†) Sf. Cuv. Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stânișoara; Sf. Sfințit Mc. Antim, episcopul Nicomidiei; Sf. Cuv. Teoctist din Palestina- 3 Septembrie

 

Sfântul Sfințit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei

Datorită vieții sale creștine autentice și pentru smerenia și iubirea aproapelui de care dădea dovadă, a primit hirotonia în treapta de preot, apoi, după mutarea la Domnul a Episcopului Chiril, a fost ridicat în treapta de Episcop al Nicomidiei (Asia Mică). Nicomidia a fost întemeiată în anul 264 î.Hr. de către regele Nicomede I al Bitiniei. Poziția ei era în extremitatea estică a Mării Marmara, într-un golf ce pătrunde adânc în uscatul Anatoliei spre răsărit și oarecum paralel cu țărmurile sudice ale Mării Negre. Astăzi, pe locul ei se află orașul turc Ismit, la 100 km de Istanbul, vechiul Constantinopol. În timpul Împăratului Dioclețian (284-305), orașul Nicomidia devine reședința acestuia și pentru timpul domniei sale, capitala Imperiului Roman. Împăratul Dioclețian sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a hoardelor barbare, inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului care erau grupați într-un colegiu format din: doi Auguști – Dioclețian (care avea în subordine partea orientală Imperiului Roman și avea întâietate în ce privește conducere întregului Imperiu) și Maximian (împărat asociat de Dioclețian și care avea în subordine partea occidentală a Imperiului), lor li se subordonau doi Cezari – Galeriu (în subordinea lui Dioclețian, pentru partea orientală) și Constanțiu I (în subordinea lui Maximian). Sub presiunea Cezarului Galeriu, Dioclețian declanșează în 23 februarie 303 o puternică persecuție supra creștinilor din Nicomedia, capitala sa. Primul act a fost distrugerea Bisericii Episcopale din Nicomidia, urmată de întemnițarea Episcopului Antim. Fiind nemulțumit de aceste măsuri, Galeriu provoacă prin oamenii săi, în două rânduri, incendierea Palatului imperial din Nicomidia, în absența împăratului Dioclețian, punându-le ca și Nero odinioară pe seama creștinilor. În urma acestor fapte, Dioclețian hotărăște uciderea creștinilor începând cu cei care lucrau la Palatul imperial. Scriitorul creștin Lactanțiu afirma: „Oficialii imperiali creștini, precum și toți oamenii de nădejde ai Palatului au preferat să fie omorâți decât să se lepede de credință”. Această persecuție a durat în Nicomidia din anul 303 până în anul 305 și a dus la moartea prin martiriu a circa 20.000 de creștini. Deși întemnițat, Episcopul Antim a reușit să păstreze legătura cu mulți dintre cei care erau supuși persecuției lui Dioclețian în Nicomidia, trimițându-le scrisori de încurajare și întărire prin diaconul său Teofil. Într-un din misiunile sale, diaconul Teofil a fost prins și asupra sa s-a găsit o astfel de scrisoare trimisă de Episcopul Antim. Diaconul Teofil a fost martirizat, apoi Episcopul Antim este adus înaintea judecății Augustului Maximian, care se afla atunci în Nicomidia. A fost supus mai multor suplicii pentru a se lepăda de credința creștină. Văzând că, din contră, el mărturisește și cu mai multă putere credința în Mântuitorul Iisus Hristos, Maximian a poruncit să fie decapitat. Creștinii au ridicat noaptea, în taină, trupul Sfântului Ierarh Antim și l-au înmormântat cu mare cinste.

Tropar – Glasul 4

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Antim, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfântul Cuvios Teoctist din Palestina

S-a nevoit în pustiul Iudeii împreună cu Sfântul Eftimie cel Mare. Datorită mulțimii de ucenici care i-au urmat în pustiul Iudeii, Sfântul Eftimie cel Mare împreună cu Sfântul Teoctist au întemeiat o lavră al cărei egumen a rămas Cuviosul Teoctist, iar Sfântul Eftimie s-a retras în pustnicie. În anul 467, Sfântul Cuvios Teoctist s-a mutat la viața veșnică. La înmormântarea sa a participat și Patriarhul Anastasie al Ierusalimului.

Tropar – Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Sfinții Cuvioși Neofit și Meletie

Sfântul Cuvios Neofit

În munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe valea Oltului, s-au nevoit mulţi sihaștri iubitori de Dumnezeu, atât înainte de zidirea sfântului lăcaş de către fericitul întru pomenire domnitor Mircea cel Bătrân (cel Mare) al Ţării Româneşti, cât şi după aceea. Printre cei mai cunoscuţi pustnici ai locului au fost cei şase monahi de la Cozia care, în preajma anului 1600, s­au retras dincolo de Olt. Dintre ei cunoaştem cu numele pe Cuvioşii Daniil, duhovnicul, şi Misail, ucenicul său, care s-au aşezat la poalele Muntelui Cozia şi au întemeiat Schitul Turnu, precum şi pe Cuvioşii Neofit şi Meletie, pe care îi prăznuim astăzi. Ei au sihăstrit mai sus, în Muntele numit Sălbaticul, iar ucenicii lor au întemeiat Schitul Stânişoara. Sfântul Cuvios Neofit s-a născut în veacul al XVI-lea din părinţi creştini ortodocşi, cu frică de Dumnezeu şi cu evlavie sfântă. De tânăr a primit chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Cozia şi, după mai mulţi ani de ascultare smerită în obşte, dorind viaţă desăvârşită, a primit binecuvântarea stareţului său să meargă în pustnicie. Astfel, şi-a săpat o chilie în partea de apus a muntelui numit Sălbaticul şi acolo s-a nevoit singur în aspre osteneli şi în neîncetată rugăciune, primind după o vreme tunderea în marea schimă călugărească. Toată săptămâna postea şi se ruga în peşteră, iar din când în când, în Duminici şi sărbători, cobora la sihăstria de la Turnu, se spovedea la Cuviosul Daniil duhovnicul, apoi, la Sfânta Liturghie, se împărtăşea cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Hristos. Fiind lucrător încercat al rugăciunii neîncetate, acest fericit, mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu, după ce s-a dăruit cu totul vieţii pustniceşti şi a ajuns pe înalte trepte de sfinţenie, a primit de la Duhul Sfânt darul lacrimilor şi al mijlocirii pentru întreaga lume. După 30 de ani trăiţi în sălbăticia locurilor, unde a suferit asprimea iernilor „în sărăcie şi golătate”, răbdând grele ispite de la diavoli, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în peşteră, neştiut de nimeni. Trupul său răposat a fost descoperit de un călugăr de la Mănăstirea Cozia, care era rânduit să ducă mâncare pustnicilor. El a luat trupul Sfântului şi l-a adus la mănăstire să-l îngroape. Dar noaptea fericitul Neofit i s-a arătat în vis şi l­a certat, poruncindu-i să-i ducă trupul înapoi în peşteră. Tot în acea noapte Cuviosul s-a arătat şi stareţului, îndemnându-l să aşeze la locul său de nevoinţă sfântul său trup. A doua zi de dimineaţă, călugărul a luat cinstitul trup al Cuviosului şi, împreună cu un alt monah, le-a dus în peştera lui, în muntele Sălbaticul. Ajungând aici, unul dintre călugări, supărat de osteneala pe care o făcuse, a zis: „Cu urşii ai trăit, cu urşii să rămâi!”. Pentru aceste vorbe lipsite de evlavie a fost însă pedepsit îndată, întorcându-i-se capul spre spate. Atunci, cu vaiete mari a coborât la mănăstire, mărturisindu-şi păcatul. Părinţii, împreună cu stareţul mănăstirii, s-au rugat Cuviosului Neofit să ierte pe cel păcătos şi acesta s-a vindecat îndată. În felul acesta a preamărit Dumnezeu pe plăcutul său, arătându-l înaintea tuturor făcător de minuni şi tămăduitor. Vestea aceasta s-a răspândit curând, mai ales în satele de prin apropiere, încât mulţi credincioşi îşi îndreptau paşii spre peştera lui, unde se închinau şi primeau mângâiere sufletească şi vindecare de boli. Moaştele Sfântului Neofit se păstrează astăzi în biserica Mănăstirii Stânişoara, unde mulţime de binecredincioşi creştini primesc ajutor, fiind izbăviţi de patimi sufleteşti, de necazuri şi de boli, iar peştera unde s-a nevoit Cuviosul este şi astăzi loc de pelerinaj.

Sfântul Cuvios Meletie

A trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor al XVI-lea şi al XVII-lea. Se crede că era de loc dintr-un sat aflat în preajma Mănăstirii Cozia, unde a şi intrat ca vieţuitor din fragedă vârstă. Aici s-a nevoit în post şi rugăciune până în ziua în care, la rugăminţile lui, stareţul său i-a dat binecuvântare să mergă la părinţii sihaştri şi să se nevoiască dincolo de Olt. Cuviosul şi-a săpat o peşteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, munte în care se nevoia şi pustnicul Neofit. Acolo a rămas fericitul, a primit Marea Schimă şi s-a ostenit vreme de peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi păzindu-şi mintea curată de cugetele cele rele. Ostenelile lui erau nenumărate: lacrimi, suspine, metanii, postiri, privegheri şi lupte împotriva duhurilor necurate. Şase zile se nevoia în chilia pe care şi-o săpase în peşteră, iar duminica mergea la Cuviosul Daniil, duhovnicul de la Turnu, şi primea Sfânta Împărtăşanie. Zilnic îşi aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească mai mult, şi, în acelaşi timp, să se roage şi mai mult. La bătrâneţe, însă, nemaiputând coborî din peşteră cale îndepărtată, s-a rugat lui Dumnezeu şi, prin grija Maicii Domnului, a izvorât un izvor de apă chiar înaintea peşterii sale, care curge şi astăzi, fiind numit Izvorul lui Meletie. Astfel, Dumnezeu l-a slăvit prin darul minunilor, al tămăduirilor şi al mângâierii sufletelor întristate, încât Cuviosul a ajuns să fie cunoscut pentru sfinţenia sa. După îndelungate nevoinţe, ajungând la adânci bătrâneţi, şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu. O parte din cinstitele sale moaşte, care au odihnit vreme îndelungată în peşteră, au fost mai târziu împărţite de credincioşi, iar peştera este loc de închinare până astăzi. Viaţa şi nevoinţele Cuvioşilor Neofit şi Meletie îi arată a fi preamăriţi de Duhul Sfânt şi moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor, ca purtători de daruri duhovniceşti şi rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016, rânduindu-le zi de pomenire la data de 3 septembrie.

Tropar

De Dumnezeu iubitorilor Părinţi, suindu-vă în munţii faptelor bune, locaşuri Preasfântului Duh v-aţi arătat, iar acum ca făclia în sfeşnic luminaţi în lume, Cuvioşilor Neofit şi Meletie; rugaţi-vă lui Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

 Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânișoara

    De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Urmând chemarea Mântuitorului întru credinţă, Sfinţii Cuvioşi Meletie şi Neofit, de dumnezeiescul har s-au împărtăşit. Pe aceştia, iubitorilor de Dumnezeu, ca pe rugătorii noștri, să-i cinstim, cântând: Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Icosul 1

Chipul îngeresc îmbrăcând în Mănăstirea Cozia, spre înălţimile liniştirii duhovniceşti pururea aţi căutaţi, Sfinţilor Cuvioşi Meletie şi Neofit. Luând, deci, la vremea cuvenită, binecuvântare de la părintele vostru duhovnicesc, v-aţi însingurat în sihăstria Stânişoarei, ca să viețuiți în dragostea Mântuitorului Hristos, pentru care vă lăudăm, zicând:
Bucuraţi-vă, închinători în duh şi în adevăr;
Bucuraţi-vă, râuri din Izvorul apei celei vii;
Bucuraţi-vă, cei ce v-ați lepădat de omul cel trupesc;
Bucuraţi-vă, făclii ale Duhului în sihăstria Stânişoarei;
Bucuraţi-vă, inimi aprinse de dragostea Mântuitorului;
Bucuraţi-vă, păşuni pe care înfloreşte sfinţenia;
Bucuraţi-vă, flori ale Raiului crescute pe piatra credinţei;
Bucuraţi-vă, cei înstrăinați de cele deşarte;
Bucuraţi-vă, ridicare a mâinilor la cele sfinte;
Bucuraţi-vă, dăruire de sine lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, vestitori ai minunilor Domnului;
Bucuraţi-vă, luminători ai celor din întuneric;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 2-lea

Dorind să dobândiți Împărăţia lui Dumnezeu, aţi îmbrăţişat nevoinţele pustniceşti, fără a vă mai uita în urma voastră, la deșertăciunile lumii, Sfinţilor. Şi îndelung răbdători arătându-vă în ispite şi necazuri, v-aţi aflat pururea întru aşteptarea venirii Domnului, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Frumoasă şi aspră a fost vieţuirea voastră, Părinţilor Cuvioşi Meletie şi Neofit, prin care aţi primit harul înfierii întru Hristos, care a schimbat întristarea voastră în bucurie. Iar ca bucuria voastră să fie deplină, Mântuitorul v-a învrednicit în pustniceştile voastre chilii de milostiva Sa cercetare, pentru care vă lăudăm:
Bucuraţi-vă, fii ai Tatălui ceresc şi moştenitori ai Împărăţiei cerurilor;
Bucuraţi-vă, odihnire în pacea Duhului Sfânt;
Bucuraţi-vă, mlădiţe ale viţei dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, iubitori de aproapele întru iubirea Mântuitorului;
Bucuraţi-vă, dragoste în rugăciune ce-şi pune sufletul pentru prieteni;
Bucuraţi-vă, preschimbare dumnezeiască din adânc a firii;
Bucuraţi-vă, umblători pe calea cea strâmtă către viaţa veşnică;
Bucuraţi-vă, sfinţire întru adevărul vieţii;
Bucuraţi-vă, cuvânt născător de credinţă în inimi;
Bucuraţi-vă, credinţă pecetluită cu Sfântul Duh al făgăduinţei;
Bucuraţi-vă, cunoaştere luminată de taina voii lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, vedere a nădejdii chemării de sus;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 3-lea

Prin nevoinţe mai presus de fire v-ați învrednicit de lumina Duhului Sfânt, Cuvioşilor Meletie şi Neofit, trupul păcatului biruind. Deci, primind înfierea cea de sus, nedespărţiţi v-aţi arătat de iubirea Mântuitorului. Pentru aceasta, ajutaţi-ne să ne izbăvim din robia stricăciunii, ca să cântăm împreună cu voi Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea

De povara păcatului lepădându-vă, Sfinţilor Meletie şi Neofit, jertfă vie şi vase de cinste ale Sfântului Duh v-aţi arătat, sârguitori făcându-vă în suirea pe scara Raiului. Deci, prin harul ce vi s-a dat, revărsaţi lumina cunoştinţei și peste cei ce cu credinţă vă laudă, zicând:
Bucuraţi-vă, cei ce sunteți pârgă a monahilor Coziei;
Bucuraţi-vă, dragoste dumnezeiască ce îmbrăţişează toată lumea;
Bucuraţi-vă, alipire de Părintele luminilor întru lumină;
Bucuraţi-vă, flămânzire şi însetare pentru iubirea lui Hristos;
Bucuraţi-vă, rugăciune neîncetată în taina inimii;
Bucuraţi-vă, necontenită slujire a voii lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cercetare de sine în toată vremea în lumina Duhului;
Bucuraţi-vă, îndelungă răbdare în încercări şi suferinţe;
Bucuraţi-vă, împlinitori ai cuvântului dumnezeiesc;
Bucuraţi-vă, lucrători spre zidirea aproapelui;
Bucuraţi-vă, locaşuri ale puterii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, umblători în libertatea Duhului;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 4-lea

Cu înfrânarea aţi veştejit odrăslirile patimilor, fericiţilor Meletie şi Neofit, şi, mutându-vă mintea la cele cereşti, v-aţi împărtăşit din izvorul de apă curgătoare spre viaţa veşnică, neîncetat cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 4-lea

În peşteri de piatră aţi vieţuit cu trupul, Cuvioşilor, iar cu sufletul pe Piatra Hristos v-aţi întărit, făcându-vă pietre vii ale Bisericii. Drept aceea, rănile păcatelor noastre le vindecaţi prin rugăciunile voastre către Dumnezeu, revărsând milostivirea Lui peste noi, cei ce cântăm:
Bucuraţi-vă, cei ce prin postire ați stins poftele trupului;
Bucuraţi-vă, rugăciunea ce opreşte patima ochilor;
Bucuraţi-vă, smerenie ce surpă trufia vieţii;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi plâns pe pământ, iar acum vă veseliţi în cer;
Bucuraţi-vă, cei ce ați alungat frica morţii, prin dumnezeiasca dragoste;
Bucuraţi-vă, cunoaştere statornicită în iubire;
Bucuraţi-vă, vedere prin credinţă;
Bucuraţi-vă, părtaşi la Pătimirile Domnului;
Bucuraţi-vă, cei învredniciți și de harul Învierii Lui;
Bucuraţi-vă, mărturisire prin ascultarea de Cuvântul întrupat;
Bucuraţi-vă, cei ce v-ați dezbrăcat de omul cel vechi;
Bucuraţi-vă, cei îmbrăcați întru Hristos prin botez;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 5-lea

Punând hotar păcatului şi biruind stricăciunea trupului, fericiţilor Părinţi, ați lepădat haina simțirilor pământești, moștenită de la Adam cel căzut, și, luptându-vă cu armele credinţei, aţi primit de la Stăpânul vieţii veşmântul de lumină al dumnezeiescului har, pentru care cântaţi pururea Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Locul oilor necuvântătoare l-aţi făcut sălaş al nevoinţelor călugăreşti şi rug de jertfă duhovnicească, întemeind dincolo de stânci Schitul Stânişoara, Cuvioșilor. Deci, prin rugăciune scoţând apă din piatră seacă, aţi slăvit pe Dumnezeu, Piatra care izvorăşte râuri de viaţă veşnică. Pentru aceasta vă lăudăm, zicând:
Bucuraţi-vă, priveghere născătoare de trezvie duhovnicească;
Bucuraţi-vă, credinţă văzătoare a tainelor cereşti;
Bucuraţi-vă, tărie a nădejdii şi iubirii veacului ce va să fie;
Bucuraţi-vă, călăuzitori pe calea cea strâmtă spre mântuire;
Bucuraţi-vă, vindecători ai dezbinărilor dintre oameni;
Bucuraţi-vă, stâlpi de foc în pustie şi rugători pentru noi în veşnicie;
Bucuraţi-vă, candele ale învierii celei de a doua veniri;
Bucuraţi-vă, milostivire nesecată faţă de cei din viaţa călugărească;
Bucuraţi-vă, alungători ai duhurilor rele;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai credincioşilor;
Bucuraţi-vă, îndrumători ai ierarhilor şi ai preoţilor;
Bucuraţi-vă, văzători ai celor creşti şi călăuzitori ai celor de pe pământ;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 6-lea

Toţi nevoitorii din mănăstirile Olteniei, pe voi, Sfinţilor Meletie şi Neofit, vă au ca părinţi duhovniceşti şi, prin rugăciunile voastre, primesc bucuria mângâierii dumnezeieşti, cântând împreună cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

În peșterile pământului v-ați nevoit, Sfinţilor Cuvioşi Meletie şi Neofit, și, covârşind trupurile voastre cu puterea duhului, v-ați sfințit firea omenească și ați binecuvântat pământul țării noastre. Pentru aceasta, după mutarea la cele de sus, izvorându-ne râuri de vindecări şi de minuni, primiți de la noi laudele acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi învrednicit strălucirii Raiului;
Bucuraţi-vă, fii ai Bisericii Ortodoxe şi ai Împărăţiei cerurilor;
Bucuraţi-vă, cei ce, prin credinţă lucrătoare, puterea Duhului aţi dobândit;
Bucuraţi-vă, alinători ai bolilor şi sprijinitori ai săracilor;
Bucuraţi-vă, izbăvitori de multe încercări şi nevoi;
Bucuraţi-vă, smerenie în care sălăşluieşte chipul slavei dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, rugăciune învăpăiată de Duhul Sfânt sub candelă aprinsă;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai orfanilor şi sprijinitori ai familiilor creştine;
Bucuraţi-vă, altare ale jertfei duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, cei ce ați simțit pururea că stați înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, inimi în care bate taina veşniciei;
Bucuraţi-vă, pătimitori pentru dragostea lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 7-lea

Nevoinţele vi le-aţi tăinuit înaintea oamenilor, Cuvioşilor, lepădând mărirea pământească, dar Domnul slavei, Cel ce pe toate le vede şi le ştie, v-a învrednicit de lumina cea nepieritoare, înălțându-vă la cele veșnice, ca împreună cu toți Sfinții să-I cântaţi: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Flămânzind şi însetând după cele cereşti, fericiților, aţi biruit, cu nevoința și cu smerita cugetare, patimile cele pierzătoare de suflet ale mândriei şi ale slavei deşarte, iar acum vă îndestulaţi întru fericirea făgăduită de Hristos Domnul, pentru care vă lăudăm, zicând:
Bucuraţi-vă, cei ce, prin înfrânare, aţi intrat pe poarta doririi dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, pustnici care ați fugit de zgomotul lumii în liniştea inimii;
Bucuraţi-vă, inimi ce odrăslesc prin lacrimi taina mântuirii;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai monahilor și ai sihaştrilor;
Bucuraţi-vă, povăţuitori ai celor nevoitori în rugăciunea inimii;
Bucuraţi-vă, liturghisitori în neîncetata Liturghie cerească;
Bucuraţi-vă, ostenitori din muntele vederii lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei aleşi de dragostea Duhului Sfânt;
Bucuraţi-vă, pilde de sfinţenie pentru noi toți;
Bucuraţi-vă, cei ce ne izbăviți de cumplita deznădejde;
Bucuraţi-vă, daruri ale iubirii Maicii Mântuitorului Hristos;
Bucurați-vă, cei purtați spre înălțimi duhovnicești;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 8-lea

Fericiţi sunteţi voi, Cuvioșilor Părinţi, că aţi iubit pe Dumnezeu mai presus de toate şi aţi lucrat, în vremuri grele şi înşelătoare, cele de folos pentru sufletele voastre, cântând pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Asprimea locului de nevoinţă aţi răbdat-o, Cuvioşilor, cu sălăşluirea minții în grădina Cuvântul lui Dumnezeu, inimile voastre ajungând la lărgimea Duhului. Pentru aceasta, gustând din bucuria cea veşnică a Preasfintei Treimi şi bucurându-vă întru lumina cea neapropiată împreună cu Îngerii, laude vă aducem, cântând:
Bucuraţi-vă, dreptare pentru cei ce doresc viaţa călugărească;
Bucuraţi-vă, pilde de încredinţare în mâinile lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce pururea aţi pomenit binefacerile Lui;
Bucuraţi-vă, păzitori evlavioşi ai poruncilor Domnului;
Bucuraţi-vă, vestitori ai voii Lui;
Bucuraţi-vă, povăţuitori ai fiilor duhovniceşti în vreme de încercare;
Bucuraţi-vă, deschizători prin pocăinţă a uşilor Împărăţiei cereşti;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai dascălilor şi ai învăţăceilor;
Bucuraţi-vă, învăţători înţelepţi ai judecătorilor credincioşi;
Bucuraţi-vă, închinători la altarul ceresc pentru noi cei păcătoşi;
Bucuraţi-vă, vrednici apărători ai dogmelor dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, împreună cu Dumnezeu, ziditori ai inimilor credincioşilor;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 9-lea

Firea noastră slăbită de păcat, moştenită de la Adam cel dintâi, și voi ați purtat-o, Cuvioşilor Părinţi, dar prin harul Duhului Sfânt v-ați făcut biserici ale Dumnezeului Celui viu, și părtași ați fost îndumnezeirii lucrate în firea noastră prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Căruia Îi cântați pururea: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cine poate să mărturisească nevoinţele voastre, fericiţilor pustnici, şi cine va putea spune luptele voastre cu duhurile cele viclene, pe care numai prin credinţă neclintită în milostivirea lui Dumnezeu le-aţi biruit. Drept aceea cântăm:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi supus trupul sufletului;
Bucuraţi-vă, următori ai voii lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei asemenea cu Îngerii prin nevoinţe;
Bucuraţi-vă, că aţi ajuns la desăvârşita iubire de Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, limanuri ale liniştirii pentru cei ce se ostenesc;
Bucuraţi-vă, cei milostivi faţă de lumea mult înviforată;
Bucuraţi-vă, braţe părinteşti pentru fiii cei risipitori;
Bucuraţi-vă, tămăduitori ai neputinţelor omeneşti;
Bucuraţi-vă, vorbitori de taină cu Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, mărturii de dreaptă credinţă;
Bucuraţi-vă, trupuri făcute pământ nou prin Sfânta Cuminecătură;
Bucuraţi-vă, suflete făcute cer dumnezeiesc;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 10-lea

Prin dumnezeiasca voie, un călugăr din obștea Stânişoarei a găsit trupul tău răposat în peșteră, Sfinte Cuvioase Neofit, dar aducându-le la mănăstire, i-ai poruncit noaptea în vis să le întoarcă în locul nevoinţelor tale, unde pururea ai cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cu curgerile lacrimilor voastre aţi lucrat pustiul cel neroditoare din sihăstria Stânişoarei și cu suspinele cele dintru adânc ostenelile voastre le-aţi făcut roditoare; și aţi fost luminători călugărilor, strălucind cu minunile, Cuvioşilor Părinţi Meletie şi Neofit. Pentru aceasta vă lăudăm, cântând:
Bucuraţi-vă, ostenitori în taina sfinţeniei lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, dezlegătorilor de blesteme şi de legături nedezlegate;
Bucuraţi-vă, vindecători ai celor ce vin la pocăinţă;
Bucuraţi-vă, purtători de Duhul Sfânt și neumbriţi de moarte;
Bucuraţi-vă, îndelung-răbdători până la sfârşitul vieţii;
Bucuraţi-vă, purtători ai Crucii Domnului întru nevoinţ;
Bucuraţi-vă, următori ai Mântuitorului Hristos;
Bucuraţi-vă, părtași la veghea fecioarelor înţelepte;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai celor suferinzi;
Bucuraţi-vă, tămăduitori ai celor cuprinși de bolnavi fără vindecare;
Bucuraţi-vă, mângâietori ai celor orfani;
Bucurați-vă, călăuzitori ai străinilor;
Bucuraţi-vă, purtători de grijă ai celor singuri;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 11-lea

Purtătoare de lumină este pomenirea voastră, Sfinţilor Meletie şi Neofit, că pe căile dreptăţii înţelepciunea lui Dumnezeu v-a purtat şi pe oameni i-aţi iubit cu iubirea Mântuitorului Hristos, Căruia după vrednicie Îi cântați: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cine poate să înţeleagă sfatul lui Dumnezeu sau să pătrundă voia Lui cea sfântă decât numai voi, Sfinţilor, care v-aţi făcut inimile curate prin nevoinţe, iar acum în ceruri vedeţi pururea slava Preasfintei Treimi. Pentru aceasta, vă lăudăm, zicând:
Bucuraţi-vă, aflători ai liniştii inimii;
Bucuraţi-vă, lucrători spre slava lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, aducători de mulţumire Preasfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, alipire de Domnul prin cuvânt şi fapte bune;
Bucuraţi-vă, propovăduitori ai Crucii Domnului;
Bucuraţi-vă, pietre vii ale Bisericii noastre Ortodoxe;
Bucuraţi-vă, libertate a omului duhovnicesc dobândită prin har;
Bucuraţi-vă, cei ce sunteți bună mireasmă Domnului Hristos;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi purtat în trup pătimirea Mântuitorului;
Bucuraţi-vă, cei ce ați primit de sus putere în slăbiciunea omenească;
Bucuraţi-vă, trupuri sfinţite prin jertfă;
Bucuraţi-vă, suflete în care străluceşte slava veacului viitor;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul al 12-lea

Talanții încredințați vouă i-aţi înmulţit însutit şi, biruind prin ascultare toate ispitele celui viclean, Cuvioşilor Părinţi Meletie şi Neofit, aţi cunoscut iubirea Preasfintei Treimi cea mai presus de toată cunoştinţa, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nu numai prin viaţă ci şi prin moarte s-a preaslăvit Domnul în trupurile voastre, fericiţilor Meletie şi Neofit, ca să se arate lumii chipul vieţii celei veşnice, întru plinătatea Trupului Mântuitorului Hristos, pentru care vă lăudăm:
Bucuraţi-vă, păzitorilor ai sfintelor predanii ortodoxe;
Bucuraţi-vă, slujitori ai Dumnezeului Celui viu;
Bucuraţi-vă, luptători împotriva păcatului până la sânge;
Bucuraţi-vă, jertfe aduse iubirii Preasfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, primitori ai cununii vieţii veşnice;
Bucuraţi-vă, bărbăţi desăvârşiţi în războiul nevăzut;
Bucuraţi-vă, cei ce întoarceți pe cei rătăciți;
Bucuraţi-vă, ajutători în necazuri şi nevoi;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai pustnicilor;
Bucuraţi-vă, iconomi ai harului dumnezeiesc;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai Olteniei, împreună cu Sfinții Cuvioși Grigorie, Nicodim, Antonie şi Irodion;
Bucuraţi-vă, rugători pentru noi, alături de Sfinţii Ierarhi Nifon, Antim şi Calinic;
Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Codacul al 13-lea

O, Sfinţilor Cuvioşi Meletie şi Neofit, monahi nevoitori şi purtători de Dumnezeu, rugaţi-vă pentru noi, cei ce suntem cuprinşi de multe încercări şi suferinţe, ca, avându-vă pe voi ocrotitori și călăuzitori spre Împărăţia cerurilor, să dobândim bucuria cea veşnică și să cântăm Preasfintei Treimi împreună cu voi: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Chipul îngeresc îmbrăcând în Mănăstirea Cozia, spre înălţimile liniştirii duhovniceşti pururea aţi căutaţi, Sfinţilor Cuvioşi Meletie şi Neofit. Luând, deci, la vremea cuvenită, binecuvântare de la părintele vostru duhovnicesc, v-aţi însingurat în sihăstria Stânişoarei, ca să viețuiți în dragostea Mântuitorului Hristos, pentru care vă lăudăm, zicând:
Bucuraţi-vă, închinători în duh şi în adevăr;
Bucuraţi-vă, râuri din Izvorul apei celei vii;
Bucuraţi-vă, cei ce v-ați lepădat de omul cel trupesc;
Bucuraţi-vă, făclii ale Duhului în sihăstria Stânişoarei;
Bucuraţi-vă, inimi aprinse de dragostea Mântuitorului;
Bucuraţi-vă, păşuni pe care înfloreşte sfinţenia;
Bucuraţi-vă, flori ale Raiului crescute pe piatra credinţei;
Bucuraţi-vă, cei înstrăinați de cele deşarte;
Bucuraţi-vă, ridicare a mâinilor la cele sfinte;
Bucuraţi-vă, dăruire de sine lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, vestitori ai minunilor Domnului;
Bucuraţi-vă, luminători ai celor din întuneric;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Condacul 1

Urmând chemarea Mântuitorului întru credinţă, Sfinţii Cuvioşi Meletie şi Neofit, de dumnezeiescul har s-au împărtăşit. Pe aceştia, iubitorilor de Dumnezeu, ca pe rugătorii noștri, să-i cinstim, cântând: Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi!

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, Te-ai făcut om din Preacurata Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi prin jertfa şi învierea Ta toată lumea ai luminat-o şi ai adus-o la închinarea cea adevărată, Însuți, îndurate Doamne, Ţi-ai arătat slava Ta în plăcuţii Tăi Meletie şi Neofit şi prin ei ai binecuvânat locurile de închinare din sihăstria Muntelui Cozia. Deci, Tu, Stăpâne Sfinte, învrednicindu-i pe aceşti slujitori ai Tăi de darurile Preasfântului Duh, şi pe noi ne-ai miluit prin roadele ostenelilor lor, ca o încununare a iubirii Tale faţă de neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm ca, prin rugăciunile acestor Sfinți Cuvioşi Părinţi, să primim de la Tine daruri duhovniceşti spre mântuirea noastră și spre folosul Bisericii Tale.

Iară voi, Cuvioșilor Părinţi, precum în dar aţi luat daruri de la Dumnezeu, în dar daţi-ne şi nouă, ca, prin rugăciunile voastre, să ajungem şi noi la cunoştinţa slavei celei adevărate şi să ne învrednicim, împreună cu voi, a ne sălășlui în lumina cea neapropiată a Împărăţiei cerurilor. Primiţi smerita noastră cântare de laudă şi  duceţi rugăciunile noastre la Mântuitorul Hristos ca pe o ofrandă sfântă, ca, păstrând legătura dragostei neîntrerupte cu voi, să ne facem părtaşi, cu toţi Sfinţii, de slava şi bucuria Preasfintei Treimi în vecii vecilor. Amin!