༺꧁❤️꧂Medicamente pentru suflet !! Daca ti-a placut articolul da-i un share!

ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

miercuri, 3 septembrie 2025

Sfântul Proroc Moise 4 Septembrie

Se scrie despre Sfântul Proroc Moise în istorii vechi că l-a dus pe el fiica lui faraon la tatăl său. Jucându-se cu copilul, faraon a pus pe capul lui coroana cea împărătească pe care era cioplit un idol mic. Iar pruncul, apucând coroana de pe cap, a aruncat-o la pământ și a călcat-o cu picioarele, lucru pe care l-a văzut împăratul și cei ce erau lângă dânsul.

Murind Iosif în pământul Egiptului, neamul lui Iacov, tatăl lui, nu după multe sute de ani s-a înmulțit atâta, încât tot pământul acela s-a umplut de poporul israelit, iar la războaie puteau să fie dintr-înșii câte șase sute de mii de bărbați. Atunci împăratul Egiptului, temându-se că nu cumva, sfătuindu-se cu vrăjmașii lor, să piardă pe egipteni de pe pământ, a poruncit dregătorilor săi să chinuiască pe poporul lui Israel în toate chipurile și cu slujbele și cu bătăile. Pentru că din sudorile lor cele cu multă osteneală au zidit niște cetăți nu atâta pentru trebuință, cât pentru mărire deșartă și pentru că până în sfârșit să împuțineze neamul evreilor. Însă pe cât îi chinuia și-i muncea mai mult, pe atâta ei se înmulțeau, pentru că nu putea să-i împuțineze oamenii, pe aceștia pe care Dumnezeu a voit a-i înmulți și a-i mări. Și deși împăratul poruncea moașelor egiptene ca pe tot pruncul evreiesc ce se năștea parte bărbătească să-l ucidă, moașele, temându-se de Dumnezeu, pe partea bărbătească o cruța. Atunci împăratul a dat poruncă în tot pământul Egiptului, ca oricine va vedea prunc evreu, parte bărbătească, să-l ia și să-l arunce în râu.

În acea vreme era un om din seminția lui Levi, anume Avram, având femeie din aceeași seminție - anume Iohabeta. Aceștia, mai înainte de acea vreme, au născut un fiu, Aaron, și o fiică, Mariami.

În acea vreme singură și cumplită când se ucideau pruncii, născu un prunc, parte bărbătească, pe care văzându-l foarte frumos, plângea pentru dânsul. Știind porunca împărătească, de a ucide pe toți pruncii neamului evreu, l-au ascuns pe el la dânșii trei luni. Și de vreme ce nu mai puteau să-l ascundă pe el, mama sa i-a făcut un sicriaș de papură, l-a uns cu rășină și cu smoală, a pus pruncul într-însul și l-a așezat pe el în margine lingă fluviul Nil. Și păzea sora lui de departe ca să știe ce i se va întâmpla pruncului.

După rânduiala lui Dumnezeu s-a pogorât atunci fiica lui faraon ca să se scalde în Nil, iar slujnicele ei umblau pe lângă apă și văzând un sicriaș în margine, a trimis o slujnică de l-a luat. Deschizându-l, a văzut un prunc frumos plângând în sicriaș și fiindu-i milă de el fiicei lui faraon, a zis: „Acesta este dintre pruncii evreiești”. Vrând să-l aibă pe el de fiu, a poruncit să-i caute o doică. Deci, scrie Iosif Flavius, i s-au adus multe doici egiptene și n-a voit pruncul să sugă din pieptul lor. Atunci s-a apropiat Mariami de fiica lui faraon, căreia îi și slujea, și i-a zis: „Dacă voiești, stăpâna, să-ți chem ție o femeie hrănitoare de la evrei, ea va hrăni pruncul”. Și i-a zis ei fiică lui faraon: „Mergi și cheamă!”. Și ducându-se copilița, a chemat pe mama pruncului. Și a zis către dânsa fiica lui faraon: „Păzește-mi pruncul acesta și mi-l hrănește, iar eu îți voi plăti ție”.

Deci a luat femeia pruncul pe mâini și îndată, cu dragoste, s-a alipit de dânsa ca de mama sa, iar ea l-a hrănit. Apoi, după ce a crescut pruncul, l-a dus pe el la fiica lui faraon, care îl iubea foarte mult, fiindcă pruncul era foarte frumos, și l-a rugat pe tatăl său ca să-i fie ei în loc de fiu. Și i-a pus lui numele de Moise, zicând: „Din apă l-am scos pe el”, pentru că „Moise” în egipteană înseamnă „apă”. Se scrie despre dânsul în istorii vechi că odată l-a dus pe el fiica lui faraon la tatăl său. Jucându-se cu copilul, faraon a pus pe capul lui coroana cea împărătească pe care era cioplit un idol mic. Iar pruncul, apucând coroana de pe cap, a aruncat-o la pământ și a călcat-o cu picioarele, lucru pe care l-a văzut împăratul și cei ce erau lângă dânsul. Un preot bătrân care avea înștiințare de la vrăjitori că atunci când se va naște povățuitorul poporului israelitean multe pedepse va lua Egiptul, l-a sfătuit pe faraon să poruncească să ucidă pe pruncul acela, că nu cumva, crescând, să aducă vreo primejdie asupra pământului lor. Dar Domnul, vrând să-Și împlinească voia Sa după rânduiala, au grăit alții împotrivă, cum că pruncul cel fără de răutate a făcut aceasta din neștiință.

Vrând să ispitească știința și răutatea lui, aduseră la dânsul un cărbune aprins pe care, luându-l, l-a băgat în gură și și-a ars limba, pentru aceea era zăbavnic la limbă. Iar după ce a mai crescut, a pus lângă dânsul fiica lui faraon filosofi aleși egipteni ca să-l învețe toată înțelepciunea. Și era copilul isteț la minte, întrecând în puțină vreme pe dascălii săi, fiind iubit împăratului și tuturor celor din palatele împărătești. Iar când a fost înștiințat de neamul său că era evreu, a început a cunoaște pe unul Dumnezeu care este în ceruri Ziditorul a toată făptura, pe care evreii îl cinsteau, iar de pă-gînătatea egipteană se îngrețoșa.

Scriu unii că atunci când năvăliseră etiopienii asupra Egiptului, Moise, fiindcă devenise bărbat desăvârșit, a fost ales de toți egiptenii să fie povățuitor oștilor, care au și bătut pe etiopieni cu vitejia sa. Și pentru această vitejie împăratul Egiptului, în loc să-i arate dragoste, l-a urât pe el, pentru că unii dintre jertfitorii egipteni proroceau după magia lor că acesta va să aducă primejdii asupra Egiptului și sfătuiau pe împărat să-l ucidă. Ascultându-i, împăratul a gândit să ucidă pe Moise, însă nu a făcut aceasta degrabă, nevrând să mâhnească pe fiica sa, dar căuta pricină asupra lui și vreme potrivită.

În zilele acelea, ieșind Moise la frații săi, la fiii lui Israel și cunoscând durerea lor, a văzut pe un egiptean bătând pe un evreu. Căutând încoace și încolo, n-a văzut pe nimeni și, ucigând pe acel egiptean, l-a ascuns în nisip. Apoi, ieșind a doua zi, a văzut doi bărbați evrei bătându-se și a zis celui ce năpăstuia pe celălalt: „Pentru ce-l bați tu pe aproapele tău?”. Iar el a zis: „Cine te-a pus pe tine mai mare și judecător peste noi? Oare, voiești să mă ucizi și pe mine așa cum ai ucis ieri pe egipteanul acela?”. Și s-a temut Moise, auzind că nu s-a tăinuit uciderea cea făcută. Deci a auzit faraon de pricină aceasta și încerca să-l ucidă pe Moise. Și s-a dus Moise de la fața lui faraon și s-a sălășluit în pământul Madiamului, dar, ostenind pe cale, a șezut lângă o fântână. Și iată șapte fiice ale lui Ietro, preotul Madiamului, păscând oile tatălui lor, veniră la fântână și, scoțând apă, turnau în jghiaburi ca să adape oile.

Venind păstorii de la alte oi le izgoneau pe ele. Apoi, sculându-se, Moise le-a apărat de acei păstori, le-a turnat lor apă și le-a adăpat oile. De aceasta au spus fiicele tatălui lor Ietro, zicând: „Un om egiptean ne-a apărat pe noi de păstori și ne-a adăpat oile noastre”. Iar Ietro a primit pe Moise în casa sa și i-a dat lui de femeie pe Semfora, fiica sa, și cu dânsa a născut doi fii; pe cel dintâi l-a numit Girsam, zicând „că nemernic sunt în pământ străin”; iar pe celălalt l-a numit Eliazar, zicând „că Dumnezeul părintelui meu este ajutătorul meu și m-a izbăvit din mâinile lui faraon”.

După trecerea a multe zile a murit împăratul Egiptului și au suspinat fiii lui Israel în Egipt de greutăți și au strigat și s-a suit la Dumnezeu strigarea lor de împilare. A auzit Dumnezeu suspinul lor și și-a adus aminte de așezământul Său cel făcut cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob și, căutând Dumnezeu spre fiii lui Israel, a voit să-i izbăvească pe ei.

Iar Moise păștea oile lui Ietro, socrul său, și mâna oile la pășune și a mers în muntele Horeb. Aici i s-a arătat lui îngerul Domnului în văpaia focului din rug. Și vedea Moise că rugul ardea cu foc și nu se mistuia și a zis: „Trecând alăturea voi vedea această mare vedenie”. Și l-a strigat Domnul din rug: „Moise, Moise!”. Iar el a zis: „Ce este, Doamne?”. Și i-a zis Domnul: „Să nu te apropii aici. Scoate-ți încălțămintele din picioarele tale, că locul pe care stai tu este pământ sfânt”. Și i-a zis lui: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacob. Am văzut chinuirea poporului Meu din Egipt și strigarea lor am auzit. Că știu durerea lor și M-am pogorât să-i scot pe ei din mina Egiptului, să-i iau din pământul acela și să-i duc pe ei în pământul cel bun, în pământul în care curge lapte și miere. Iar tu vino ca să te trimit la faraon, împăratul Egiptului, și vei scoate pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pământul Egiptului”.

A zis Moise către Dumnezeu: „Cine sunt eu ca să merg la faraon și să scot pe fiii lui Israel din pământul Egiptului?”. Și mult se ruga lui Dumnezeu ca să nu-l trimită pe el, „că sunt slab în glas și zăbavnic la limbă”. Dar Domnul i-a făgăduit că va fi cu dânsul; încă i-a făgăduit că și pe Aaron, fratele lui, îl va trimite cu dânsul. Atunci Moise, mergând la Ietro, a cerut să meargă în Egipt ca să-și cerceteze frații. Și i-a zis Ietro: „Mergi sănătos”. Și s-a dus Moise în calea sa netemându-se de nimic, că împăratul acela care a vrut să ucidă pe Moise murise și toți cei ce căutau sufletul lui muriseră. Și a ieșit întru întâmpinarea lui Moise, după porunca lui Dumnezeu, Aaron Levitul și, întâmpinându-se, s-au sărutat amândoi. Și a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului. Apoi, intrând în Egipt, a adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel și le-au spus lor toate cuvintele acelea pe care le auziseră de la Domnul. Și făcură semne înaintea poporului și le-a crezut poporul și s-au bucurat că a cercetat Dumnezeu pe fiii lui Israel și a căutat spre necazul lor.

După acestea au intrat Moise și Aaron la faraon și i-au zis lui: „Acestea grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Dă libertate poporului Meu, ca să-Mi facă Mie praznic în pustie”. Și a zis faraon: „Cine este Dumnezeul lui Israel al cărui glas să-l ascult? Nu știu pe Domnul acela și pe Israel nu-l voi elibera”. Și a poruncit ca pe poporul evreilor să-l chinuiască cu mai multă slujbă, dându-le și multe bătăi că șed fără lucru de aceea vorbesc, ca să meargă să jertfească dumnezeului lor. Atunci poporul fiind chinuit mai cu amar, striga asupra lui Moise și a lui Aaron: „Să vadă Dumnezeu și să vă judece pe voi, că ați făcut urât duhul nostru înaintea lui faraon și înaintea slugilor lui, ca să dați sabie în mâna lui să ne ucidă pe noi”.

Iar Moise, întărindu-se de Dumnezeu, a intrat iar cu Aaron la faraon, zicând: „Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine, grăind: Liberează pe poporul Meu!”. Iar ca să înțeleagă faraon că sunt trimiși de la Dumnezeu, începură a face semne. Și a aruncat Aaron toiagul înaintea slugilor lui și s-a făcut șarpe. Deci a chemat faraon pe înțelepții Egiptului și pe vrăjitori și făcură și vrăjitorii Egiptului cu toiegele lor asemenea și a aruncat fiecare toiagul său și s-au făcut șarpe; și a înghițit toiagul lui Aaron toiegele acelora. Și s-a învârtoșat inima lui faraon și nu i-a ascultat, precum le-a grăit lor Domnul și n-a voit să elibereze poporul pentru că s-a împietrit inima lui. Atunci, după porunca lui Dumnezeu, a început a aduce pedepse asupra pământului Egiptului.

Cea dintâi pedeapsă a fost aceasta: Luând Aaron toiagul său a lovit apa râului înaintea lui faraon și înaintea slugilor lui și s-a prefăcut toată apa râului în sânge și peștii cei din râu au murit și s-a împuțit râul și nu puteau egiptenii să bea apă din el. A doua pedeapsă au fost broaștele. A întins Aaron mâna spre apele Egiptului și a scos broaște care au intrat prin case și prin odăile cele de culcat, pe așternuturi și în casele slugilor lor, ale poporului lor, în aluat și în cuptor, la împărat, la slugile lui și la oamenii lui au intrat broaștele. Și a scos pământul lor broaște care, după porunca lui Moise, au fost omorâte și egiptenii le-au adunat grămezi, grămezi și s-a împuțit tot pământul Egiptului de broaștele care muriseră și pu-treziseră.

A treia pedeapsă au fost țintarii care au înțepat pe oameni și pe dobitoace și au intrat la faraon, în casele lui și la robii lui și tot nisipul era plin de mușiță în tot pământul Egiptului. A patra pedeapsă au fost muște câinești. A cincea pedeapsă, moarte foarte mare în toate dobitoacele pământului Egiptului. A șasea pedeapsă, bubele cele cu puroi, care se iveau la oameni și la dobitoace. A șaptea pedeapsă, grindină și foc arzător cu piatră; și a ucis piatra în tot pământul Egiptului de la om până la dobitoc și toată iarba și toți copacii cei din câmpii i-au sfărâmat piatra. A opta pedeapsă erau lăcustele și omizile care au mâncat tot rodul pământului Egiptului. A noua pedeapsă a fost întuneric în tot pământul Egiptului trei zile, întuneric pe care nu putea focul să-l lumineze și nimeni nu l-a văzut pe fratele său trei zile și nu s-a sculat nimeni de pe patul său trei zile. A zecea și cea mai de pe urmă pedeapsă a fost moartea celor întâi născuți ai Egiptului. Toate pedepsele acestea se aduceau asupra lor de la Dumnezeu prin Moise și prin Aaron, dar nici una din ele nu a vătămat pe evrei, ci numai pe egipteni, pentru că nu voia faraon să elibereze poporul lui Dumnezeu. Deși de multe ori făgăduia să-l libereze, înspăimîntîndu-se de pedepse, când slăbeau acestea, îndată se învârtoșa inima lui și nu-i liberă, până la a zecea pedeapsă. Dar mai înainte de a zecea pedeapsă, precum le-a poruncit lor Moise, au cerut fiii lui Israel de la egipteni vase de argint și de aur și haine de mult preț, câte au putut să ducă cu dânșii; și a făcut Moise poporului Pasca, învățându-i pe ei cum trebuia să mănânce mielușelul cu al cărui sânge se ungeau pragurile ușilor lor. Și în miezul nopții Domnul a ucis pe tot cel întâi născut în pă-mîntul Egiptului, de la întâiul născut al lui faraon, cel ce ședea pe scaun, până la întâiul născut al roabei celei din groapă și până la tot întâiul născut al dobitoacelor, iar ale evreilor toate erau întregi.

Deci s-a sculat faraon noaptea și toți robii lui și toți egiptenii; și a fost țipet mare în tot pământul Egiptului, că nu era casă în care să nu fie mort. Și a chemat faraon pe Moise și pe Aaron noaptea, și le-a zis: „Sculați-vă și vă duceți de la poporul meu și fiii lui Israel. Să mergeți și să slujiți Domnului Dumnezeului vostru precum ziceți. Și oile și dobitoacele voastre, luându-le, duceți-vă!”. Și îi și-leau egiptenii pe evrei cu sârguință, ca să-i surpe de pe pământ, pentru că, ziceau, noi toți vom muri pentru dânșii”.

Deci au ieșit israeliții, luându-și făina mai înainte de dospirea aluatului, că n-au putut să-și gătească hrana de cale din cauza grabei egiptenilor care îi și rugau, îi și sileau pe dânșii să se ducă mai curînd. Și ieșiră cu argint și cu aur și cu bogăție multă și nemernici mulți au ieșit cu dânșii și oi și boi și dobitoace foarte multe. Și erau bărbați pedeștri ca la șase sute de mii, afară de copiii cei de casă, și de bătrânii care mergeau cu dânșii. Încă a luat Moise și oasele lui Iosif cu sine. Pentru că Iosif, murind în Egipt și văzând înainte cu duh prorocesc ceea ce era să fie, a jurat pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: „În cercetarea cu care vă va cerceta Dumnezeu pe voi, să ridicați și oasele mele de aici cu voi”.

Ducându-se evreii din pământul Egiptului, Dumnezeu era cu dânșii și îi povățuia ziua cu stâlp de nor, care le arăta lor calea, iar noaptea cu stâlp de foc, care îi lumina și n-a lipsit stâlpul cel de nor ziua și cel de foc noaptea înaintea întregului popor.

Înștiințând pe faraon, împăratul Egiptului, că a fugit poporul, s-a întors inima lui faraon și a slugilor lui asupra poporului israelit și a zis: „De ce am făcut aceasta, liberând pe fiii lui Israel, ca să nu ne slujească nouă?”. deci a înhămat faraon la căruțele sale și a adunat cu sine tot poporul, a luat șase sute de căruțe alese, toți caii Egiptului și voievozi peste tot și a alergat în urmă fiilor lui Israel și i-a ajuns pe ei când erau așezați lângă mare. Dar n-au putut să năvălească peste dânșii, pentru că îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea pilcurilor fiilor lui Israel, a mers dinapoia lor și s-a luat și stâlpul cel de foc de la fața lor și a stat dinapoia lor și a intrat între tabăra egiptenilor și între tabăra fiilor lui Israel și au stat și s-a făcut întuneric și ceață și a venit noaptea întru care și-a întins Moise mâna sa cu toiagul spre mare și a lovit Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic dinspre austru și a făcut marea uscată și s-a despărțit apa. Și au intrat fiii lui Israel în mijlocul mării pe uscat și s-a făcut apa ca un zid de piatră și ca un zid de stâncă. Iar egiptenii alergară și veniră în urma lor pe aceeași cale, în mijlocul mării, toți caii lui faraon și carele și călăreții. Moise, după ce a trecut poporul, a stat pe țărmuri și iar și-a întins mâna spre mare și s-a așezat apa dinspre zid la loc. Iar egiptenii fugeau pe sub apă și i-a pierdut Dumnezeu pe egipteni în mijlocul mării, căci întorcându-se apa, a acoperit căruțele și călăreții și toată puterea lui faraon și nu a rămas dintr-înșii nici unul, iar fiii lui Israel au trecut pe uscat prin mijlocul mării. Și i-a izbăvit Domnul pe fiii lui Israel în ziua aceea din mâinile egiptenilor și au văzut fiii lui Israel pe egipteni morți pe marginea mării pentru că i-au aruncat marea din sine. Și s-a temut poporul de Domnul și a crezut în Dumnezeu și lui Moise, plăcutul Lui.

Atunci au cântat Moise și fiii lui Israel cântarea aceasta Domnului, bucurându-se și dănțuind pentru biruința ce s-a făcut cu mâna înaltă asupra egiptenilor: „Să cântăm Domnului că cu slavă S-a preamărit, pe cal și pe călăreț l-au aruncat în mare”.

Moise a luat pe fiii lui Israel de la Marea Roșie și i-a dus în pustiul Sur și au mers trei zile prin pustie și nu au aflat apă să bea. Și au mers la Mera și nu puteau să bea apă din Mera, că era amară; și poporul cârtea asupra lui Moise, zicând: „Ce vom bea?”. Și Moise a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat lui un lemn pe care l-a băgat în apă și s-a îndulcit apa și au băut dintr-însa.

Așa a călăuzit Moise poporul israelit prin pustietăți felurite patruzeci de ani, mijlocindu-le lor toate bunătățile de la Dumnezeu. Când au cârtit pentru bucate, aducându-și aminte de bunătățile din Egipt, el a rugat pe Dumnezeu și le-a plouat mană să mănânce și le-a trimis cristei până s-au săturat. Când au cârtit pentru băutură, el le-a scos apă din piatră: a lovit piatra și a curs apă. Când a tăbărât asupra lor Amalic, el a cerut de la Dumnezeu biruință supra lui Amalic. Căci își ridică mâinile la rugăciune și biruia Israel pe Amalic, pe care, până în sfârșit l-a tăiat cu sabia. Și de câte ori au mâniat pe Dumnezeu în pustie, Moise L-a rugat pe Domnul pentru dânșii și i-ar fi pierdut pe ei, de nu ar fi stat Moise, cel ales al Lui, cu inimă zdrobită înaintea Lui, ca să întoarcă mânia Domnului să nu-i piardă pe ei. Le-a dat lor și lege scrisă pe lespezi de piatră, pe care le-a luat Moise, în munte, de la Dumnezeu, după ce postise patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Și a grăit Domnul către dânsul față către față, ca și cum ar grăi cineva către prietenul său. Și a făcut cortul mărturiei din acoperăminte frumoase, de culori roșii mohorâte și de vison și chivotul legii, ferecat cu aur, în care a pus năstrapa cea de aur care avea mâna și toiagul lui Aaron ce a înfrunzit și Tablele Legii. Iar deasupra chivotului a pus doi heruvimi de aur și a așezat toate cele spre jertfă și spre arderea cea de tot. Le-a pus lor preoți și diaconi, învățându-i pe ei rânduiala jertfei. Le-a așezat lor praznice și luni noi, învățându-i pe dânșii judecățile și îndreptările.

După ce le-a așezat rânduiala cea duhovnicească, s-a îngrijit și de cea pământească. A ales bărbați puternici din tot Israelul și i-a făcut pe ei mai mari peste o mie și peste o sută și peste cincizeci și peste zece și logofeți de scrisori care judecau poporul în toate timpurile. Iar toate pricinile cele greu de dezlegat, le arătau lui Moise. Aceasta a făcut-o după sfatul lui Ietro, socrul său, care împreună cu Semfora, femeia lui Moise, cu averile lui și cu cei doi fii ai lui, venise la dânsul din pământul Madiamului, în pustie, auzind despre dânsul, despre toate câte a făcut Domnul cu el. Moise, primindu-l cu dragoste și ospătându-l, i-a dat voie a merge cu pace la locul său.

Multe semne și minuni a făcut robul lui Dumnezeu Moise și a dat sfaturi și a purtat de grijă poporului israelit. Despre acestea toate se scrie în cărțile lui - Ieșirea, Leviticul, Numeri, și în A doua Lege. În aceste cărți se cuprind, cu de-amănuntul, viața lui și ostenelile pe care le-a suferit, povățuind și îndreptând pe fiii lui Israel. Apoi, sosindu-i sfârșitul, Domnul i-a vestit înainte mutarea lui din trup, zicând: „Să te sui în muntele Avarim, care este în pă-mîntul lui Moab, în preajma Ierihonului, și să vezi pământul lui Canaan, pe care Eu îl voi da fiilor lui Israel, spre stăpânire și să te sfârșești acolo”.

Mai înainte de sfârșitul său, Moise a binecuvântat pe fiii lui Israel, pe fiecare seminție deosebit, prorocindu-le cele viitoare. După aceasta s-a suit în muntele în care i s-a poruncit să se suie, cel din care i-a arătat lui Domnul tot pământul Galaadului până la Dan și tot pământul Neftalimului și tot pământul lui Efrem și al lui Mânași și tot pământul Iudeei până la marea cea mai de pe urmă. Și pustia și satele cele dimprejurul Ierihonului, cetatea Finicienilor până la Sigor. Și a zis Domnul către Moise: „Acesta este pământul pe care m-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Semin-ției voastre îl voi da pe el și l-am arătat pe el ochilor tăi, însă acolo nu vei intra”.

Și s-a sfârșit acolo Moise, robul Domnului, în pământul lui Moab, după cuvântul Domnului. Și-l îngropară pe el aproape de casa lui Fogor și n-a știut nimeni de îngroparea lui până astăzi. Când s-a sfârșit Moise era de o sută douăzeci de ani. Nu i s-au întunecat ochii, nici nu i s-au stricat buzele. Și au plâns fiii lui Israel pe Moise în Aravothul lui Moab la Iordan, aproape de Ierihon, treizeci de zile. Și s-au sfârșit zilele plângerii celei de tânguire pentru Moise, cu ale cărui rugăciuni să ne izbăvească Domnul din tot necazul ca din Egiptul acestei lumi cu multe primejdii scoțându-ne, să ne sălășluiască pe noi în veșnicele lăcașuri. Amin.

Acatistul Sfântului Proroc Moise

Rugăciunile începătoare

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Slava....Și acum...

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne curățește păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Sfânt Numele Tău.

Doamne miluiește (de 3 ori)

Slavă…Și acum…

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Tropar la Acatistul Sfântului Proroc Moise, glasul al 2-lea

Suindu-te către înălțimea bunătăților, Sfinte Prorocule Moise, te-ai învrednicit a vedea Strălucirea lui Dumnezeu, primind tablele cele date de Dumnezeu; și purtând întru tine darul însemnărilor, te-ai făcut cinstită laudă Prorocilor și mare taină a dreptei credințe.

Condacul 1

Ales de Dumnezeu pentru slujire proroceasca, îți lăudăm sfințenia vieții și minunile, Prorocule al lui Dumnezeu Moise, slăvindu-L pe Creator și pe Domnul pentru faptele tale, că ai adus pronia cerească pentru mântuirea neamului omenesc, strălucind cu zel aprins pentru Atotputernicul Stăpân. Iar tu, care ai îndrăzneala în fața măreției Sfintei Treimi, ajută-ne cu mijlocirea ta cerească, și noi te chemăm: Bucură-te, Sfinte Moise, Proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Icosul 1

Creatorul Arhanghelilor și al îngerilor, Stăpânul tuturor creaturilor, care a aranjat destinele popoarelor și regatelor, te-a crescut din rădăcina celor drepți pe tine, Moise purtător de Dumnezeu, în vremea când poporului Israel treia în sclavie, te-a luminat și te-a trimis în țara Egiptului, că să faci un mare exod spre Țara Făgăduinței și să ne dai icoana mântuirii noastre prin această înfăptuire. Iar noi, pe Dumnezeul și Creatorul nostru Îl slăvim și pe tine, Marele Proroc al lui Dumnezeu, te chemăm:
Bucură-te, ales de Dumnezeu, slujind pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, că în Israel nu s-a mai ridicat Proroc ca tine;
Bucură-te, înalt mijlocitor al legii date de Dumnezeu;
Bucură-te, propovăduind întruparea viitoare a Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, prototipul lui Hristos Mântuitorul în viața și lucrarea manifestărilor tale;
Bucură-te, că strălucești în cer cu o cunună de slavă;
Bucură-te, că acum contempli slava negrăită a Creatorului lumii;
Bucură-te, cântând laude Lui cu toți îngerii și sfinții;
Bucură-te, Sfinte Moise, Proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 2

Cuvioasa ta mamă, Sfinte Moise, a fost luminată de Domnul să te pună în coșuleț în apele râului Nil pentru a te salva, atunci când slujitorii faraonilor au omorât pruncii lui Israel, iar tu ai fost acoperit de mâna Atotputernicului Dumnezeu. Si noi acum amintindu-ne, îți cerem, Sfinte Proroc Moise, prin mijlocirea ta milostivă, mântuiește-ne de valurile ispitelor lumești și ne învață să-L lăudăm pe Dumnezeu cu demnitate și dreptate: Aliluia!

Icosul 2

Gândul de Sus a luminat-o pe fiica faraonului Egiptului, când te-a văzut de-a lungul râului Nil în coșuleț, așa încât te-a dus în palatele ei și te-a crescut ca un fiu. Dar tu, Moise preaslăvit, păstrând credința și obiceiurile poporului tău, ai crescut în cumpătare și preocupare, arătând iubire pentru semenii tăi evrei. Cu toții Îl slăvim și Îl lăudăm pe Domnul și ție îți cântăm:
Bucură-te, că prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, când ai fost mic, ai fost izbăvit de la moarte;
Bucură-te, că ai fost scos din apă și de aceea ai fost numit "Moise";
Bucură-te, că ai primit milă de la înțeleapta fiică a faraonului;
Bucură-te, că ai fost hrănit de către ea;
Bucură-te, că ai învățat credința lui Avraam, Isaac și Iacov;
Bucură-te, că L-ai iubit pe Dumnezeul părinților tăi cu tot sufletul;
Bucură-te, că ai fost luminat de adevărul lui Dumnezeu din tinerețea ta;
Bucură-te, că ai fost pregătit din pruncie pentru slujba prorocească a Domnului;
Bucură-te, Sfinte Moise, Proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 3

Prin puterea și harul Duhului Sfânt și prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocară lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire. De dragul Domnului, El te-a îndemnat pe tine, alesul Său, să părăsești țara Egiptului și să locuiești în hotarele Madianului mulți ani. Tu ai avut încredere în purtarea de grijă cea milostivă a Preafericitului nostru Creator, și ai continuat să-I strigi: Aliluia.

Icosul 3

Având o mare bunăvoință fața de tine, slăvite Moise, Domnul ți-a dăruit minunata vedenie pe care ai avut-o, când ai văzut rugul aprins în deșert, ai auzit glasul lui Dumnezeu, primind revelația Creatorului nostru despre esența Sa și ți-a poruncit să te întorci în Egipt, pentru a conduce poporul ales în țara făgăduită. Pentru aceasta, de dragul darului Domnului, din ziua aceea puterea minunilor și a semnelor au lucrat prin tine, și harul lui Dumnezeu a fost asupra ta. Cu toate acestea, noi ne minunăm de credința ta în Domnul și sperăm în marea Lui milă, cântându-I laude, iar ție îți spunem acestea:
Bucurați-vă, că te-ai închinat totdeauna veșnicului Dumnezeu;
Bucură-te, că ai intrat în comuniune vie cu Domnul;
Bucură-te, primind cuvântul lui Dumnezeu "față către față";
Bucură-te, că ai primit pacea lui Dumnezeu prin inspirația Duhului Sfânt;
Bucură-te, și luminează-ne mințile și inimile cu lumina Divină;
Bucură-te, cheamă-ne acum pe noi toți la fapte de evlavie;
Bucură-te, vindecă-ne cu bunăvoință de amăgirile duhovnicești;
Bucură-te, îndepărtează-ne de pe căile celor periculoși;
Bucură-te, Sfinte Moise, proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 4

Slăvitul Moise, dorind să împlinească porunca lui Dumnezeu, s-a dus în țara Egiptului și s-a împrietenit cu fratele lui Aaron, care i-a devenit ajutor și tovarăș în slujba lui sfânta. Însă noi, amintindu-ne toate acestea, te rugăm, sfinte Proroc, să ne întărești în credința și dragostea de Dumnezeu, și încrezându-ne în atotputernicia și îndurarea Domnului nostru care ne întărește, strigam neîncetat către El: Aliluia!

Icosul 4

Auzind Mernemtah, regele Egiptului, porunca lui Dumnezeu, de a-l elibera pe poporul lui Israel în pustie că jertfă către Dumnezeu, s-a înfuriat foarte tare și a poruncit să-i trădeze pe israeliți. Dar tu, o Sfinte Moise, L-ai implorat pe Creatorul nostru să încălzească inima lui Faraon printr-o minune; tu ai crezut că Domnul nu te va părăsi nici pe tine nici pe poporul tău. Iar noi, cu venerație, respectăm sfânta ta amintire, și îți aducem astfel de laude:
Bucură-te, mare mesager al Împăratului Ceresc și vestitor al poruncilor Sale;
Bucură-te, cel ce ai adus milă lui Dumnezeu poporului îndurerat al lui Israel;
Bucură-te, că ai rupt valurile de îndoieli cu privire la piatră credinței;
Bucură-te, cel ceresc, și nu pământesc, învață-ne înțelepciunea;
Bucură-te, aprinde flacăra rugăciunii în noi;
Bucură-te, eliberează-i pe cei care vin la tine din sclavia diavolului;
Bucură-te, arată mângâiere și ajutor tuturor credincioșilor;
Bucură-te, Sfinte Moise, Proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 5

Ai devenit conducătorul trimis de Dumnezeu, sfânt proroc, când Faraonul Egiptului a cedat și a venit timpul că poporul lui Israel să părăsească țara sclaviei. Ca semn și amintire a marelui exod, le-ai poruncit să ucidă mieii și să acopere ușile locuințelor lui Israel cu sângele lor, ceea ce înseamna suferința răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu. Iar noi, în bucuria Domnului, cântăm un duhovnicesc: Aliluia!

Icosul 5

Văzând că urmărea armata poporului lui Faraon, tu, Sfinte Moise, înțelept al lui Dumnezeu, ți-ai ridicat mâna spre muntele tău și te-ai rugat fierbinte către Atotputernicul să facă o minune și când ți-ai întins toiagul peste mare, ai despărțit apele la dreapta și la stânga, iar apoi după ce ați trecut de partea cealaltă, egiptenii care va urmăreau s-au înecat. Auzind toate acestea, te numim:
Bucură-te, că prin rugăciunea ta Domnul a făcut o minune slăvită;
Bucură-te, că te-a ascultat Creatorul mării;
Bucură-te, după ce ai afirmat adevărul Divin cu semne și minuni;
Bucură-te, că ai arătat prototipul sfântului botez prin trecerea mării;
Bucură-te, dând o mare laudă Domnului Atotputernic;
Bucură-te, că ne ridici de la adâncul păcătoșeniei până la înălțimea spiritualității;
Bucură-te, și înmoaie dreapta mânie a lui Dumnezeu cu rugăciunile Tale;
Bucură-te, Sfinte Moise, proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 6

Te-ai arătat ca un predicator al faptelor bune, binecuvântat Proroc Moise, nesuportând întinarea credinței, ai stricat lucrările multor obiceiuri rele ale fiilor lui Israel, pentru a le sădi cunoștințele despre Dumnezeu și evlavie, despre virtuțile evlavioase, instruindu-i pe calea mântuirii. Și acum ne rugăm către tine, sfinte Moise, prin mijlocirea ta cerească, cere acest dar pentru noi să îl iubim pe Dumnezeu, astfel încât să nu fim robiți de patimile păcătoase, ci să-i cantăm cu evlavie Mântuitorului nostru: Aleluia!

Icosul 6

Slava și harul Domnului au strălucit asupra ta, lăudat Proroc Moise, când ai stat pe Muntele Sinai și ți-ai ridicat mâinile către Cer în rugăciune ca o cruce, cerând prin mijlocirea ta biruință pentru fiii lui Israel și astfel ați câștigat lupta împotriva lui Amalek. Noi, slăvind minunile lui Dumnezeu, lucrate de tine și încrezându-ne în mijlocirea ta, îți cântăm:
Bucură-te, că înainte de suferința Fiului lui Dumnezeu, se descoperă puterea plină de har a Crucii Domnului;
Bucură-te, că și Domnul te-a ascultat în toate și a făcut totul la cererea ta;
Bucură-te, că ai izvorât dintr-o stâncă cu o lovitură de toiag, apă poporului însetat;
Bucură-te, căci acesta este modelul Lui Hristos: o veșnică bunăvoință;
Bucură-te, izvor al lui Dumnezeu, care stingi setea duhovnicească a multora;
Bucură-te, că dai credință celor care nu cred în Providența lui Dumnezeu;
Bucură-te, că îi umpli pe cei slabi în duh cu puterea harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, că îi îmbraci cu armura speranței pe cei obosiți de descurajare și tristețe;
Bucură-te, Sfinte Moise, proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 7

Creatorul Cel Milostiv a dat prin tine, Sfinte Moise, tăblițele Legământului Sau poporului tău, și astfel, a luminat pentru toate timpurile, până la sfârșitul veacurilor, pe toți oamenii cu poruncile sale, iar noi care cu adevărat Îl cinstim, Îi strigam fără îndoială: Aliluia!

Icosul 7

Ai împlinit poruncile noi și slăvite ale lui Dumnezeu cu sârguință și cu dragoste, prea binecuvântat Proroc, ascultând glasul lui Dumnezeu, ai creat cortul, cu altarul și chivotul Legământului, l-ai făcut pe Aaron mare preot cu slujire preoțească, ai făcut Leviticul pentru Slava lui Dumnezeu și ai prorocit venirea Mântuitorului în lume. Iar noi, amintindu-ne toate astea acum, strigăm cu recunoștință către tine:
Bucură-te, că ai avut râvnă neîncetata de a-L slăvi pe Dumnezeu;
Bucură-te, că ai împodobit Chivotul Legământului cu imagini de heruvimi;
Bucură-te, că prin această ai pus o temelie puternică pentru slăvirea icoanelor;
Bucură-te, vestind nașterea fără sămânță a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară;
Bucură-te, că pentru totdeauna ai îmbogățit duhovnicește toate popoarele cu cele zece porunci;
Bucură-te, și învață-ne să urmăm aceste porunci;
Bucură-te, și învață-ne să îl iubim pe Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvește-ne cu slavă de ispite;
Bucură-te, Sfinte Moise, Proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 8

Te-ai supărat, preaslăvit Proroc, când ai coborât de pe munte, unde Domnul Însuși Își dezvăluise Voia Lui către tine, când i-ai văzut pe fratele tău Aaron și pe ceilalți oameni din jurul vițelului aurit cântând și dansând, ca niște făptași fără de Dumnezeu. Dar tu, de dragul îndurării față de semenii tăi păcătoși, ai rugat pe Atotputernicul Dumnezeu să-i ierte și să-i fie milă de ei. Ne amintim acest lucru și ne rugăm către tine: vindecă-ne de dependența de bogățiile pământești și învață-ne să căutăm comorile nestricăcioase, dăruiește bucurie și ajutor celor săraci și celor bogați milă și bunătate, să cântăm Domnului nostru care ne luminează pe noi și pe tine care mijlocești în fața Lui: Aliluia!

Icosul 8

Toată lumina dragostei cerești a serafimilor s-a aprins în tine către Domnul, slăvit Proroc, de aceea de dragul Creatorului și al lui Dumnezeu, prin tine s-au făcut semne minunate ale Slavei Lui, dar mai presus de toate, Dumnezeu a făcut cu tine mare minune, când tu, Sfinte Moise, pe Muntele Sinai L-ai văzut pe Domnul nostru în Slavă Sa în fața ta și ai auzit glasul subtil al lui Dumnezeu în întuneric și în vârtej și, ca un slujitor credincios, ai mers pe urmele Domnului tău. Ne minunam și noi de dragostea ta pentru Domnul și marea Lui milă față de tine, și în smerenia inimii noastre te lăudăm:
Bucură-te, că toată viața ta ai urcat din lumină în lumină;
Bucură-te, că ai câștigat bunăvoință în fața Celui Atotputernic;
Bucură-te, că L-ai văzut în vedenie pe Dumnezeu;
Bucură-te, privitorul vedeniei Divine strălucitoare;
Bucură-te, părtaș al strălucirii luminii dumnezeiești;
Bucură-te, că deși ai avut trup muritor, ai fost luminat de zorii nemuririi;
Bucură-te, și învață-ne să îl iubim și să facem Voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, și umple-ne sufletele de pace și blândețe;
Bucură-te, Sfinte Moise, Proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 9

Vrednică de toată lauda este viață și munca ta, Sfinte Moise purtător de Dumnezeu, pentru că ai călătorit patruzeci de ani cu poporul tău în deșerturile Sinaiului, Proroc cinstit, îndurând chinuri nu doar de la oamenii din tabără, nerecunoscători și răuvoitori, ci și de la rudele tale, dar tu te-ai rugat Creatorului și Dumnezeului nostru să aibă milă de turmă ta și să-i de mântuirea veșnică. Toți îi cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul 9

Nimeni nu va putea slăvi faptele și ostenelile tale potrivit cu moștenirea ta, căci ai fost "iubit de Dumnezeu și de oameni" și ai fost binecuvântat în memoria popoarelor, sfânt Proroc Moise. Tu ai înviat slavă lui Dumnezeu și ai luminat pe poporul lui Israel în adevăr și l-ai scos din sclavia Egiptului, lăsând Sfânta Scriptură pentru noi. Cu aceasta ne luminăm noi acum, îți mulțumim pentru muncă și îți aducem aceste laude:
Bucură-te, că ai văzut măreția lui Dumnezeu, și ai fost slăvit mai mult decât împărații de către Domnul;
Bucură-te, că ai adunat comoara înțelepciunii că un fiu al lui Dumnezeu;
Bucură-te, și fă-i pe toți creștinii oamenii înțelepți ai lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin tine mintea noastră învață gândirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, căci alungi întunericul ignoranței;
Bucură-te, că prin tine se afirmă mereu adevărul lui Hristos;
Bucură-te, lăudat și înălțat din răsărit și din apus;
Bucură-te, mărit și preamărit la toate marginile pământului;
Bucură-te, Sfinte Moise, proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 10

Ne bucurăm pentru tine, sfinte Prorocule, că ai trecut la Domnul la bătrânețe după ce ai trăit o viață pământească sfântă și dreaptă în Domnul. Până nu ai ajuns să vezi țara făgăduită nu ți-ai dat duhul în mâna lui Dumnezeu, pentru aceasta adormirea ta este sfântă, binecuvântată și slăvită, iar noi te rugăm ca atunci când va vei și clipa morții noastre, să te rogi Domnului să ne despartă blând sufletul de trup și să mântuiască de puterea diavolului, ca să ne învrednicim de mântuirea veșnică, și să-L chemăm pe Domnul în bucuria sfinților: Aliluia!

Icosul 10

Cu zidul rugăciunilor tale cerești, sfânt Proroc al lui Dumnezeu, protejează-ne de dușmanii văzuți și nevăzuți, ajută-ne în durerile și nevoile noastre și prin mijlocirea ta binevoitoare, salvează-ne de necazurile și nenorocirile aprige ale demonilor, întărește-ne inimile să ardă pentru Dumnezeu și învață-ne să ne iubim aproapele. Îți slăvim mijlocirea, cântându-ți:
Bucură-te, slujitor credincios și prieten apropiat al Domnului;
Bucură-te, înțelept povățuitor pe căile pocăinței și mântuirii;
Bucură-te, că sădești cu pricepere în oameni obiceiuri blânde și bune;
Bucură-te, nimicitorul neclintit al obiceiurilor rele;
Bucură-te, și îndepărtează-ne de poftele și patimile trupești;
Bucură-te, și învie în inimile noastre duhul milostivirii;
Bucură-te, că numele tău este mare bucurie celor care te cheamă;
Bucură-te, că toată viața ta i-ai mulțumit lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Moise, Proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 11

Tu, preaslăvite Proroc Moise, ai adus cântări neîncetate Creatorului și Dumnezeului nostru mai mult decât oricare altul, și ai avut o mare îndrăzneală în fața tronului Preasfintei Treimi. La fel, acum ne rugăm către tine, mare slujitor al lui Dumnezeu, scoate-ne din sclavia oamenilor păcătoși, dându-ne libertatea copiilor lui Dumnezeu, luminează-ne inimile și curăță-ne mințile, astfel încât să cântăm cu tine către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Ai fost binecuvântat să vezi Lumină necreată și strălucirea divină, Proroc binecuvântat de Dumnezeu, când ai apărut împreună cu Ilie și te-ai închinat, că un slujitor smerit, Domnului nostru Iisus Hristos care s-a schimbat la Față pe Muntele Tabor și ai vorbit cu El despre prigonire și moartea Lui în Ierusalim; tu ai mărturisit atunci despre natura divină a Mântuitorului nostru și i-ai asigurat pe ucenicii Domnului nostru despre acest lucru. Noi acum ne rugăm către tine, Sfinte al lui Dumnezeu, luminează-ne sufletele cu lumina Taborului și primește de la noi această cântare:
Bucură-te, că ai Prorocit despre jertfa mântuitoare ale Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai Prorocit că omul, prin jertfa Lui Iisus Hristos, va intra în slavă Sa;
Bucură-te, predicând despre nemurire și învierea de obște din morți;
Bucură-te, că prin această mărturisești adevărul învățăturilor Proroci despre Mesia;
Bucură-te, și adu-ne pe toți la dragostea adevărată pentru Hristos;
Bucură-te, și îndepărtează-ne de lenea și neglijarea lucrării lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai adus confirmarea Adevărului lui Dumnezeu în toată lumea;
Bucură-te, că îi ajuți pe toți cei care căuta adevărul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Moise, Proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 12

Har și îndurare de la Domnul cere-ne, prorocule al Domnului, căci ne închinăm cu credință și dragoste înaintea icoanei tale. Îți cerem binecuvântare ție, ocrotitorului nostru și te rugăm cu sinceritate: du rugăciunea noastră către Creatorul și Dumnezeul nostru, apăra Sfânta Să Biserica Ortodoxă de orice amărăciune, de dușmanii văzuți și nevăzuți, protejează țara noastră de toate intrigile cu mijlocirea ta, să avem o viață liniștită; nu înceta să mijlocești la mila Lui și cere-I pentru noi un dar care ne este în orice fel de folos, iar noi Îl chemăm pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cântând buze de laudă noi, cei nevrednici, sperăm în mila lui Dumnezeu și a ta, Prorocule al lui Dumnezeu Moise, și ne rugăm către tine mijlocește pentru noi păcătoșii, nu te opri din rugăciunea pentru noi toți împreună cu sfintele tale rude, soția Zipora, fratele tău Aaron și sora ta Miriam, ca Domnul să ne miluiască pe noi pentru mijlocirea ta. De aceea ție, plăcutule al lui Dumnezeu, îți aducem aceste laude:
Bucură-te, că duci tămâia rugăciunilor pentru noi la Sfânta Treime;
Bucură-te, că pleci milă lui Dumnezeu Tatăl pentru noi;
Bucură-te, că Îl implori pe Mântuitorul nostru să ne mântuiască;
Bucură-te, și ajută-ne să dobândim roadele și darurile Duhului Sfânt;
Bucură-te, și ne învață împreună cu sfinții și cu drepții să o cinstim pe Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, și întărește-ne pe toți în ceasul morții;
Bucură-te, ferindu-i pe cei care îți cinstesc amintirea de toate relele;
Bucură-te, Sfinte Moise, Proroc cinstit și slăvit, care îl vezi pe Dumnezeu!

Condacul 13

O, Proroc iubitor și slăvit al lui Dumnezeu Moise, primește această mică rugăciune a noastră, ridicată spre tine din dragostea sufletului nostru și roagă-te Domnului Dumnezeu Iisus Hristos care este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, să ne scape de toate relele și necazurile, pentru că noi să trăim cu mai multă evlavie și să ne găsim fericirea veșnică cu rugăciunile tale, așa încât cu tine să îi cântăm Domnului cu recunoștință: Aliluia!

Acest Condac se rostește de trei ori.

După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.

Icosul 1

Condacul 1

Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Sfântul Proroc Ioil 19 Octombrie