ce se lăuda că pe toată alcătuirea de viețuitoare în trei zile o va risipi, aceea, de atâta mulțime de ani, n-a putut să strice nici măcar un fir de păr al acestui bărbat prea luminos. Am văzut capul cu perii nevătămat, fața lui întreagă, pielea tare și nici genele lui nu și-au pierdut perii, fără numai ochii erau închiși. Și privind eu la dânsul, se vedea că, numai păzind legea morții, se preface a tăcea și tot trupul lui se ține întreg pe toate alcătuirile sale de mai înainte. Nici din capul lui nu se rupsese ceva, nici din celelalte părți ale trupului nu se despărțise ceva. Așa știe Dumnezeu a preamări pe aceia care L-au proslăvit pe El în trupurile lor”. Pentru că Aceluia i se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Avtonom

Troparul Sfântului Mucenic Avtonom, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Avtonom, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Carele lui Faraon...

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat pururea cu Lumină Dumnezeiască, ierarhe, izbăveşte-mă de întunericul păcatelor, ca să laud astăzi luminatul tău praznic.

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te arhiereu, ca un râvnitor al Apostolului Pavel, ai înconjurat toată lumea, propovăduind mântuirea tuturor şi surpând capiştile idolilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiindu-ţi întărit sufletul pe piatra credinţei, ai pătimit ucidere cu pietre; şi cu bucurie către Viaţa Cea Neveştejită te-ai mutat, Sfinţite Mucenice Avtonom.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai mai presus de Cuvânt pe Cel Născut mai înainte de veci din Tatăl, Maică Neispitită de nuntă. Pe Acela roagă-L pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine cu dreaptă credinţă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gonirile tale şi împroşcările cu pietre şi îmboldirile şi vărsările sângiurilor ca o gârlă, legăturile, închisorile şi moartea ta laud, Mucenice Ierarhe Avtonom.

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Surpând nelegiuirea cu mergerea ta de bunăvoie spre patimă, ţi-ai luminat podoaba arhieriei cu picăturile sângiurilor tale, mucenice; şi împărăţeşti împreună cu Hristos, Împăratul veacurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vitejiile tale cele care le-ai făcut asupra celor ce te prigoneau nesuferindu-le protivnicul drepţilor, fericite, tot felul de supărări ţi-a scornit ţie, iar tu cu arma Crucii l-ai omorât.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Sfântă decât îngerii şi mai Desfătată decât cerurile, Născătoare de Dumnezeu, aflându-te pe tine Cel Ce pe sfinţi Se odihneşte, fiind Neîncăput din fire, întru tine încape şi pe mine mă mântuieşte.

Irmosul

Întăritu-s-a inima mea în Domnul, Cel Ce dă rugăciune celui ce se roagă. Că arcul puternicilor a slăbit şi cei slabi s-au încins cu putere.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, glasul...

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind legat de dragostea lui Hristos, părinte, dezlegi pe cei legaţi de înşelăciune, cu împletirile cuvintelor tale şi-i pironeşti de dragostea Vieţii Celei Adevărate.

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind doctor priceput, fericite mucenice, pe cei otrăviţi cu otrava deşertăciunii idolilor îi îndulceşti cu cuvintele credinţei, preaînţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Podoaba mucenicilor, frumuseţea arhiererilor, întărirea Bisericii şi întrarmarea credincioşilor, să fie cinstit minunatul Mucenic Avtonom.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Către noianul îndurărilor tale, Ceea ce ai născut Viaţa lumii, năzuiesc, Preacurată, eu, cel omorât de păcate; prin rugăciunile tale miluieşte-mă, Stăpână.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Răsari mie, Doamne...

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca soarele ai răsărit în tăria Bisericii şi cu razele nevoinţelor şi cu minunile tale, mucenice, luminezi pe credincioşi, risipind negura demonilor, Sfinte Mucenice Avtonom.

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De Duhul cel Preasfânt fiind luminat, s-a arătat limba ta ca un condei bine scriitor, însemnând Legea lui Hristos pe lespezile inimilor celor binecredincioşi, Sfinte Avtonom.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Duhul cel Preasfânt aflându-te locaş curat şi sălăşluire a Sa, te-a umplut de daruri Dumnezeieşti, sfinţite mucenice al lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răsari mie, Stăpână, raza milei tale, mie celui ce sunt cuprins de-a pururea întru întunericul greşelilor mele; şi mă îndreptează către lumina pocăinţei, Preacurată, ca să te măresc pe tine cu credinţă.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Viforul gândurilor...

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ocârmuit fiind de Dumnezeiasca Mână, fără primejdie ai înotat în noianul înşelăciunii şi ai ajuns la limanul cel lin al Împărăţiei celei de sus, Sfinţite Mucenice Avtonom.

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împungându-ţi-se coasta cu suliţa, cugetătorule de Dumnezeu, ai închipuit Patima lui Hristos şi cu mulţimea pietrelor fiind îngrămădit, fericite, ai râvnit cu adevărat mucenicului celui dintâi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prăznuind cinstită ziua săvârşirii tale, cu credinţă ne rugăm ţie, ca unuia ce ai îndrăznire către Dumnezeu; pe Acela neîncetat roagă-L pentru noi, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lupta păcatelor mele celor multe mă trage la adâncimea deznădăjduirii, Fecioară. Ci, cu mâna ta cea puternică, scoate-mă şi mă miluieşte, ca să te laud pe tine, Prealăudată.

Irmosul

Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşelilor celor nemăsurate mă trage; ci Tu, Ocârmuitorule Bune, mai înainte apucând, îndreptează-mă ca pe proorocul şi mă mântuieşte.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe cea neadormită...

Trupul tău cu posturi topindu-ţi, cu neadormite rugăciuni pe Făcătorul ai rugat pentru păcatul tău, ca să iei iertare desăvârşită; şi ai luat iertare, calea pocăinţei arătând.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel Ce a grăit în munte...

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind aruncat în topitoarea chinurilor, te-ai arătat mai curat decât aurul, sfinte, luminându-ne pe noi cu luminile minunilor tale.

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce se închinau pietrelor, cu pietre împroşcându-te, către Hristos, Piatra vieţii, după dorinţa ta te-au mutat, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Gonirile tale s-au arătat izgoniri demonilor, cugetătorule de Dumnezeu şi râurile sângiurilor tale au stins cuptorul necredinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei şi ai arătat-o mai Desfătată decât cerurile, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pământul şi toate cele ce sunt...

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstitul tău sânge, care s-a vărsat pentru Hristos, pământul l-a primit. Iar cerurile au primit sufletul tău suindu-l la mărire; pe care cetele îngerilor şi duhurile tuturor drepţilor cu bucurie l-au întâmpinat, Sfinte Mucenice Avtonom.

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pâraiele sudorilor tale, mucenice, au stins focul celor necredincioşi; iar râurile minunilor tale, Cuvioase Avtonom, au uscat marea patimilor noastre, a celor ce cu credinţă te lăudăm, fericite, întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Mergând pretutindenea ai propovăduit numele lui Hristos; capiştile înşelăciunii le-ai surpat, pe cei din întunericul necunoştinţei i-ai luminat, părinte şi bisericii Ziditorului tău l-ai alcătuit. Pe Acela Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pământ Sfânt, în care s-a Sălăşluit Hristos, Piatra vieţii, Uşă a Luminii Celei Înţelegătoare, Munte cu adevărat Netăiat; Raiul Măririi şi Sfeşnic de aur mai înainte ai fost numită, Preacurată Fecioară, pururea Binecuvântată.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pământul şi toate cele ce sunt pe el, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi zăduful, fiii oamenilor şi preoţi, binecuvântaţi pe Domnul şi-L preainălţaţi pe El întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Făcut-a tărie cu braţul Său...

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De Cel după care dorea încă în trup fiind, Sfântul Avtonom, apropiindu-te acum după moarte, aievea priveşti pe Hristos, Lumina Cea Neînserată.

Stih: Sfinte Mucenice Avtonom, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşindu-ţi călătoria şi păzindu-ţi credinţa, ai primit cununa ostenelilor; roagă-te dar neîncetat pentru noi Mântuitorului, sfinţite mucenice al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lumina Vieţii Celei Neînserate, ţi-a răsărit ţie, fericite, pentru că ai săvârşit pe pământ fapte bune, vrednicule de lumină; şi acum te veseleşti în ceruri cu Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind Nădejde şi Părtinitoare credincioşilor, te rugăm: miluieşte-ne de patimi şi de tot felul de supărări, pe noi care pururea te mărturisim pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul

Făcut-a tărie cu braţul Său pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi Dumnezeul lui Israel. Întru care ne-a cercetat pe noi. Răsăritul cel din înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea Podobie: Degrab ne întâmpină...

Îndoită cunună a nestricăciunii ţi-a dăruit ţie, Hristos, preafericite, ca unui nevoitor şi ca unui cinstit, Sfinte Ierarhe Avtonom; căci cu aceasta ai adus jertfă fără de sânge; iar cu mucenicia, cu adevărat ai râvnit Dumnezeieştii Lui Patimi. Pentru aceea, te-ai învrednicit de fericirea Lui cea neveştejită.

 

SEDELNA la Praznicul Naşterii Maicii Domnului,glasul al 4-lea Podobie: Degrab ne întâmpină...

Iuda măreşte-te şi David întăreşte-te, Adame înnoieşte-te şi Levi veseleşte-te, că din voi S-a născut mie Hristos, încordează-ţi canonul, scriitorule de cântări şi spune: cine este Fecioara care s-a născut? Este Maica lui Hristos Dumnezeu, Hrănitoarea Vieţii noastre.