TREBUIE.

 Într-o lume încărcată de reguli nespuse, ne trăim viețile sub dictatura unui cuvânt care pare mic, dar apasă greu: TREBUIE.

Trăim adesea ca și cum lumea ar trebui să se alinieze în jurul așteptărilor noastre.

Trebuie să fii de acord cu mine. Trebuie să mă iubești, dacă ți-am făcut bine. 

Trebuie să rămâi, dacă ți-am oferit tot ce-am putut.

Trebuie să mă apreciezi, să mă înțelegi, să mă alegi din nou și din nou. 

Trebuie să fie corect, trebuie să fie recunoscători, trebuie să rămână în viața noastră, trebuie să ne înțeleagă, să nu ne rănească, să creadă despre noi ceea ce credem și noi. 

Iar când realitatea nu corespunde acestor „TREBUIE ”, suferim, adesea, profund. Ne frângem, ne frustrăm, ne revoltăm, ba chiar ne simțim trădați.

Dar adevărul, oricât de incomod ar fi, este acesta: ceilalți au dreptul să nu fie cum ne-am imaginat noi că „TREBUIE ” să fie.

1. Oamenii au dreptul să nu fie de acord cu tine.

Oricât de coerent, moral sau bine intenționat ai fi, oamenii au dreptul să vadă lumea altfel. Și nu pentru că sunt rău intenționați sau superficiali, ci pentru că viața le-a oferit alte lentile, alte povești, alte răni și alte nevoi. 

Gândește-te de câte ori ți-ai schimbat și tu părerile despre oameni sau idei? Ce ți-a dat ție acest drept? Adevărul? Evoluția? Suferința? Ei bine, exact același drept îl are și celălalt.

Dă-le voie oamenilor să aibă convingerile lor, chiar dacă sunt nedrepte, chiar dacă dor. Și în același timp, dă-ți voie să rămâi blând în fața neînțelegerii.

2. Oamenii au dreptul să nu te mai vadă la fel.

Unul dintre cele mai grele adevăruri este acesta: unii oameni te vor iubi pentru o vreme, iar apoi nu te vor mai iubi. Și uneori, nici măcar nu vei înțelege de ce. Dar a încerca să controlezi imaginea ta în ochii lor este o formă subtilă de idolatrie a propriei identități. 

Oamenii pot și au voie să se răzgândească, să plece, să te înțeleagă greșit, să nu te aprecieze. Și nu, asta nu înseamnă că tu ești lipsit de valoare. Înseamnă doar că nu toți au capacitatea sau nevoia să vadă ce e valoros în tine. Și e în regulă.

Oamenii se răzgândesc. Simțirile lor se schimbă, și loialitatea lor e fragilă.

Nu te identifica cu percepția lor! Valoarea ta nu stă în imaginea reflectată în ochii altora.

3. Oamenii au dreptul să iasă din viața ta.

Chiar dacă ai dat tot, chiar dacă ai fost loial, chiar dacă ți-ai pus sufletul pe tavă.

A rămâne într-o relație este o alegere liberă, iar celălalt are acest drept: libertatea de a nu te mai alege, chiar și fără o vină evidentă. 

Este un adevăr greu, dar este și eliberator: nu ești responsabil pentru toți cei care te-au părăsit. 

Uneori, oamenii pleacă nu pentru că ești „prea puțin”, ci pentru că nu ești ceea ce ei au nevoie atunci. Sau pentru că nu mai știu ce vor, sau pentru că nici ei nu se mai regăsesc.

Lasă-l să plece cu demnitate, Dumnezeu va trimite pe altcineva mai potrivit pentru tine, pentru cel/cea care vei deveni.

Nu trebuie să te schimbi pentru a corespunde așteptărilor altora, dar nici ceilalți nu trebuie să te vadă cum te vezi tu.