Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul a adus mulțime nenumărată de popor la mărturisirea adevăratului Dumnezeu, zidind biserici lui Dumnezeu și întru dânsele săvârșind jertfa cea fără de sânge.
Luminătorul Armeniei celei mari, Sfântul Grigorie, s-a născut din părinți întunecați cu necredința, dar luminați cu bunul neam și cu dregătoria. Tatăl lui era un anume Anak, unul din cei mai mari boieri din pământul Persiei, de neam Părtean, din seminție împărătească, rudenie a lui Artaban, împăratul perșilor, și a lui Cursar, fratele împăratului Armeniei. Acela mai de pe urmă era străin în Armenia, deoarece împărăția perșilor venind sub stăpânirea parților, și Artaban fiind part și împărățind într-însa, le era greu perșilor că sunt stăpâniți de cei din alt pământ.
Era la perși un boier mai de căpetenie, anume Artasir. Acela, sfătuindu-se cu prietenii săi cei de un gând, au ridicat război împotriva împăratului lor Artaban și l-au ucis pe el și a luat scaunul împărăției persane. Iar lui Cursar, împăratul Armeniei, îi era foarte jale auzind de uciderea fratelui său Artaban. Adunând toată puterea Armeniei s-a sculat asupra Perșilor, făcând răzbunare pentru vărsarea sângelui fratelui său. Și fu bătută Persia de cei din Armenia zece ani și au luat multă vătămare de la dânșii. Drept aceea, Artasir, fiind în mare mâhnire și în nepricepere, s-a sfătuit cu boierii săi cu ce chip ar putea să înfrângă pe vrăjmașii cei ce năvăleau. Deci a făgăduit că de ar ucide cineva pe Cursar, împăratul Armeniei, îl va face pe acela al doilea împărat pe scaunul stăpânirii Persiei. La sfatul acela era și Anac, tatăl lui Grigorie. El a făgăduit că fără război să biruiască pe Cursar, ucigându-l pe el cu un viclean meșteșug. Iar Artasir i-a zis lui: „De vei face aceasta, voi pune coroana pe capul tău și vei împărăți cu mine. Iar împărăția părtenilor va fi a ta și a seminției tale”. Sfătuindu-se așa și întărind cuvântul, s-a dus.
Anac a luat pe fratele său spre ajutor la lucrul hotărât și sculându-se cu toată casa, cu femeile și cu toate averile din Persia, ca și cum ar fi fost izgoniți și ca și cum ar fugi din mâinile lui Artasir, a mers în Armenia, la rudenia sa, împăratul Armeniei. Iar acela i-a primit pe ei cu dragoste și dându-le locuință în pământul său, i-a făcut pe ei sfetnicii lui. Mai ales lui Anac îi încredințase toate tainele sale. L-a făcut pe el cel mai dintii șezător în singlitul său. Se furișase Anac cu înșelăciune în inima împăratului, iar în inima sa gândea cum ar ucide pe împăratul și căuta, pentru aceea, vreme potrivită.
Fiind odată împăratul la muntele Araratului, au dorit Anac și fratele său să vorbească cu împăratul la un loc osebit: „Avem - zicea - să-ți spunem un cuvânt tainic, de bună trebuință și de folos”. Și intrând singuri la împăratul, îl loviră cu săbiile și rănindu-l de moarte au ieșit, au încălecat pe caii lor și au fugit, vrând să ajungă în Persia. După puțin timp, intrând postelnicii în cămara împăratului, au aflat pe împăratul zăcând la pământ în sânge încă viu și s-au înspăimântat de frică.
Aflând ceea ce se făcuse, au spus îndată tuturor voievozilor și boierilor și au pornit în urma ucigașilor pe care ajungându-i la un râu, i-au ucis și i-au înecat în apă. Iar împăratul rănit, Cursar, când și-a dat cea din urmă suflare, a lăsat cu limbă de moarte ca să ucidă toată casa lui Anac și a fratelui său și pe femeile lor și pe fii. Și așa a trebuit să se facă de către urmași.
Oarecare din rudeniile lui Anac, cele ce se aflau în Armenia când se ucideau cei din casa lui Anac, au luat doi prunci, fii ai lui Anac, fiind în scutece: pe sfântul acesta, Grigorie, și pe alt frate al lui și, ascunzându-i, i-a crescut. Atunci s-a făcut tulburare mare în Armenia. Înștiințînd-se de acest lucru Artasir, împăratul Persiei, a mers cu puterea sa asupra Armeniei și biruind-o, a luat împărăția Armeniei și a supus-o stăpânirii sale. Deci, a rămas după împăratul Cursar, asemenea, un prunc mic, anume Tiridat, pe care Artasir, cruțându-l, l-a trimis în surghiunie în părțile Romei unde, venind în vârstă, se afla în rânduiala ostășească și avea putere trupească mare. Pruncii lui Anac, cei păziți de ucidere, unul a fost luat în Persia, iar altul, ce se numea Grigorie, de care ne este nouă acum vorba, a fost trimis în stăpânirea Romei, în care, crescând, a fost trimis în Cesareea Capadochiei și a învățat credința în Domnul nostru Iisus Hristos, făcându-se slugă bună și credincioasă Domnului. Apoi s-a însoțit acolo cu femeie, după lege, și a născut doi fii, pe Ortan și Arostan, pe care i-a dat de mici la slujba Domnului.
Drept aceea, Ortan venind în vârstă, s-a învrednicit la treapta preoțească. Iar Arostan a fost viețuitor în pustie. După nașterea acestor doi fii plăcuți lui Dumnezeu, soția lui Grigorie degrabă trecând din lumea aceasta, a început fericitul mai în voie a sluji lui Dumnezeu, umblând în toate poruncile și îndreptările Domnului fără prihană.
În acea vreme, Tiridat, slujind în oastea Romanilor, ca unul care era de seminție împărătească, a fost cinstit cu o înaltă dregătorie. Auzind Sfântul Grigorie, a mers la dânsul, nu că nu ar fi știut că Anac, tatăl lui, a ucis pe Cursar, tatăl lui Tiridat, însă taina aceea păzind-o. A început a sluji lui Tiridat cu credință, pentru păcatul tatălui său, cu slujba sa credincioasă măsurând și răsplătind fiului lui Cursar. Și iubea Tiridat pe Grigorie, văzând că-i slujea cu toată osârdia. Însă, știindu-l că este creștin, se mâhnea asupra lui și îl defăima. Iar acesta, nebăgând în seamă nedreapta mânie a stăpânului său, își păzea credința cea fără de prihană în Hristos Domnul.
În zilele acelea a fost năvălirea goților asupra provinciilor Romane, și cel ce împărățea atunci în Roma trebuia să iasă la război împotriva goților. Dar când erau romanii aproape de goți și stau taberile față în față la război, voievodul goților invită pe împăratul Romei că singuri, deosebi să se bată. Iar împăratul Romei, temându-se să iasă singur, căuta pe unul în locul său, care s-ar putea bate cu voievodul goților. Și a aflat pe Tiridat, ostașul viteaz pe care l-a făcut în locul său împărat și, îmbrăcându-l în armele împărătești, l-a pus împotriva voievodului goților pe care, când s-a lovit Tiridat la război, fără de sabie l-a biruit pe voievodul goților, l-a prins viu și l-a dus la împăratul Romei. Toată oastea goților a biruit-o atunci. Pentru aceasta împăratul Romei l-a ridicat pe Tiridat la scaunul tatălui lui, și l-a pus rege în Armenia (287-330) și i-a făcut lui pace cu perșii. Atunci fericitul Grigorie a mers cu dânsul în Armenia ca o slugă credincioasă.
Când regele Tiridat aducea jertfe idolilor, mai ales zeiței Artemida, spre care avea mai multă osârdie, mult și adeseori ruga pe Grigorie ca să jertfească idolilor cu dânsul împreună. Iar Grigorie nu voia, ci mărturisea pe Hristos, că nu este Dumnezeu afară de el, nici în cer, nici pe pământ.
Auzind aceste cuvinte, Tiridat a poruncit ca să-l chinuie tare pe sfântul Grigorie. Mai întâi i-a băgat în gură un lemn între fălci, deschizându-i cu sila gura foarte mult, încât nu putea să o mai închidă și să grăiască ceva, și apoi un bolovan mare de sare - în Armenia acel fel de bolovani se sapă din pământ, și l-a legat apoi de grumaji, și cu picioarele în sus l-a spânzurat. Așa a răbdat sfântul șapte zile spânzurat, iar în a opta zi, spânzurat fiind, l-a bătut deasupra cu bețe fără de cruțare și a făcut fum din gunoaie dedesubt și l-a chinuit cu acel fum cu capul în jos, spânzurat, alte șapte zile. Iar el, spânzurat fiind, slăvea numele lui Iisus Hristos și pe cât îi era lui cu putință - scos acum fiind lemnul din gură - învăța pe norodul cel ce stă de față și privea la chinuirea lui ca să creadă într-unul, adevăratul Dumnezeu. Apoi, fiindcă s-a aflat nemișcat în credință și viteaz în răbdare, i-au strâns picioarele între scânduri și le-au legat tare cu funii și bătându-i în călcâie și în glesne piroane de fier, i-a poruncit să umble. Iar el, umblând, cântă: „Pentru cuvintele buzelor tale eu am pășit pe căi silnice”. Și iarăși: „Mergând, mergea și plîn-gea, aruncând semințele sale și, venind, vor veni cu bucurie, luându-și mănunchele sale”.
Prigonitorul a poruncit să-i zgârie cu niște unelte și să-i scrijelească capul, în nări pucioasă și sare cu oțet să-i toarne și capul într-un sac plin de funingine și cenușă să-i lege; și așa a petrecut sfântul șase zile. Și iar, legându-l de picioare, l-a spânzurat cu capul în jos, și mulțime de apă au turnat cu sila în pântecele lui, muncind și batjocorind pe sfânt, pentru că nu era nici o rușine în ochii aceia care erau plini de toate necurățiile cele fără de rușine. După chinul acela îl amăgea pe pătimitorul cu cuvinte viclene împărătești spre închinarea la idoli, dar neplecându-se la amăgire, iar l-au spânzurat prigonitorii, și cu unghii de fier i-au strujit coastele. Și arzându-i tot trupul cu unghiile cele de fier, l-au târât pe pământ, gol, peste piroane de fier ascuțite. După ce toate le-a răbdat mucenicul, îl aruncară în temniță și acolo s-a făcut sănătos cu puterea lui Hristos.
A doua zi, scoțându-l din temniță, a stat cu fața veselă înaintea împăratului, neavând nici o rană. Văzând împăratul s-a mirat; însă tot mai nădăjduia că Grigorie va împlini voia lui și a vorbit către dânsul cu pace, trăgându-l la păgânismul său. Dar după ce nu s-a supus Sfântul Grigorie cuvintelor împărătești amăgitoare, atunci a poruncit ca să-i încalțe picioarele cu niște încălțăminte de fier și, ferecându-l în obezi, să-l păzească până a treia zi; iar după acele trei zile, l-a chemat și i-a zis: „În zadar nădăjduiești în Dumnezeul tău, că n-ai nici un ajutor de la Dânsul”. Grigorie a zis: „Nebunule împărate! Tu singur îți gătești ție chin, iar eu, nădăjduind spre Dumnezeul meu, nu voi slăbi și nu voi cruța trupul meu pentru Dânsul; că pe cât omul cel din afară se strică, cu atât mai mult cel dinăuntru se înnoiește”.
După această a poruncit să se topească o căldare de plumb și să toarne plumb de acela peste tot trupul sfântului, iar el răbdând, mărturisea pe Hristos neîncetat.
Deci, gândind încă Tiridat în ce fel pe cea neschimbată inimă a lui Grigorie să schimbe, cineva dintre cei ce stau de față i-a zis: „Să nu omori, împărate, pe acest om, pe fiul lui Anak, care pe tatăl tău l-a ucis, și împărăția Armeniei a dat-o perșilor în robie”. Auzind aceasta împăratul s-a umplut de râvna mare pentru sângele tatălui său și a poruncit ca, legând mâinile și picioarele lui Grigorie, să-l arunce într-o groapă adâncă, în cetatea Artaxat. Iar groapa aceea era plină de noroi, de șerpi, de scorpii, de toate jivinile cele veninoase și de viermi. În acea groapă aruncară pe sfântul Grigorie și patrusprezece ani a petrecut într-însa nevătămat de acele jivine târâtoare.
O văduvă oarecare, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, îi arunca lui în fiecare zi câte o părticică de pâine, cu care a rămas în viață.
Socotind Tiridat că a pierit Grigorie, a încetat a mai gândi la dânsul. După aceasta s-a bătut cu perșii, și a cuprins pământul lor până la Siria, și s-a întors cu mare biruință și triumf.
În vremurile acelea, Dioclețian (284-305), împăratul Romei, a trimis în toată stăpânirea sa ca să-i găsească lui o fecioară mai frumoasă decât toate, pe care să o ia spre însoțire. Și căutând, trimișii aflară o fecioară creștină, anume Ripsimia, care într-o mănăstire de fecioare, sub grija egumenei Gaiană, petrecea în post și în rugăciuni logodindu-și fecioria sa lui Hristos. Scriind trimișii descrierea feței fecioarei aceleia, au trimis-o la împărat. Pe care văzând-o împăratul a iubit frumusețea Ripsimiei foarte mult, s-a aprins spre dânsa și a trimis la Ripsimia cu pace, dorind să-i fie lui femeie. Iar ea, în inima sa, a zis către Hristos: „Nu mă voi depărta de la tine, mirele meu Hristos, și fecioria mea cea afierosită Ție, nu o voi face de hulă”. Și așa, făcând în taină sfat cu surorile și cu stareța sa, Gaiană, adunându-se toate cu dânsa, au fugit și s-au dus în Armenia cu mare și nemaipovestită nevoie, pe care au răbdat-o în cale, suferind foame și osteneală fără de număr. S-au sălășluit înaintea cetății Ararat, una dintre cele mai puternice, se duceau în cetate și lucrând la oameni, aduceau pentru plată hrană lor și celorlalte. Și erau cu toate la număr treizeci și șapte, care au vrut a pătimi toate acolo a răbda nevoia și necazul. Înștiințându-se Dioclețian că Ripsimia a fugit în Armenia cu alte surori, a trimis scrisoare la Tiridat, împăratul Armeniei, cu care era în mare dragoste, înștiințându-l pe el și spunându-i că: „Pe Ripsimia, pe care am vrut s-o iau mie femeie, au amăgit-o unii din creștini, și și-au ales ca să se rătăcească, cu rușine, prin țări străine decât să-mi fie mie soție. Ci, aflând-o pe ea, sau să o trimiți la noi, sau, de vei vrea, tu să o ai pe ea de soție”.
Iar Tiridat îndată a poruncit s-o caute pretutindeni și, înștiințându-se unde se află, a poruncit să pună straje împrejur, ca să nu scape. Apoi, aflând de la cei ce o văzuseră pe Ripsimia că este prea minunată la frumusețe, s-a aprins și a trimis la dânsa toate podoabele cele vrednice de cinstea împărătească, ca într-însele gătindu-se, să fie adusă la dânsul. Iar ea, după învățătura stareței Gaiană, - care o crescuse pe ea din tinerețe, - a lepădat toate podoabele acelea și n-a vrut să meargă la împăratul. Apoi a grăit și Gaiană către trimiși: „Iată, toate fecioarele acestea sunt logodite Împăratului Ceresc și nu este cu putință că vreuna dintr-însele să se amestece cu nunta cea pământească”. Și s-a făcut din senin un tunet înfricoșat și un glas din cer s-a auzit zicând către fecioare: „Îndrăzniți și nu vă temeți, căci cu voi sunt”. Iar ostașii cei trimiși atât de tare s-au înfricoșat de glasul tunetului aceluia, încât au căzut la pământ. Iar unii din cei căzuți de pe căi au murit, călcați fiind de picioarele cailor. Deci, s-au întors trimișii înfricoșați cu mare spaimă și spuseră împăratului cele ce se făcuse; iar el, umplându-se de mânie, a trimis pe unul din mai mari cu mai multă oaste ca pe toate fecioarele să le taie cu sabia și numai pe Ripsimia s-o aducă la dânsul cu de-a silă. Drept aceea, năvălind asupra lor ostașii cu săbiile scoase, a zis Ripsimia către cel mai mare: „Să nu pierdeți pe aceste fecioare, dar pe mine duceți-mă la împăratul vostru!”. Și luând-o pe ea, o duseră, nefăcând rău celorlalte fecioare, care după plecarea lor s-au ascuns. Iar Ripsimia mergând, chema spre ajutor pe Hristos, Mirele său, și striga către Dânsul: „Izbăvește de sabie sufletul meu și din mâna câinelui pe cea una născută a mea”. Apoi, ducând-o în camera împărătească, și-a ridicat în sus ochii săi cei trupești și sufletești, și cu tărie se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, ca să o păzească nevătămată cu mâna sa cea atotputernică, și își aducea aminte de ajutorul Lui cel minunat și milostiv, pe care de de-mult l-a arătat popoarelor celor ce erau în primejdii, cum pe Israel din mâinile lui faraon și de la înecare l-a mântuit, pe Iona în pântecele chitului întreg l-a păzit, pe cei trei tineri în cuptor i-a ferit, nevătămați de foc, precum pe fericită Suzana a izbăvit-o de depravații bătrâni, așa și pentru sine se rugă ca să fie mântuită din silirea lui Tiridat.
A intrat la dânsa împăratul și văzându-i neobișnuita ei frumusețe, s-a mirat și s-a aprins foarte spre dânsa. Apoi, pornindu-se de vicleanul duh și de pofta trupească, s-a apropiat de dânsa, cuprinzând-o și vrând s-o sărute și să-i facă silă. Iar ea, întărindu-se cu puterea lui Hristos, s-a împotrivit lui tare, și luptându-se mult cu dânsa împăratul, n-a putut să-i facă ei niciun rău, pentru că era mai tare în Dumnezeu atunci sfânta fecioară decât Tiridat cel vestit și tare ostaș. Și cel ce oarecând pe voievodul goților l-a biruit fără de sabie și pe perși i-a bătut, n-a putut acum pe o singură fecioară a lui Hristos să o întreacă în putere, pentru că de sus i se dădea ei tărie, precum oarecând celei întâi mucenițe, Tecla.
Deci, nesporind împăratul nimic, a ieșit din cămară și a poruncit să trimită după Gaiană, știind că aceea era învățătoarea ei, pe care aflând-o degrabă, au adus-o. Și o rugă pe ea împăratul să îndemne pe Ripsimia să-i împlinească voia. Gaiană venind, grăia cu dânsa în limba latină, ca armenii cei ce erau de față să nu înțeleagă cuvintele lor, și o povățuia nu la cele ce erau pe pofta împăratului, ci cele ce erau de folos feciorelnicei curății. Pentru că învăța pe Ripsimia cu hotărâre și o îndemna ca să păzească până în sfârșit curăția ei cea logodită lui Hristos și să-și aducă aminte de dragostea Mirelui său și de cunună cea gătită fecioriei ei și să se teamă de înfricoșata judecată și de gheenă care va înghiți pe cei ce nu-și păzesc făgăduința, zicând: „Mai bine este ție, fecioară a lui Hristos, ca aici să mori vremelnic, decât acolo în veci. Au nu știi ce grăiește în Evanghelie Cel prea frumos, Mirele tău, Iisus Hristos? Nu vă temeți - zice - de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă! Deci, să nu poftești păcatul niciodată, măcar de te-ar și ucide necuratul împărat; apoi mai bună va fi lauda fecioriei tale înaintea Celui curat și nestricăcios, Mirelui tău Cel Ceresc”.
Iar unii din cei ce erau de față știind limba latină, au înțeles ce grăia Gaiană către Ripsimia și au spus la ceilalți slujitori; iar aceia, auzind acestea, loveau peste gură cu pietre pe Gaiană și i-au sfărâmat dinții poruncindu-i să grăiască ceea ce împăratul poruncește. Apoi, fiindcă nu înceta Gaiană a învăța pe Ripsimia frica Domnului, au depărtat-o pe ea de acolo. Iar împăratul, ostenindu-se mult cu Ripsimia și văzând că nu sporește nimic, a început ca un îndrăcit a se lovi pe sine și a se tăvăli pe pământ. Și în acea vreme noaptea iată sosind, s-a sculat Ripsimia și, scăpând, a fugit din cetate, nevăzând-o nimeni. Apoi, aflând pe surorile sale, le-a spus lor de biruința ei asupra vrăjmașilor, că neatinsă a rămas. Deci, toate au lăudat și au mulțumit lui Dumnezeu, Celui ce n-a dat spre rușinare pe mireasă Sa. Și toată noaptea aceea au cântat rugându-se lui Hristos, Mirele lor. A doua zi iar necurații au prins pe Ripsimia și au ucis-o cu amară moarte. Mai întâi de toate îi tăiară limba, apoi, dezbrăcând-o și la patru stâlpi mâinile și picioarele întinzându-i, au legat-o și cu lumânări au ars-o. După aceasta pântecele ei cu pietre ascuțite l-au rupt, încât toate cele dinlăuntrul ei s-au vărsat. La sfîr-șit i-au scos ochii și pe toată au tăiat-o în bucăți și așa s-a dus la Hristos, Mirele ei cel dulce, prin amară moarte.
Deci, au prins și pe celelalte fecioare, surori și împreună pustnice ale ei, treizeci și trei, și cu sabie le-au ucis, iar trupurile lor le aruncară spre mâncare fiarelor. Iar pe Gaiană ceea ce era stareță, cu moarte mai amară au omorât-o, cu alte două fecioare care erau cu dânsa: mai întâi, găurindu-le picioarele, le-au spânzurat cu capul în jos și de vii le-au jupuit pielea, apoi tăindu-le grumajii lor dinapoi, limbile lor le-au tras și le-au tăiat, după aceea pântecele cu pietre ascuțite tăindu-le, a tras afară cele dinlăuntru ale lor, la sfârșit le-au tăiat capetele și așa au trecut la logodnicul lor, Hristos.
Tiridat, ca un fără de minte fiind, abia a șasea zi după moartea acelor fecioare și-a venit în sine și s-a dus la vânat. Iar prin rânduiala lui Dumnezeu cea de mirare și minunată, în acea cale a venit asupra lui o asemenea mustrare încât a prefăcut nu numai mintea, ci și asemănarea cea omenească în schimonosire și s-a schimbat în asemănare porcească, așa că după tot chipul s-a făcut întocmai ca un vier. Cine a auzit de Nabuchodonosor, care din om și-a schimbat forma în dobitoc, să-și zugrăvească înaintea ochilor tot așa și pe Tiridat, că în loc de om vier îl vedea. Și nu numai împăratul singur, ci și alții, toți voievozii și ostașii, toată casa lui, care se învoiseră la moartea fecioarelor, erau îndrăciți și fugeau prin dumbrăvi și pe câmpii, rupându-și hainele de pe ei și mâncându-și chiar carnea lor. Așa îi certă pe ei mânia lui Dumnezeu pentru sângele nevinovat vărsat. Și nu aveau ei nici un ajutor de la nimeni, pentru că cine putea să povestească această cumplită mânie a lui Dumnezeu?
Însă Dumnezeu, milostiv fiind, „Care nu până în sfârșit se iuțește, nici în veac se mânie, și de multe ori pedepsește spre folos”, ca răutățile omenești să le întoarcă spre mai bine, plecându-Se prin obișnuită îndurarea Sa, i-a miluit pe ei așa: surorii împăratului, Cusaroductei, i s-a arătat în vis un bărbat înfricoșat, în slavă mare, și i-a zis: „De nu va fi scos Grigorie din groapă, Tiridat nu se va tămădui”. Deci, deșteptându-se din somn Cusaroducta, a spus la oameni vedenia sa. La toți era de necrezut lucrul acesta, pentru că cine se aștepta ca Grigorie, după patrusprezece ani, să fie viu, cel ce a petrecut între tot felul de jivini și pierdut în noroi. Cu toate acestea au mers la groapă și au strigat: „Oare ești viu Grigorie?”. Și a răspuns din groapă Grigorie: „Sunt viu, cu darul Dumnezeului meu!”. Și-l scoaseră de acolo veșted cu unghiile și cu părul crescut mare, uscat și negru de tină și de nevoile cele mari. L-au spălat și, în haine noi îmbrăcându-l și întărindu-l cu hrană, l-au dus la împăratul cel ce era în chip de vier. Și ieșiră la sfântul Grigorie toți cu cinste mare închinându-se și căzând la picioarele lui și rugându-se că el să roage pe Dumnezeul său și să ceară tămăduire împăratului, voievozilor și ostașilor lui. Iar Fericitul Grigorie mai întâi i-a întrebat despre trupurile cele ucise ale sfintelor fecioare, de vreme ce de nouă zile zăceau neîngropate. Și adunând trupurile lor cele aruncate pe câmp, plângea de tirania cea fără de omenie a necuraților prigonitori. Și a îngropat sfintele trupuri cu cinste. După aceasta, a început a-i învăța pe ei ca să se întoarcă de la idoli și să creadă în unul Dumnezeu și în Iisus Hristos fiul Lui, și așa să nădăjduiască spre mângâierea și darul Lui. Și le spunea lor că pentru aceasta Domnul Dumnezeu l-a păzit pe el viu în groapă, în care îngerul lui Dumnezeu adeseori îl cercetă, ca pe ei să-i aducă la lumina bunei credințe din întunericul închinării de idoli. Învățându-i pe ei să sporească în Hristos, le punea lor pocăință. Și văzându-le smerenia, le-a poruncit să zidească o biserică mare, pe care de-grabă au zidit-o și a adus într-însa Grigorie, cu mare cinste, trupurile fericitelor mucenițe și punând o cruce în biserică, a poruncit oamenilor ca să se adune acolo și să se roage. După aceea l-au dus pe Tiridat împăratul la trupurile sfintelor fecioare pe care el le ucisese, ca să se roage lor și să le milostivească, ca ele să se roage pentru dânsul Domnului Iisus Hristos.
După ce a făcut aceasta împăratul, mai întâi din voievozii și ostașii cei îndrăciți li s-au redat chipul cel omenesc și au ieșit duhurile cele viclene și toți s-au tămăduit; și mulțime de alți bolnavi se tămăduiau de către Sfântul Grigorie, cu numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Apoi, degrabă, toată Armenia s-a întors la credința în Hristos și poporul a sfărâmat capiștile idolești, și a zidit biserici lui Dumnezeu. Iar împăratul își mărturisea înaintea tuturor păcatele și iuți-mea sa și propovăduia certarea și darul lui Dumnezeu cel arătat spre sine. S-a făcut povață spre tot lucrul bun și a trimis în Cezareea Capadociei pe Sfântul Grigorie la Leontie, arhiepiscopul, ca să-l sfințească pe el episcop al lor. Sfințit fiind Grigorie, când s-a întors de acolo, a luat cu sine mulțime de preoți pe care îi cunoștea că sunt vrednici, și i-a botezat pe împărat, pe voievozi, pe ostașii lui și celălalt popor, începând de la curtea împărătească, până la cel mai din urmă sătean. A adus mulțime nenumărată de popor la mărturisirea adevăratului Dumnezeu, zidind biserici lui Dumnezeu și întru dânsele săvârșind jertfa cea fără de sânge. A sfințit prezbiteri, a pus școli și dascăli și a rânduit toate cele spre fapta bună, spre trebuința bisericii și spre slujba lui Dumnezeu cuviincioase, umblând din cetate în cetate.
Împăratul a dăruit îndestulată avere bisericilor lui Dumnezeu, încât nu numai pe cei din Armenia, ci și pe cei din celelalte țări i-a adus Sfântul Grigorie la Hristos: perșii, asirienii, midenii. A zidit mulțime de mănăstiri, în care bine înflorea desăvârșirea evanghelicească.
Rânduindu-le Sfântul Grigorie pe toate așa bine, s-a dus în pustie, unde și-a sfârșit și viața sa cea vremelnică după dumnezeiasca plăcere.
Împăratul Tiridat viețuia în mari fapte bune și în înfrânare atâta de mare încât era asemenea călugărilor. Iar în locul Sfântului Grigorie luară pe Arostan, fiul lui, bărbat în mari bunătăți care din tinerețe petrecea viață călugărească. L-a sfințit în Capadocia pentru rânduiala bisericilor dumnezeiești celor din părțile Armeniei, și l-a trimis împăratul și la soborul cel din Niceea, împotriva eresului lui Arie. A fost unul din cei trei sute și optsprezece sfinți părinți.
Așa a crezut Armenia și slujea lui Dumnezeu înflorind cu toate bunătățile multă vreme, și lăudând pe Dumnezeu întru smerenie, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia se cuvine slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Acatistul Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condacul 1
Pe ierarhul și slujitorul lui Hristos, să-l lăudăm astăzi toți credincioșii în cântări, ca pe un păstor duhovnicesc, pe Sfântul Grigorie Luminătorul, care mult s-a nevoit propovăduind Evanghelia, botezându-i pe armenii de odinioară și luminându-i cu învățătura dreptei credințe; pe acesta să-l cinstim, cântându-i: Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Icosul 1
Pe tine, răbdătorule de chinuri, dumnezeiescule luminător, păstorul și primul învățător adevărat al Armeniei, în cântări te fericim noi, credincioșii, și cu laude dumnezeiești cinstim pomenirea ta, că, îndurând felurite chinuri de la necredincioși, cu ajutorul harului ceresc, ai nimicit lucrarea cea întunecată a idolilor și ai adus la dreapta credință pe armeni. Pentru aceasta, Sfinte Grigorie, te lăudăm, cântând:
Bucură-te, cel ce ai cunoscut pe Hristos-Lumina lumii;
Bucură-te, dătător de lumină sfântă poporului tău;
Bucură-te, cel ce ai adus strălucirea lui Hristos tuturor;
Bucură-te, făclie a învățăturii dumnezeiești;
Bucură-te, trezitor al conștiinței oamenilor;
Bucură-te, cel ce ai scos neamul tău din negura păgânătății;
Bucură-te, cel luminat la chip ca un Înger;
Bucură-te, cel al cărui nume înseamnă, cel veghetor;
Bucură-te, cel ce ai privegheat neîncetat la rugăciune;
Bucură-te, cel luminat cu postul de suflet întăritor;
Bucură-te, cel ce ai vorbit în rugăciune cu Stăpânul Hristos;
Bucură-te, cel ce ai urmat învățătura cea dreaptă a Apostolilor;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 2
Prin Pronia lui Dumnezeu, ai fost ales din neamul Arsacizilor, care încă nu cunoșteau dreapta credință și Duhul Sfânt a aflat în sufletul tău loc de sălășluire pentru lucrarea cea mântuitoare de luminare a păgânilor, pe care ai săvârșit-o cu multe osteneli și chinuri vreme de mulți ani, cântând Mântuitorului Hristos: Aliluia!
Icosul 2
Învățător iscusit și păstor mult încercat fiind, Ierarhe Grigorie, ai viețuit în multe nevoințe: în tinerețe, din pricina năvălirii perșilor, ai fugit în Capadocia, unde te-ai căsătorit cu o fecioară credincioasă și L-ai cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, Care te-a binecuvântat cu doi copii, pe care i-ai crescut în dreapta credință. Pentru aceasta, în ziua pomenirii tale te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel chemat să creștinezi Armenia;
Bucură-te, cel născut din familie regească;
Bucură-te, cel ce ai fugit de învățătura păgână;
Bucură-te, cel ce ai primit învățătura creștină în Capadocia;
Bucură-te, cel ce ai fost botezat în numele Preasfintei Treimi;
Bucură-te, cel ce ai avut ca dascăl pe Sfântul Episcop Firmilian;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit de lumina harului;
Bucură-te, cel ce ai avut pavăză dumnezeiasca Pronie;
Bucură-te, făclie duhovnicească a neamului tău;
Bucură-te, botezătorul armenilor și al popoarelor dimprejur;
Bucură-te, mare făcător de minuni și mult nevoitor;
Bucură-te, răbdător de chinuri pentru Hristos;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 3
Ca un păstor râvnitor și ca un pătimitor sfințit, purtătorule de chinuri, Grigorie, stând înaintea Preasfintei Treimi și purtând cunună de mult-pătimitor și veșmânt arhieresc, prin răbdarea chinurilor și prin sfințitele tale rugăciuni, alungi chipurile cele întunecoase ale patimilor noastre, ale celor ce te lăudăm pe tine și-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Umplându-te de apele cele vii ale Duhului Sfânt, ai ieșit ca un râu din Edenul cel înțelegător, adăpând pe binecredincioși și uscând noianul nebuniei idolești, fericite Ierarhe, că nici mulțimea chinurilor cumplite, nici șederea în groapa cea întunecoasă și cu noroi, în care ai viețuit vreme îndelungată, nu au clintit cugetul tău cel tare, vrednicule de laudă, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, cel aruncat în groapa cu animale sălbatice de regele păgân;
Bucură-te, cel ce ai viețuit cu răbdare între jivinele primejdioase;
Bucură-te, cel ce și acolo te rugai neîncetat Domnului;
Bucură-te, cel închis în groapă întunecoasă pentru facerea de bine;
Bucură-te, cel hrănit în închisoare de o femeie credincioasă;
Bucură-te, cel ce ai viețuit în temniță 14 ani;
Bucură-te, cel ce nu ți-ai pierdut nădejdea;
Bucură-te, cel ce ai iubit mai mult sărăcia lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai trăit cu nădejdea bunătăților veșnice;
Bucură-te, cel ce ai avut mintea îndreptată spre cereasca Împărăție;
Bucură-te, cel unit în cuget și simțire cu Dumnezeu;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru binecredincioșii creștini;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 4
Prin chinurile îndurate de la păgâni, ai sfărâmat fălcile leilor gânditori și, cu pătimirile tale, ai înecat întinăciunile demonice, smulgând din rădăcină învățăturile idolești, vrednicule de laudă, mult pătimitorule Grigorie; pentru aceasta, Îl lăudăm pe Hristos Dumnezeu, Cel ce te-a întărit în răbdarea suferințelor și Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 4
Ochilor tăi nu ai dat dormitare, Ierarhe Grigorie, până când cei ce stăruiau în dormitarea răutății păgânești au ajuns la lumina cunoștinței de Dumnezeu, au primit dreapta credință și s-au botezat, slăvind pe Treimea Cea de o ființă. Pentru aceasta pe tine te lăudăm cu dragoste așa:
Bucură-te, cel ce ai fost sfințit srhiereu de fericitul Leontie al Capadociei;
Bucură-te, creștinător al lui Tiridates, regele armenilor;
Bucură-te, cel ce ai luminat cu botezul pe toți armenii;
Bucură-te, cel ce ai zidit mănăstiri și biserici;
Bucură-te, cel ce ai învățat poporul dreapta credință;
Bucură-te, lucrător bun și iscusit în cia Domnului;
Bucură-te, arhiereu al lui Hristos, Mântuitorul lumii;
Bucură-te, cunoscător al Luminii celei adevărate;
Bucură-te, cel ce ai străpuns întunericul necunoștinței;
Bucură-te, cel ce ai strălucit ca soarele între ierarhi;
Bucură-te, cel ce luminezi cu lumina harului lui Hristos;
Bucură-te, purtător de lumină spre viața veșnică;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 5
Mucenița Ripsimia cunoscând pe singura curată Maică și Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, a urmat ei prin viețuire în dragoste de Dumnezeu și curăție, fiind povățuită de tine, Sfinte Grigorie, învățătorul ei și slujitorul lui Hristos. Deci, strălucind în chinuri, mai presus de firea omenească și păstrând dreapta credință, s-a jertfit pentru Hristos, Căruia cânta: Aliluia!
Icosul 5
Tinerele fecioare, care au mărturisit dreapta credință împreună cu bătrâna Muceniță Gaiani și Sfânta Ripsimia, au iubit pe Hristos Adevărul, pentru Care cu bucurie s-au jertfit, păstrând dreapta credință și fugind de plăcerile vremelnice, după cum le-ai învățat tu, Sfinte Ierarhe Grigorie, lauda Ortodoxiei, pentru care îți cântăm acestea:
Bucură-te, cel crescut duhovnicește în dreapta credință;
Bucură-te, cel ce ai povățuit pe Gaiani și pe ucenițele ei;
Bucură-te, cel ce ai întărit pe Ripsimia în suferințe;
Bucură-te, cel ce le-ai vorbit despre frumusețea veșnicei Împărății;
Bucură-te, cel ce le-ai îndemnat să mărturisească pe Hristos;
Bucură-te, cel ce le-ai povățuit la Împărăția cerurilor;
Bucură-te, părinte al monahilor nevoitori;
Bucură-te, învățător al mărturisitorilor dreptei credințe;
Bucură-te, stăruitor în rugăciune pentru nevoitorii cei buni;
Bucură-te, făclie duhovnicească a celor ce caută adevărul;
Bucură-te, smerenie răsplătită cu înălțimea slavei veșnice;
Bucură-te, cel ce ai adus lui Hristos mulțime de mărturisitori;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 6
Cuvioasele femei cinstitoare de Dumnezeu, povățuite de tine, Ierarhe, au mărturisit, cu vitejie pe Hristos, pentru Care au suferit nenumărate chinuri; iar pe cel ce se mândrea, lăudându-se cu faptele păgânești, l-au înfruntat, apărând dreapta credință și păstrându-și curăția sufletelor lor. De aceea, după vrednicie, le fericim pe Cuvioasele Mucenițe, iar pe tine te lăudăm, Sfinte Grigorie, cântând Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 6
Pe vrăjmașul cel fără de Dumnezeu, care strica tot pământul armenilor, cu putere dumnezeiască l-ai surpat, prin răbdarea chinurilor pentru Hristos; și, strălucind ca o făclie în noapte, ai luminat mintea celor ce zăceau în întunericul deșertăciunii idolești, preaînțelepte. De aceea, te lăudăm, strigând așa:
Bucură-te, turn neclintit al stăruinței;
Bucură-te, candelă nestinsă a privegherii;
Bucură-te, râu al învățăturilor evanghelice;
Bucură-te, diamant al răbdării;
Bucură-te, floare neveștejită a rugăciunii;
Bucură-te, foc al dragostei de Dumnezeu;
Bucură-te, oglindă a bunelor deprinderi;
Bucură-te, pildă de bună-cuviință;
Bucură-te, mireasmă a faptelor bune;
Bucură-te, ancoră a nădejdii;
Bucură-te, toiag al bunilor păstori;
Bucură-te, neadormit păzitor al dreptcredincioșilor;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 7
Sfinte Ierarhe Grigorie, Domnul Cel Preaînalt te-a suit la înălțimea răsplătirilor cerești, pe tine, cel ce L-ai mărturisit neclintit și ai urmat cu bucurie Sfintelor Lui Pătimiri, pentru care acum te veselești în ceruri de vederea Celui dorit, Căruia cânți neîncetat împreună cu Îngerii: Aliluia!
Icosul 7
Cu dumnezeiești învățături ale dreptei credințe, ai înmulțit talantul cel dat ție și l-ai adus însutit Ziditorului tău, că mulți s-au izbăvit de credința cea rea a idolatriei, fiind luminați cu Botezul în numele Sfintei Treimi și primind lumina cunoștinței de Dumnezeu. Deci, ca unul care ai dobândit acum moștenire vrednică întru Împărăția cerurilor, primește și de la noi această cântare:
Bucură-te, următor al Apostolilor;
Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei;
Bucură-te, împlinitor al poruncilor lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai înmulțit talantul harului;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe mulți de rătăcire;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe regele Armeniei de o boală grea;
Bucură-te, părinte duhovnicesc al lui Tiridates;
Bucură-te, cel ce l-ai învățat pe acesta dreapta credință;
Bucură-te, întemeietorul Bisericii din Armenia și întâiul ei episcop;
Bucură-te, cel ce ți-ai pus sufletul pentru turma ta cuvântătoare;
Bucură-te, cel ce ai lucrat cu timp și fără timp pentru mântuirea semenilor;
Bucură-te, cel ce ești întocmai cu Apostolii;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 8
Semn luminat în chip de cruce ai văzut aievea, ca oarecând Sfântul Împărat Constantin, risipind noaptea slujirii idolești, că pe credincioși i-ai făcut fii ai luminii celei veșnice, Sfinte Ierarhe Grigorie. Deci și noi, fiind luminați cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 8
Vreme de mulți ani ai fost împreună cu fiarele sălbatice în groapa cu noroi, unde ai primit hrană de la o femeie credincioasă, iar prin rânduială dumnezeiască ai scăpat cu viață, ca să propovăduiești mai departe lumina lui Dumnezeu, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința Adevărului să vină. Drept aceea noi, cei ce ne bucurăm de faptele tale cele de lumină, te lăudăm astfel:
Bucură-te, luminător înțelept;
Bucură-te, învățător de cele sfinte;
Bucură-te, rugător fierbinte;
Bucură-te, răbdător de multe chinuri;
Bucură-te, ierarh ales al lui Hristos;
Bucură-te, slujitor evlavios al Bisericii;
Bucură-te, sfințitor al vieții oamenilor;
Bucură-te, povățuitor al celor neștiutori;
Bucură-te, postitor cu folos duhovnicesc;
Bucură-te, doritor al luminii sfinte;
Bucură-te, râvnitor pe calea mântuirii;
Bucură-te, viețuitor al Raiului;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 9
Sfinte Ierarhe Grigorie, răbdând multe pătimiri, te-ai încununat ca un biruitor și ai fost cinstit cu harul arhieriei, botezând popoare în numele Sfintei Treimi și izbăvindu-le de înșelăciunea cea vicleană a păgânătății. Pentru aceasta, pe tine te lăudăm și slăvim pe Hristos, cântându-I: Aliluia!
Icosul 9
Pe regele armenilor, Tiridates, cel ce mai înainte era păgân și prigonea pe cei ce credeau în Hristos, prin răbdare multă și credință lucrătoare prin iubire, l-ai înduplecat a primi adevărata credință prin Sfântul Botez și lumina cunoștinței de Dumnezeu, prin învățăturile tale, Ierarhe; de aceea, te lăudăm, cântând:
Bucură-te, cel ce ai înțeles cuvântul: în lume necazuri veți avea;
Bucură-te, cel aruncat în groapa cu noroi ca Prorocul Ieremia;
Bucură-te, cel ce ai stat în groapa cu animale sălbatice, ca Daniel în groapa cu lei;
Bucură-te, cel asemenea la rugăciune cu cei trei Tineri din Babilon;
Bucură-te, cel ce ai chemat poporul la botez ca Înaintemergătorul Ioan;
Bucură-te, cel râvnitor pentru Domnul ca Sfântul Ilie Tesviteanul;
Bucură-te, cel ce ai fugit de păcat ca și Iosif de femeia lui Putifar;
Bucură-te, cel ce ai iubit pe Domnul ca și Ioan Evanghelistul;
Bucură-te, cel ce ai așteptat cu nădejde pe Domnul ca Dreptul Simeon;
Bucură-te, cel ce ți-ai izbăvit neamul ca Moise pe evrei;
Bucură-te, cel ce ai ajutat mulți răufăcători să-și îndrepte viața;
Bucură-te, predicator statornic în dreapta credință;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 10
Ca un următor al Apostolilor, fiind povățuit de învățăturile și predaniile lor, sfințite slujitorule al lui Hristos, ai arătat celor rătăciți calea cea luminată de dumnezeiasca învățătură; ca un păstor și următor al Păstorului Celui adevărat, Preasfințite Părinte Grigorie, luminezi sufletele noastre cu învățăturile tale, ca să lăudăm împreună pe Mântuitorul, cântându-I: Aliluia!
Icosul 10
Sfinte Ierarhe, în cer ești acum împreună cu soborul Sfinților, vorbitor cu Prorocii, rugător împreună cu Mărturisitorii și Cuvioșii, vestitor împreună cu Apostolii, slujitor împreună cu Arhiereii, cel ce ești asemenea cu Îngerii. Cu tot soborul de Sfinți și de Îngeri roagă-te lui Hristos, Iubitorul de oameni, pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine:
Bucură-te, cel asemenea la obicei cu Prorocii;
Bucură-te, cel ce ai urmat întocmai învățătura Apostolilor;
Bucură-te, mult pătimitor ca Mucenicii lui Hristos;
Bucură-te, slujitor în cer împreună cu Sfinții Ierarhi;
Bucură-te, rugător fierbinte cu Sfinții Cuvioși;
Bucură-te, cel ce ți-ai purtat crucea cu smerenie;
Bucură-te, cel ce ai tradus Scriptura pentru Biserica nou-întemeiată;
Bucură-te, cel ce ai mărturisit credința ortodoxă la întâiul Sinod Ecumenic;
Bucură-te, cel ce ai sfințit Altare pentru Sfânta Jertfă;
Bucură-te, purtător de grijă al Bisericii;
Bucură-te, rugător pentru dreptcredincioșii creștini;
Bucură-te, cel ce, împreună cu Sfinții și cu Îngerii, Îl slăvești pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 11
Stăruind cu timp și fără timp în propovăduirea cuvântului, răbdând multe și felurite chinuri, Ierarhe, ai adus popor mult la dreapta credință, rodul ostenelilor tale de mulți ani pentru Domnul. Deci, ca oarecând Pavel, ai mărturisit pe Hristos, zicând: Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am sfârșit, credința am păzit. De acum mi s-a pregătit cununa dreptății, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, și nu numai mie, ci și tuturor celor ce au urmat mie și au iubit arătarea Lui, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 11
Nevoindându-te după Legea dreptei credințe, foarte tare ai rușinat pe vrăjmașii cei fărădelege, că și pe fiul tău, Aristakes, l-ai lăsat arhipăstor în locul tău. Iar tu, Sfințite Ierarhe Grigorie, te-ai dus în pustie, la rugăciune și nevoință tainică, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, cel ce nu ai vorbit de rău pe nimeni;
Bucură-te, cel ce ai fugit de invidie și de vrajbă;
Bucură-te, cel ce ai scos din suflet clevetirea și defăimarea;
Bucură-te, cel ce ai disprețuit jurământul mincinos;
Bucură-te, cel ce nu ai ținut în suflet dor de frumuseți pământești;
Bucură-te, cel ce ai suflet milostiv și îndurător;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit cu fapte bune;
Bucură-te, cel ce prin faptă te-ai arătat iubitor de vrăjmași;
Bucură-te, cel ce ai biruit păcatul prin frica de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te-ai unit cu Dumnezeu prin iubirea față de oameni;
Bucură-te, rugător în cuget curat, auzit de Dumnezeu;
Bucură-te, sfințitor al vieții oamenilor spre mântuire;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 12
Făcându-te pe tine locaș Preasfintei Treimi, Sfințite Grigorie, ai surpat la pământ capiștile idolilor și ai ridicat biserici spre mântuirea poporului care slăvește pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel mântuitor; așa te-ai arătat lucrător de cele sfinte, cu dragoste aducându-te mai întâi pe tine jertfă Stăpânului tău, pe Care, slujindu-L prin propovăduirea Evangheliei și mărturisindu-L prin dreapta credință, L-ai făcut cunoscut celor care doresc viața veșnică și cântă: Aliluia!
Icosul 12
Dumnezeul nostru, închinat în trei Ipostasuri, cheamă pe fiecare să viețuiască întru dragostea Sa. Sfinte Grigorie, tu, cel chemat să luminezi neamul tău cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, te-ai sălășluit în lumina dragostei Lui, împreună cu cei de un nume și de un obicei cu tine, care, de-a lungul veacurilor, au fost chemați să vegheze la mântuirea credincioșilor și să slăvească pe Preasfânta Treime, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, Părinte Grigorie, luminător al Armeniei celei Mari;
Bucură-te, cel asemenea cu Sfântul Grigorie Taumaturgul;
Bucură-te, lucrător în via Domnului ca și Sfântul Grigorie Teologul;
Bucură-te, râvnitor și rugător asemenea Sfântului Grigorie de Nyssa;
Bucură-te, liturghisitor în cer împreună cu Sfântul Grigorie Dialogul;
Bucură-te, mărturisitor, asemenea Sfântului Grigorie Decapolitul;
Bucură-te, alungător al ereticilor ca și Sfântul Grigorie al Acragandelor;
Bucură-te, învățător al rugăciunii, ca Sfântul Grigorie Sinaitul;
Bucură-te, văzător al luminii taborice, ca Sfântul Grigorie Palama;
Bucură-te, povățuitor peste veacuri al Sfântului Grigorie Dascălul;
Bucură-te, veghetor asupra Bisericii luptătoare;
Bucură-te, împreună rugător cu Sfinții Bisericii triumfătoare;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 13
O, Sfinte Ierarhe Grigorie Luminătorul, cel ce porți ca pe o făclie lumina cunoștinței de Dumnezeu, luminează și sufletele noastre, ca să-L cunoaștem pe Hristos în fiecare semen al nostru și, în toată viața noastră, prin faptele bunei credințe, să-L propovăduim pe Dumnezeu Cel adevărat, ca, bucurându-ne în veci de lumina cea neînserată, să cântăm Sfintei Treimi în ceruri: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Pe tine, răbdătorule de chinuri, dumnezeiescule luminător, păstorul și primul învățător adevărat al Armeniei, în cântări te fericim noi, credincioșii, și cu laude dumnezeiești cinstim pomenirea ta, că, îndurând felurite chinuri de la necredincioși, cu ajutorul harului ceresc, ai nimicit lucrarea cea întunecată a idolilor și ai adus la dreapta credință pe armeni. Pentru aceasta, Sfinte Grigorie, te lăudăm, cântând:
Bucură-te, cel ce ai cunoscut pe Hristos-Lumina lumii;
Bucură-te, dătător de lumină sfântă poporului tău;
Bucură-te, cel ce ai adus strălucirea lui Hristos tuturor;
Bucură-te, făclie a învățăturii dumnezeiești;
Bucură-te, trezitor al conștiinței oamenilor;
Bucură-te, cel ce ai scos neamul tău din negura păgânătății;
Bucură-te, cel luminat la chip ca un Înger;
Bucură-te, cel al cărui nume înseamnă, cel veghetor;
Bucură-te, cel ce ai privegheat neîncetat la rugăciune;
Bucură-te, cel luminat cu postul de suflet întăritor;
Bucură-te, cel ce ai vorbit în rugăciune cu Stăpânul Hristos;
Bucură-te, cel ce ai urmat învățătura cea dreaptă a Apostolilor;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Condacul 1
Pe ierarhul și slujitorul lui Hristos, să-l lăudăm astăzi toți credincioșii în cântări, ca pe un păstor duhovnicesc, pe Sfântul Grigorie Luminătorul, care mult s-a nevoit propovăduind Evanghelia, botezându-i pe armenii de odinioară și luminându-i cu învățătura dreptei credințe; pe acesta să-l cinstim, cântându-i: Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!
Rugăciune
Sfinte Ierarhe Grigorie, cel ce ai fost numit Luminător pentru că ai adus în sufletele oamenilor lumina Evangheliei și a dreptei credințe, tu, cu frumusețea cuvintelor ai învățat și ai adus mulțime de oameni la Hristos, Mântuitorul lumii. De aceea, ziua pomenirii tale ne-a răsărit lumină în sufletele noastre, că te-ai arătat locaș dumnezeieștii lumini și acum locuiești în lumina cea neînserată. Cel ce ai fost tată de copii, te rugăm să ajuți pe părinți să iubească pe copiii pe care i-au primit de la Dumnezeu; iar copiii să fie ascultători de părinții lor până la vremea când și ei vor putea să la poarte de grijă cu recunoștință. Luminează-le mintea să se iubească unii pe alții, să se ajute la vreme de nevoie, să lupte împotriva relelor deprinderi, să viețuiască în pace, liniște și dreaptă credință, slăvind pe Dumnezeu, Părintele ceresc, Dătătorul a tot binele și purtătorul de grijă al tuturor. Cel ce ai fost ierarh și slujitor al lui Hristos, ajută pe păstorii Bisericii să povățuiască bine obștea de credincioși încredințată lor spre păstorire, luminând-o cu învățătura Sfintei Evanghelii, învățându-i să viețuiască în dreptate, cinste și sfințenie. Dăruiește păstoriților ascultare deplină și purtare după învățătura primită de la Hristos prin Sfinții Apostoli și prin păstorii lor duhovnicești. Cel ce ai defăimat idolii și altarele păgâne, alungă idolii necredinței și ai patimilor din sufletele noastre și luminează mintea noastră cu învățătura dreptei credințe. Cere de la Hristos, Lumina lumii, luminare minții noastre, sănătate trupului și sufletului, ca să viețuim în dragoste față de cei aflați în nevoi și ajută-ne ca prin pocăință adevărată să ne curățim sufletele de orice întinăciune, ca prin viețuirea și faptele noastre să fim lumină celor din jurul nostru.
O, Sfinte Ierarhe Grigorie, cel ce locuiești acum în lumina cea neînserată, ajută-ne să fim și noi împreună cu cei binecuvântați de Părintele ceresc, ca să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea Cea de o ființă și nedespărțită, în vecii vecilor! Amin!
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei
Glasul al 4-lea
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmosul
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară întru adâncul nepătimirii, Te rog, îneacă-i. Pentru ca Ţie, ca într-o alăută în omorârea trupului, să-Ţi cânt cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un păstor priveghetor, ca un mucenic sfinţit, stând înaintea Preacinstitei Treimi purtător de cunună, prin sfinţitele tale rugăciuni, adormi chipurile cele întunecoase ale patimilor mele, cel ce te laud pe tine, Fericite Grigorie.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminătorul cel neapus, ierarhul cel mare, păstorul cel mult chinuit, care a petrecut întru nevoinţe, lauda Armeniei, astăzi la ospăţ ne-a chemat pe noi credincioşii, adunându-ne să-l fericim pe dânsul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Umplându-te de apele cele vii ale Duhului, ai ieşit ca un râu din Edenul cel înţelegător, adăpând faţa Bisericii şi uscând noianul nebuniei idolilor, Fericite Grigorie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prin Crucea Celui Ce S-a Întrupat din tine, Preacurată, întărindu-se femeile, tare s-au luptat şi s-au adus Lui după tine, Fecioară, strălucind cu strălucirile fecioriei şi cu sângele muceniciei.
Cântarea a 3-a
Irmos: Biserica cea stearpă...
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu pălmuirile nevoinţelor tale ai sfărâmat fălcile leilor şi cu pâraiele sângiurilor ai înecat spurcăciunile demonilor şi din rădăcină ai surpat stâlpii cei idoleşti, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nici prelungirea chinurilor, nici muncile cele cumplite, nici închisoarea cea îndelungată în groapa cea prea întunecoasă, nu au răzvrătit cugetul tău cel tare, mucenice, vrednicule de laudă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ochilor tăi nu le-ai dat dormitare, mucenice, până ce ai arătat fii zilei pe cei biruiţi de dormitarea răutăţii păgâneşti, care cântau: Sfânt eşti, Doamne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Muceniţa Ripsimia cunoscându-te pe tine Singura Curată Maică Fecioară, s-a biruit de dragostea frumuseţilor tale. Şi strălucind în chinuri, s-a adus lui Hristos pe urma ta.
Irmosul
Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit. Minunatului Dumnezeului nostru să-I cântăm: Sfânt eşti Doamne.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Cel Ce şade în mărire pe scaunul dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de dumnezeire, prin palmă curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă Hristoase, puterii Tale.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Domnul Cel Preaînalt întru mărire, te-a suit pe tine, mărite, la înălţimea cea mărită a muceniciei, ale Cărui patimi cu bucurie le-ai închipuit, sfinţite mucenice, cântând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe vrăjmaşul cel ce ca un fără de Dumnezeu strica tot pământul armenilor, cu putere dumnezeiască l-ai surpat şi strălucind ca un luminător, ai luminat pe cei ce zăceau în întunericul deşertăciunii, Preaînţelepte Ierarhe Grigorie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu dumnezeieştile tale învăţături, Sfinte Grigorie, cu mult ai înmulţit şi ai adus Ziditorului tău talantul, prin cei ce s-au mântuit şi ai primit de la Dânsul moştenirea cea veşnică: Împărăţia Cerului şi luminarea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca pe o înfrumuseţată, ca pe o aleasă, ca pe o frumoasă te-au iubit pe tine tinerele fecioare, cele ce s-au nevoit împreună cu Sfânta Ripsimia. Şi veselindu-se, s-au adus Fiului tău, pe urma ta, Maică Fecioară Marie.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Semn în chip de Cruce de faţă ai văzut, luminând ca lumina şi risipind noaptea cea idolească şi pe credincioşi făcându-i fii ai Luminii.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine, cel ce ai fost mulţi ani împreună cu fiarele în groapă adâncă, te-a mântuit Dumnezeu, ca pe cel ce cu Lumina dumnezeiescului Cuvânt voiai să luminezi pe cei fără minte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Muceniceşte nevoindu-te, ca un biruitor te-ai încununat şi ungându-te cu mirul arhieriei, ai uns popoare izbăvindu-le de înşelăciunea cea vicleană, Sfinte Grigorie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioarele cele ce au simţit mirosul mirului, al Cuvântului Ce a strălucit din tine, Preacurată Fecioară, prin pătimiri nevoitoare au bineplăcut Lui bucurându-se.
Cântarea a 6-a
Irmos: Strigat-am mai înainte...
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puterea cuvintelor tale pururea s-au sfărâmat şi s-au surpat idolii cei neîntăriţi ai demonilor. Iar inimile credincioşilor s-au întărit în dragostea lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Tiridat, cel ce mai înainte era lup sălbatic, l-ai adus Domnului ca pe un miel legat; care acum este mântuit, pentru marea bogăţie a milostivirii lui Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
De învăţături nerătăcite slujindu-te, ierarhe, ai arătat celor rătăciţi calea cea dumnezeiască ca un păstor şi următor al Păstorului Celui Adevărat, Preasfinte Ierarhe Grigorie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dacă a cunoscut Sfânta Ripsimia, Răstignit pe Cel Întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a răstignit împreună cu Dânsul, ca o mieluşea cu Păstorul ei, ca o jertfă fără prihană lui Dumnezeu.
Irmosul
Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea ta cea de trei zile, proorocul Iona, în chit rugându-se: Din stricăciune mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al Puterilor.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...
Pe cel mărit şi ierarh, ca pe un nevoitor al adevărului, astăzi să-l lăudăm toţi cu cântări şi cu imne de laude; pe păstorul şi învăţătorul cel priveghelnic, pe Sfântul Grigorie Luminătorul a toată lumea, căci se roagă lui Hristos să ne mântuim noi.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Răbdând multe feluri de chinuri, mucenice, pe mulţi ai mântuit de chinurile muncii celei viitoare, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te pe tine casă Preasfintei Treimi, mucenice, ai surpat la pământ capiştile idolilor şi ai ridicat biserici Cuvântului Celui Ce toate le vede, spre mântuirea poporului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătatu-te-ai lucrător de cele sfinte, cu fierbinţeală aducându-te întâi pe tine jertfă Stăpânului tău. Pe care jertfindu-l, l-ai dat celor cu bună credinţă, spre mântuirea sufletelor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioare împodobite cu cununi muceniceşti, s-au adus lui Dumnezeu, Cel Ce a răsărit din Fecioară, strigând cu cântări: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a
Irmos: Mântuitorule al tuturor...
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nevoindu-te după Lege, foarte tare ai ruşinat pe vrăjmaşii cei fărădelege, Sfinţite Grigorie; şi ai adus lui Dumnezeu poporul cel ce cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile, pe Domnul!
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ogorând holda cea neroditoare, ai semănat seminţele cuvântului, culegând însutit bună rodirea spicelor cele cuvântătoare, care bine au rodit, plugarului sufletelor.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu strălucirile cuvintelor tale ai luminat şi ai adus multe zeci de mii Celui Ce pentru noi a răbdat patimi de bunăvoie, Căruia îi cântăm: Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sfânta Ripsimia, netemându-se de mulţimea chinurilor şi nesupunându-se dezmierdărilor trupului, mărturisea pe Domnul Cel din Fecioară, cântând: Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Irmosul
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Cântarea a 9-a
Irmos: Eva adică, prin boala...
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind întărit cu puterea lui Hristos, ai suferit durerea chinurilor, ai sfărâmat stâlpii demonilor, ai surpat la pământ capiştile idolilor şi pe popoarele cele din necunoştinţă le-ai luminat, preacinstite, sfinţite mucenice.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un Luceafăr de dimineaţă ne-a răsărit nouă pomenirea ta, aducându-ne lumina darurilor. Căci tu te-ai arătat locaş dumnezeieştii Lumini şi te-ai mutat către Lumina cea neapusă, luminându-te bogat cu dumnezeieştile revărsări de lumină, Cuvioase Părinte Grigorie.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai împreună vorbitor cu proorocii, întocmai de o petrecere cu mucenicii, cu cuvioşii, cu Apostolii, cu arhiereii şi deopotrivă cu îngerii şi cu Arhanghelii. Cu care împreună roagă-te, Iubitorului de oameni, pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Părinte Grigorie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcut-au vitejii femeile cele cinstite, îndreptând căderea Evei. Suferit-au întreite valuri de dureri şi pe cel ce se lăuda cu lucruri mari la înălţime, cu mândrie, l-au sfărâmat sub picioarele lor cele frumoase. Pe care după vrednicie le fericim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminându-se Sfânta Ripsimia cu Lumina Feţei Celui Ce a strălucit din tine, Pururea Fecioară, cu dragoste necuprinsă a închipuit în trupul său patimile şi moartea Lui. Pentru aceea dimpreună cu tine acum se veseleşte.
Irmosul
Eva adică, prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii ai înflorit binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Cu strălucirile cele prealuminoase şi cu purtarea de lumină, pe Hristos avându-L în inima ta, ierarhe, strălucindu-ţi sufletul tău cu faptele cele bune, ai luminat faţa pământului. Şi ca un soare neapus, luminezi adunările neamurilor, înfrumuseţându-ne pe noi cu frumuseţile cele muceniceşti, Preaînţelepte Grigorie.
SEDELNA
Glasul al 3-lea
Podobie: Pentru mărturisirea...
Mucenice mărite, având privirea cugetului priveghelnică, asemenea şi deopotrivă, cu numele ai strălucit şi chinuindu-te cu pătimirea pentru Hristos, neîncetat ai privegheat întru rugăciuni. Pentru aceasta, ca un ierarh şi ca un mucenic, ai şi primit dar pentru amândouă, Preafericite Grigorie.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 3-lea
Podobie: Pentru mărturisirea...
Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Însăţi, Preacurată Fecioară Maică, covârşind pe îngeri cu curăţia. Dar pe mine cel ce m-am făcut mai spurcat decât toţi cu păcatele trupului, curăţeşte-mă cu apele cele dumnezeieşti ale rugăciunii tale, dându-mi mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 3-lea
Podobie: Pentru mărturisirea...
Mieluşeaua cea nespurcată a Cuvântului, Fecioara Maică cea nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cel Ce fără durere a odrăslit dintr-însa, ca o Maică tânguindu-se, striga: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om de patimile necinstei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.