Avem totul la un click distanță, dar pe noi… ne-am pus pe modul silențios.
Ne grăbim să răspundem altora, dar am uitat cum e să ne răspundem nouă. Ne verificăm mesajele, dar nu și starea. Ne actualizăm aplicațiile, dar nu și sufletul. Am învățat să fim eficiente, nu prezente. Să bifăm, nu să simțim. Să zâmbim, nu să fim. Și undeva, între taskuri, copii, relații, și mii de notificări, ne pierdem încet-încet ritmul inimii. Nu mai știm cum sună liniștea. Cum miroase dimineața trăită fără grabă. Cum se simte atingerea unui moment simplu. Ne-am deconectat de la noi, în timp ce păream mai conectați ca niciodată. Dar sufletul… nu trimite notificări. El șoptește. Și uneori, tace până îl asculți din nou. Adevărata reconectare nu începe cu un telefon oprit, ci cu o inimă deschisă. Cu acel moment în care spui: „Gata, nu mai fug de mine.”
Tu când ai încetat să mai fii prezentă în propria ta viața
Pentru tine, cum se simte această întrebare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.